RSS

Arhivele lunare: Iulie 2011

Scrisoare de la Neale Donald Walsch

Povestea fiecaruia dintre noi

Scurte comentarii de la Neale Donald Walsch

Saptamana trecuta am spus ca toata viata am cautat Cunoasterea Divinitatii. Toata viata, am stiut ca daca voi cunoaste Divinitatea, mi s-ar putea dezvalui totul. Totul despre Dumnezeu, despre viata si totul despre mine. Singurele intrebari pe care mi le-am pus au fost: ce este Cunoasterea Divinitatii si unde o pot gasi.

Apoi, am vorbit despre modul in care au inceput cautarile mele…la scoala romano-catolica din copilaria mea. Pana cand parintii mei m-au trimis la acea scoala, nu ma indoisem niciodata ca, daca-L voiam pe Dumnezeu alaturi de mine, nu trebuia decat sa-L chem. El ar fi fost intotdeauna acolo, dupa cum mi-a spus mama, iar eu o crezusem.

Cand m-am dus la St. Ignatius, dupa spusele calugaritelor, am aflat ca nu era chiar asa. Dumnezeu vrea sa vina la mine de fiecare data cand il chem, m-au asigurat ele, dar un suflet lipsit de puritate nu-L va primi niciodata pe Dumnezeu.

Am intrebat: Cine avea sufletul lipsit de puritate? Noi toti – mi s-a spus. Niciunul dintre noi nu este demn de a-L primi pe Dumnezeu in viata lui.

Cum puteam deveni demni de aceasta revelatie? Voiam cu disperare sa stiu. Crezusem ca Dumnezeu venea intotdeauna la noi. De fapt, mama ma invatase ca Dumnezeu era alaturi de noi in permanenta si ca, pentru a primi ajutorul si binecuvantarea lui Dumnezeu, nu trebuia decat sa-L chemam, fiindca El era Intotdeauna Acolo, iar ajutorul ar fi venit nemijlocit. Acum mi se spusese ca, ei bine, nu era chiar asa

Trebuia sa fiu demn de a-L primi pe Dumnezeu sub acoperisul meu. Iar problema era ca ma nascusem nedemn de prezenta lui. La St. Ignatius, am invatat despre Pacatul Originar si despre faptul ca pacatuiam in fiecare zi si ca Dumnezeu nu putea veni in sufletul meu, daca eram un pacatos, dar ca nu trebuia sa disper, fiindca Dumnezeu imi putea ierta pacatele, iar apoi putea veni in sufletul meu, dar in primul rand, trebuia sa le marturisesc.

Dumnezeu nu putea ierta pacatele nemarturisite. Prin urmare, Taina Spovedaniei a fost creata de Cea Mai Sfanta Biserica – cea Catolica, aceasta fiind calea catre iertare si, in cele din urma, a Mantuirii.

Daca ne marturiseam pacatele, Dumnezeu ne-ar fi iertat, purificandu-ne din nou sufletele, stergand pacatele cu buretele. Apoi, puteam merge la Impartasanie. Il puteam primi pe Dumnezeu cel viu in vietile noastre, daca (literalmente, nu la figurat) consumam din carnea si sangele lui Christos, care era Fiul lui Dumnezeu si care murise pentru pacatele noastre.

Am fost invatat ca painea si vinul obisnuit s-au transformat in trupul si sangele lui Christos, in momentul Sfintirii (un ritual de baza al fiecarei Slujbe romano-catolice), cand a avut loc miracolul Transsubstantierii*, prima etapa din Sfanta Impartasanie.

*TRANSSUBSTANTIERE: In credinta crestina – prefacerea miraculoasa a painii si a vinului, din cuminecatura, in trupul si sangele lui Christos. NT:

Dupa cum va puteti imagina, dintr-o data, Spovedania a devenit foarte importanta pentru mine. Ma spovedeam cat de des puteam, asigurandu-ma ca nu existau pacate in sufletul meu, daca moartea mi-ar fi batut la usa.

Copil fiind, aceasta problema ma nelinistea teribil. Poate credeti ca glumesc sau exagerez putin, dar nu e cazul. Imi amintesc perfect ca, noaptea, imi era frica sa ma culc, mai ales daca stiam ca facusem prostii in ziua respectiva.

Daca ii raspunsesem obraznic mamei, ma certasem cu fratele meu sau, intr-un fel sau altul, ma purtasem aiurea, ma rugam cu frenezie, strangand cu putere ochii infricosati…

Acum, ma las in voia somnului. Il implor pe Domnul Dumnezeul meu sa-mi pastreze sufletul, Il rog sa-mi ia sufletul.

Speram ca seriozitatea mea sa poata  compensa comportamentul gresit.

Va impartasesc aceasta poveste personala dintr-un anumit motiv. Cautarea lui Dumnezeu, a trairii Experientei Divinitatii este un proces care a avut loc timp de secole, pe aceasta planeta. Este de remarcat faptul ca strabunii nostri si cei care ne-au educat ne-au oferit multe cai de acces. As vrea sa va vorbesc despre calea mea, pentru a va oferi macar un exemplu care sa va arate cat de mult ne-am complicat noi – toti oameni care traiesc pe Pamant – posibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu in sufletele noastre, de a-L gasi, de a ne Imprieteni cu Dumnezeu si de a trai in comuniune cu Dumnezeu.

(…) Intr-o zi, voi scrie o carte cu acest titlu: Povestea fiecaruia dintre Noi, care va relata calatoria Noastra, a Tuturor, in cautarea a ceea ce stim, in adancul inimilor noastre, ca este adevarat: ca Dumnezeu exista si ca El nu ne-ar parasi niciodata, nu ne-ar condamna la o tortura eterna si nu ar vrea sa ne raneasca in niciun fel.

Cu iubire si imbratisari,

sursa: newsletter-ul editurii ForYou

 
Un comentariu

Scris de pe 00000007am 057000000am, AM7000000Marți în Think about!

 

Despre manifestarea umana a sufletului tau

 

Venind pe acest taram, in forma umana, nu ti-ai manifestat-o dintr-o greseala. Ai venit aici la cererea sufletului tau in conditii si imprejurari speciale, pentru a primi anumite lectii care sa faciliteze in starea ta de veghe, sursa divina. Nimic nu este intamplator sau din greseala. De fapt, totul, absolut totul, se desfasoara perfect de acord cu gandurile, sentimentele si emotiile, precum si alegerile tale, care sunt strans legate de sursa divina.

 

Atunci cand te afli in mijlocul unor profunde suferinte, ai putea crede ca esti victima circumstantelor vietii tale, adevarul este ca tu ai participat la crearea fiecarei situatii sau eveniment care a avut loc. Nu a fost inconstienta, desi asa pare. Insa, esti aici pentru a transforma inconstientul in constient.  Esti aici pentru a-ti trezi sinele constient, care a fost ascuns, ingropat sub credinte, vise, cufundat in iluzii. Gata, sunt sanse sa te trezesti la natura ta, sa te concentrezi pe aceasta dorinta care, sa devina realitate.

 

Sunt multe persoane care, in momentele cele mai triste din viata lor au simtit sursa divina, au simtit ca s-au apropiat de ea. Se poate sa fi creat in mod inconstient aceasta profunda durere si suferinta in scopul de a fi mai aproape de conexiunea divina.

 

Gandul, cuvantul, fapta vazuta sau nevazuta, auzita sau neauzita, simtita, toate sunt experiente care au avut loc in viata ta si te-au pregatit pentru fiecare moment. In acest univers infinit, nimic nu se pierde. Cu cat constientizezi cine esti cu adevarat, observi ca esti conectat cu toata lumea si tot ce este in acest univers. Esti unul cu tot ce te inconjoara. Vei fi constient in luarea unor decizii, viata pentru tine va fi altfel inteleasa. Mintea/ego-ul nu-si mai are un rol personal. Vei incepe o viata care are mult respect pentru inteligenta divina, care o iubeste si o sustine cu fiecare respiratie. Suferinta ta iti va fi profesor. In loc sa te tavalesti iarasi in suferinta, dand vina pe cei din jurul tau, incearca sa vezi miezul frumusetii care se ascunde in ea. In felul acesta exista o mare oportunitate in a te trezi.

 

Este o onoare pentru tine sa locuiesti pe aceasta frumoasa planeta, sa interactionezi cu tot ce te inconjoara, sa stapanesti toate simturile, sa imbratisezi pe toata lumea si totul. Ai observat vreodata, ca natura suferintei este intr-o stare de non-asteptare? Poate iti petreci mult timp si energie sa te judeci, sau poate esti mereu nemultumit cu viata ta in functie de cum „arata” sau „se simte”. Mintea este intr-o continua cearta cu tot ce este. Cei mai multi oameni sufera intr-o forma sau alta, indiferent daca sunt sau nu constienti de ea.

Nu conteaza daca suferi in urma unei relatii care a esuat, daca ai dificultati financiare, probleme de sanatate, sau pur si simplu viata ta nu este cea pe care ti-ai dorit-o. Cheia pentru a transcende orice suferinta este aceea de a recunoaste ca in mijlocul acestei suferinte exista o oportunitate, un potential de trezire spirituala. Incearca sa vezi acea binecuvantare ascunsa in tot ceea ce apare in viata ta. O bijuterie ascunsa in fiecare experienta. Esti aici pentru a completa in colierul de pe piept, toate perlele pe care viata ti le ofera. Daca vei fi deschis si receptiv la tot ce iti ofera viata, vei incepe sa vezi toate aceste experiente ca oportunitati pentru a te trezi din punct de vedere spiritual. Curand colierul tau va fi complet cu toate perlele pe care ti le-a oferit viata ta.

 

Intotdeauna vei primi exact ceea ce iti trebuie. Multumeste pentru aceasta viata, a ta, binecuvantata.

Binecuvanteaza tot ce intervine in viata ta, bun sau rau, din punctul tau de vedere, si cu siguranta vei fi „recompensat” cum nici nu ti-ai imaginat vreodata. Descopera noi modalitati de a arata cat de valoarosa este viata ta, prin aprecierea celorlalti de catre tine. Vei observa, ca viata ta, va fi afectata mult mai putin. Schimba-ti modul tau de viata, avand bunatate si/dar mai ales iubindu-i. Se zice ca IUBIREA „face” scara la cer…iubirea, este de o importanta covarsitoare in relatia interumana. Sa pui un strop de iubire in tot ceea ce faci, gandesti, rostesti, vei vedea cum totul se schimba in jurul tau.

Este posibil, sa nu primesti tot ceea ce iti doresti,pentru ca dorintele tale sunt schimbatoare,insa universul stie ce trebuie sa-ti ofere. Suferinta este o alegere a ta, nu exista daca nu ti-o doresti. La prima vedere poate parea o provocare,insa, daca te concentrezi si vei vedea cat de puternic esti, cu siguranta iti vei alege sa nu suferi, fiind un co-creator al vietii tale. Iti vei modela viata asa cum vei dori, mentinand consideratia pentru toti si tot ce te inconjoara. Poti gasi pace, recunostinta si iubire in fiecare moment al vietii tale. Trebuie sa inveti sa ai incredere in acest adevar. Dar, mai cu seama sa stii ca esti iubit. Cultiva aceasta credinta, sa stii ca in acest fel vei avea tot ce este mai bun pentru tine. Fi receptiv la viata si aminteste-ti ca esti una cu univesul, si nu separat. Tu esti sursa, Dumnezeul, iar mintea robul tau. Intotdeauna sa fii centrat pe momentul prezent, in liniste, constient de sinele tau, abia atunci esti liber…liber de orice suferinta. Indrumare si sprijin, vei avea, ori de cate ori va fi nevoie.

Tot ce trebuie sa faci, este sa ceri…si-ti va fi dat.

 

TREZESTE-TE, semintele de trezire sunt vii in tine.

 

TREZESTE-TI CONSTIINTA !

 

Pregateste-te sa descoperi sinele tau, sa ai o viata cu adevarat libera.

 

Sursa: http://www.iubiresilumina.com

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000007am 006000000am, AM7000000Sâmbătă în Think about!

 

Energia urmeaza atentia

Unul dintre cele mai tainice principii initiatice spune ca „energia urmeaza atentia”. In consecinta, acolo unde iti este atentia, iti este si… energia. Daca privim fiinta umana din acest unghi, din unghiul fascinant al „atentiei”, o putem vedea ca pe un investitor. Constient sau inconstient, fiinta umana investeste energia sa in orice lucru caruia ii da atentie. Se intampla de la sine, este un dat, este un har sau o nefericire, este ceva ce se intampla, fie ca vrei sau nu, fie ca stii sau nu, fie ca esti constient sau inconstient. Natura ne-a conceput investitori, dar – pentru ca nu intelegem prea bine harul nostru – se intampla sa-l folosim distructiv.

O femeie ii da mare atentie frumusetii sale exterioare. Are in minte trusa de machiaj, manichiurista, coaforul, rochiile, parfumurile, bijuteriile si, peste toate, banii. Ea investeste energie in actiunea de infrumusetare exterioara pe masura ce investeste atentie si invers. Ce se intampla in acest timp, in Eul femeii? Ce se intampla in mintea sa, in sentimentele sale, in trairi, in preocupari, in comportamente, in viata de zi cu zi? Energia investita prinde viata, pana acolo unde toate resorturile psihologice imprumuta vibratia preocuparii pentru frumusetea exterioara. Preocuparea predominanta a femeii devine ea insasi, devine Eul sau. Daca intr-o zi femeia ar incepe sa fie atenta la filozofie, de exemplu si filozofia ar intra in centrul atentiei sale, atunci si activitatile de zi cu zi si gandurile si sentimentele si toata fiinta sa ar suferi o schimbare radicala. Mai mult, s-ar modifica anturajul in viata de zi cu zi, preocuparile sociale si, inainte de toate, structura Eului acestei persoane. Ceea ce vreau sa spun este faptul ca noi devenim ceea ce ne intereseaza in mod esential. Eul nostru se transforma de la sine, sub puterea atentiei, a dorintei, a convingerii, a preferintei pentru ceva anume.

Daca energia urmeaza atentia noastra, ce si cine devenim noi atunci cand privim intens si cu patima raul din lume? Cine si ce devine omul care priveste doar starea conturilor, doar ineficienta orandui­rilor sociale, doar vremea rea si doar nefericita experienta omeneasca? Pe de alta parte, daca ne transformam pro­fund si inconstient in ceea ce pri­vim, ce am simti daca intr-o buna zi ne-ar preocupa stelele si frumusetea universului? Ce Eu s-ar crea in noi  daca am face din propriile minti niste faruri capabile sa vada departe, in adancurile fiintei, si nu doar la un centimetru de scara blocului sau de poarta casei? Daca „ce sunt eu” depinde de „ce privesc profund, ce ma intereseaza in mod special, ce vad in existenta”, atunci cand ma simt rau, cand sunt deprimat, cand pare ca alunec si imi pierd echilibrul, cand actionez impotriva existentei si, poate, chiar impotriva firii sau a vietii mele n-as putea sa ma vindec incepand sa privesc in alta directie? Sa-mi dau seama ca privesc un tsunami si, prin aceasta, investesc energie in existenta lui? N-as putea sa aduc schimbari in Eul meu, in ceea ce am crezut ca sunt Eu, cautand o preocupare de suflet, dar atat de puternica, atat de atractiva si de fenomenala, incat sa ma poata extrage, pur si simplu, din vechile metehne, sa pot evada din vechiul Eu, din vechiul fel de a fi si, mai ales, din suferinta care l-a acompaniat?

S-ar putea raspunde „da” acestor intrebari! O sincopa existentiala se poate anunta printr-o deprimare persistenta, printr-un blocaj sau perceptia unui blocaj. Se poate ca nimic sa nu te mai multumeasca. Se poate sa devii din cale afara de suspicios si conflictual in tine insuti. Se poate ca ceea ce vezi in lume sa te deranjeze continuu. Ar fi doar semnul distinct al faptului ca ai fost atent in mod constant, mult timp, poate si ani, intr-o directie care te-a transformat in nemultumitul, depresivul, suspiciosul sau derutatul ce esti. Ai investit energie in aceste stari, iar acum – in loc sa lupti cu ele, in loc sa doresti uciderea lor, ar trebui doar sa-ti indrepti atentia catre altceva. Daca te atrag stelele, daca iubesti muzica, daca o lectura anume te poate acapara, daca ceva iti rasuceste bucuria inlauntru ca pe-un bisturiu vindecator, atunci fii atent acolo. Cauta tot mai mult si mai mult sa fii prins, sa fii captivat, sa te inchizi in aceasta noua lume a predominantei tale preocupari, caci pe masura ce preocuparea te absoarbe, tu devii lucrul de care esti preocupat. Eul tau capata substanta, robustetea si lumina oricarui subiect care-ti atrage atentia. Gandurile, sentimentele, emotiile se infrumuseteaza pe masura ce privesti lucruri, situatii, subiecte si fiinte care-ti plac. De aceea se poate spune ca „Esti ceea ce privesti (aici «a privi» nu inseamna doar a vedea cu ochii fizici, cat mai degraba a percepe)”!

Sursa: Maria Timuc, http://www.jurnalul.ro/

 

 
Un comentariu

Scris de pe 00000007am 052000000am, AM7000000Vineri în Think about!