RSS

Category Archives: Poezii si reflectii personale

“Caietul cu sentimente”

Prostia se plateste!?

“Genialitatea poate avea limitarile sale, dar prostia nu are acest handicap.”

Elbert Hubbard.

O definitie a prostiei? Sa fie lipsa de inteligenta sau, poate doar trepte/nuante ale ei: ignoranta, naivitate, sau lipsa unui antrenament intelectual? Oricine poate da libertate uneia dintre aceste manifestari cel putin o data in viata. Insa a ramane in manifestare probabil ca aceasta este adevarata prostie.

Raporturile cu oamenii din jurul nostru definesc locul ce ni se cuvine in lume. Uneori suntem “in fata” si dam din coada pentru ca ni s-a dat o responsabilitate, deci suntem buni! Suntem administratori ai unei situatii sau al unui context si suntem atat de mandri ca nici nu simtim sforile din spate care ne directioneaza si a caror vrere o indeplinim. Foarte rar, puterea este neaparat in mainele persoanei “din fata”. De cele mai multe ori “fata” este doar marioneta.
Prostia e puternica, ea vine si calca totul in picioare, si mai tragic este ca ea de fapt calca in picioare propriile sentimente, dorinte, nevoi, propria libertate de decizie si mai ales de exprimare a … prostului insusi.

Se spune ca daca prostia ar durea, s-ar auzi multe tipete. Nu va culcati pe urechea asta! Prostia doare cu adevarat iar strigatele ei se aud foarte bine. Si de aceste strigate profita din plin cei care abia asteapta avantajele, in special materiale. Acestia au un “auz” special al tipatului prostilor, au frecventa acordata la ei.

Poate v-ati intrebat vreodata: “ ei si ce? ce mare lucru prostia?” Este mare lucru! Prostia poate duce la moarte: mentala, emotionala, psihica pana la cea fizica. Iar cei cu o idee mai destepti stiu sa se foloseasca de asta.
Uneori trecutul si contextul in care ne aflam ne pot influenta anumite reactii. Durerea, disperarea, trauma, dezechilibrul emotional in general, pot duce la prostie. De aici e chestiune de “bafta”, ori iti trece cu timpul, ori te duci la un terapeut care te ajuta sa depasesti momentul, ori ajungi la unul care sare intr-un picior de fericire: “inca o sursa de bani” si se hraneste si la propriu si la figurat cu dezechilibrul tau.

Ce ar trebui sa se intample in cazul acesta ca sa te trezesti? Poate doar o trauma si mai mare sa te trezeasca din prostie.

In timp afli ca, inevitabil, unii oameni sunt mai prosti decat altii. Si te intrebi daca prostia lor provine doar dintr-o trauma sau este un mod propriul lor de a fi.

Daca nu ar exista oameni care sa aprecieze atat de mult prostia pentru simplul fapt ca pot profita de pe urma ei, ar fi oare posibil ca si prostia sa fi fost supusa rasturnarii valorilor?

Eu cred ca atata timp cat suntem constienti de scanteia divina din noi, putem invinge chiar si prostia. Sau poate doar sper. Dar, poate, daca speram mai multi …

Cica nu te pune cu prostul ca are mintea odihnita! Daca nu i-o oboseste cineva cu 5 minute mai destept ca el! Deci stati linistiti, prostii sunt inofensivi, de-asta au si aparut parazitii care se straduiesc sa-i aduca la acest nivel pe aia care mai au o umbra de sclipire. Pentru a-i face inofensivi!

Dupa cum ii placea sa spuna, destul de des, unui vechi prieten al meu: “prostia se plateste”. Da, se plateste … tot timpul si probabil ca nu este nici o sansa sa deschizi ochii decat dupa ce ai simtit durerea pretului. Asta daca ti-a mai ramas vreo urma usoara de sanatate mintala, daca nu ai inghitit pana la capat terapia cu prostire. Daca nu, ramai bolnav pe veci si mai si scoti bani din buzunar pentru cel destept care-ti gadila orgoliul si slabiciunile (ca sa nu zic prostia).

Increderea poate fi o forma usoara de prostie numita naivitate, esti sub apanajul nestiintei, deci ai cumva dreptul ignorantului de a si-o fura, dar cand stii de la bun inceput ca rahatul pute si tu te arunci si te balacesti in continuare in el, asta e prostie crunta! Sau poate ca ai inceput sa puti la fel si de-aia nu mai faci diferenta!

Sau poate cineva te-a convins de prostia ca nu mai poti schimba nimic. Prostia indusa si cultivata este o boala si primul pas pe care trebuie sa-l faca bolnavul spre vindecare este sa devina constient de boala sa. Dar: “prostul pana nu-i fudul parca nu e prost destul”. Oare ce resort ii trebuie unui prost sa inceapa sa vada, pentru ca si prostia are nuantele ei, deci ar putea exista o mica sansa?!

Prostia are talentul de-a fi insistenta”, spunea Albert Camus. A renunta la insistenta statului in rahat pana la gat, ar putea fi o dovada a inceputului iesirii din prostie. Atunci cand esti intrebat “De ce ai facut asta?“ si ajungi la explicatia cauzala indiscutabila: “De prost”, atunci probabil ca ai inceput sa mijesti ochii. Pana atunci ramai doar ce esti, un prost absolut, dar … « fericiti cei saraci cu duhul … » !

Cine stie si stie ca stie, e intelept. Asculta-l!

Cine stie si nu stie ca stie, e adormit. Trezeste-l!

Cine nu stie si stie ca nu stie, e neinstruit. Instruieste-l!

Cine nu stie si nu stie ca nu stie, e PROST. Ocoleste-l!

Si nu uitati ca: “Intelepciunea striga pe strazi dar … raspunde numai cine vrea.”

Solomon (nu primarul!).

 
2 comentarii

Publicat de pe 00000005pm 014000000pm, PM5000000luni în Poezii si reflectii personale

 

Oare doar noi romanii suntem un popor de “pareristi”? Ce facem cu stima noastra de sine?

Suntem sau nu intrebati, conteaza sau nu ce spunem, ne dam cu parerea. Distractiv este ca avem pareri de “experti” in domenii si situatii despre care habar nu avem.

“Stim” cum sunt cainii din adaposturi sau de pe strada fara sa fi crescut vreodata unul pentru ca suntem prea ocupati sa construim uneori adevarate case pentru unul de rasa care ne goleste buzunarele. Cati sunt capabili sa ofere afectiune unuia de pe strada in aceeasi masura ca si unuia de rasa? Nu ca ar fi ceva in neregula cu cei de rasa, insa aici este vorba de snobism: am bani sa-mi iau un caine scump si sa-i fac “vila”, cine mai e ca mine? Este doar o falsa rezolvare a stimei de sine scazute, pentru ca adevarata cauza nu va fi rezolvata cu un animal de rasa scump, cu un jeep-an imens, cu un/o partener/a cu bani, pozitie, s.a. sau cu numarul de “achizitii” sexuale.

Ne dam cu parerea in legatura cu cat de minunata este democratia romana si asta in timp ce stam in alta tara.

Ne dam cu parerea despre ce si cum ar trebui sa fie ceilalti in locul in care sunt fara sa avem habar cu ce “se mananca” acel loc.

O stima de sine scazuta tinde sa compenseze cu MARE sau MULT!

Este exact ceea ce ne-a dat democratia: libertate de exprimare! MULTA! Este una dintre formele subtile de manipulare: “ai voie sa spui ce te doare”. In traducere: “tu vorbeste, ca eu in timpul asta imi fac treaba, oricum nu te aude nimeni”.

Am intrat in democratie ca un caine hamesit (ca tot vorbeam de caini). Prima bucata de paine ne-a aruncat-o democratia prin libertatea de exprimare. Eram asa de infometati de aceasta libertate incat unii nu mai sunt capabili sa vada dincolo de ea. Stau si acum cu bucata in gura. Asta inseamna ca gura lor este ocupata cu exprimarea. Si ce exprima ? Pareri ! Pareri, de cele mai multe ori neavizate.

Este exact ceea ce face un parinte tracasat, obosit si fara chef atunci cand copilul lui plange, intreaba, trage de el pentru un dram de atentie. Ii da o jucarie noua stiind ca un timp va fi ocupat cu ea si el isi va vedea linistit de treaba. Dupa un timp ii va da alta jucarie, il va face sa se simta important in mod iluzoriu pentru faptul ca cere si imediat i se da, apoi se plang ca acei copii INVATA sa nu mai conteneasca din cerut.

Copilul cere iubire, atentie, timp petrecut cu el, lucruri de care are nevoie si adultul. Insa adultul a invatat deja ca decat sa nu primesti nimic e bine sa te multumesti si cu frimituri de la masa altuia si cu iluzii.

Cu ce hranim stima noastra de sine? Cu MARE, MULT si RESTURI sau cu AUTENTICITATE, si, in primul rand, autenticitate fata de noi insine?

 
3 comentarii

Publicat de pe 00000005am 036000000am, AM5000000vineri în Poezii si reflectii personale

 

Timp liber

… timp liber hoinarind pe strazile prafuite ale interactiunilor cu ceilalti, timp liber petrecut citind cartea vietii altora, cautand un happy-end pentru noi prin parerea si recunoasterea lor, timp liber cand ploaia ne loveste sufletul si nu mai stim cum sa ajungem la mal. Avem atata timp liber! Uneori ni-l petrecem la cinematograf urmarind filmul vietii altora si plangand clipele in care nu am reusit sa fim ca ei. Paradoxal, lacrimile noastre se intalnesc cu ale lor, fiindca si ei plang pentru ca nu au reusit sa fie ca noi. In timpul liber mergem la padure, la gratar, poate mai ardem ceva din suferinta, poate mizeria pe care o lasam in urma ne curata putin din suflet, poate stomacul plin ne umple vidul din noi. Ne petrecem uneori acest timp la “un pahar de vorba” insirand cuvinte telenuvelistice, incercand sa “aranjam”  vietile celorlalti in speranta ca ceva din viata noastra va fi pus la locul lui. Timp liber in care incercam sa ne gasim in privirea, gandul, inima si aprobarea celuilalt …

“Intr-un dialog ne cautam pe noi insine. Daca il intalnim pe celalalt, nimic nu mai merge, intrucat atunci constatam separarea constiintelor. Ajungem astfel la unul dintre paradoxurile comunicarii, ca si cum n-am putea comunica decat in privinta a ceea ce ne desparte.” (Jacques Salome, “Vorbeste-mi, am atatea sa-ti spun”, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2002, p.82)

Poate daca ne-am acorda putin timp liber sa ne gasim, am putea comunica ceea ce suntem, ceea ce simtim, ceea ce ne dorim, poate ca am reusi cu adevarat sa avem timp liber pentru noi, timp pe care sa-l impartasim cu adevarat cu ceilalti si sa-i auzim atunci cand sufletul lor plange.

 
Scrie un comentariu

Publicat de pe 00000003pm 052000000pm, PM3000000marți în Poezii si reflectii personale

 

Perfect imperfectă

Brunul: culoare germinativă,

Ţărână în devenire Om,

Prin verde stabilind

Direcţii necutreierate încă.

Te caut în pământ

Mângâind rădăcini

De-atunci

Pâna-acum.

Albastrul: transparenţa cristalului,

Aer ţintind către Fiinţă,

Prin violet trecând

Către invizibile călătorii.

Te caut încă

Străbătând reflexii

De-acum

Până-atunci.

Roşu: semafor centrifug,

Avertisment către Maturitate,

Galben de copilarie,

Un colţ de jucărie licărind.

Nu te mai caut.

Doar te privesc

Atunci

Sau acum.

Negru: negare sau nu,

Către alb te conţin

Câte puţin sau câte mult,

De la-nceput pân’ la sfarşit.

Tu m-ai găsit.

Eu te privesc

Acolo

Sau aici.

Gri: rece şi cald,

Totul sau nimic,

Ploaie sau cenuşă,

Punct de plecare am venit

Între ştiut şi neştiut,

Perfect imperfectă

Şi-atunci

Ca şi-acum.

 
20 comentarii

Publicat de pe 00000003am 039000000am, AM3000000miercuri în Poezii si reflectii personale

 

Cu ochii larg inchisi

Cu ochii larg inchisi

Intind bratele in mine

Intr-un tatuaj permanent

Cu lumina.

Ma caut uimita

De inutilitatea gesturilor

Si desenez in coltul gandului

Un pact cu viata.

O ascult cum curge

Masurand inainte si inapoi

Si promit sa nu intervin.

In secunde viitoare

Se-intinde clepsidra incremenita,

Timpul ce cucereste

Pamantul prea mare sau prea mic.

Nascuta din cautari,

Tacerea exprimata uneori de cuvant

Si regasirea … pas alunecand

Cu ochii larg inchisi.

 
4 comentarii

Publicat de pe 00000002pm 047000000pm, PM2000000vineri în Poezii si reflectii personale

 

Scrisoare de intentie

In atentia celor ce-si pierd timpul cu angajarile,

De ceva vreme-ncoace as dori sa solicit postul de observator-sef. De-a lungul carierei mele am facut suficient slalom printre clipele mele si ale altora si consider ca am experienta necesara de a putea formata orice hard virusat de suferinte inutile. Pe al meu il formatez in fiecare zi.

Ce sa zic? Cred ca cel mai bine ma descurc sa-ti dau delete intr-o zi daca motoarele mele de cautare gasesc in tine viata la copy-paste.

A, nu, n-am nevoie de birou. Am un spatiu in care locuiesc. Nu e chiar 90-60-90 dar am suficient loc si daca-mi deschid ferestrele pot vedea virusii de la distanta. Mi-am pus chiar gandurile secretara, sa stea la intrarea sufletului meu. Stii tu, din cand in cand mai primesc mail-uri de la superiori si cineva trebuie sa le citeasca.

Sigur, ma ocup si de marketing. Cel mai bine merg vandute iluziile. Efecte secundare? Sigur ca au, dar, daca le dai si putina speranta la pachet , nu mai citeste nimeni prospectul. Eu stiu cel mai bine ca functioneaza, este virusul cel mai usor de bine implementat!

In speranta ca am reusit sa va atrag atentia, astept sa ma contactati prin telefon, prin e-mail sau prin totala indiferenta.

A dvs sau doar a mea,

EU

 
21 comentarii

Publicat de pe 00000008am 058000000am, AM8000000vineri în Poezii si reflectii personale

 

Concediere

 

Am renuntat la iubirea mea

Pentru tine.

I-am dat concediu fara plata!

 

Era un angajat model…

Cu tine.

Ma tradati amandoi…deodata!

 

Am dat anunt in ziar

De angajare.

Sa pot iubi din nou candva.

 

Managerial vorbind sa fie

In stare

Sa-mi priveasca inima.

 

Cu experienta, studii in CV

Destule

Sa faca prin mine cariera.

 

Angajat corect, cu riscuri

Nule

De esec chiar din premiera.

 

Si mi-am venit la interviu

Chiar Eu

Si m-am iubit, facand cariera.

 
4 comentarii

Publicat de pe 00000008am 055000000am, AM8000000vineri în Poezii si reflectii personale

 

Gheaţă

Ai fost o ploaie fără de tunet

Într-o toamnă intemniţată de iele

De 1 leu.

Taind cu siguranta de stilet

Iubirea ta rece ameninţa rele

La apogeu.

Mi-ai aşternut gheţuri în suflet …

Acum patinezi prin visurile mele

Cu tupeu.

 
2 comentarii

Publicat de pe 00000008am 044000000am, AM8000000vineri în Poezii si reflectii personale

 

Ispita

Nascut in clipa uitarii
La izvorul lacrimilor tale
Gandul,
Imi intinde mana
Ce n-a mangaiat niciodata faptura ta…
Plasmuiesc rug
Din asteptari, din visuri,
Candela din iubirea mea
Si astept…

 
3 comentarii

Publicat de pe 00000008am 041000000am, AM8000000vineri în Poezii si reflectii personale

 

Creaţie

 

Te-am plăsmuit din genuni,

Ti-am pus pe creştet cununi,

Te-am învelit in culori,

Ti-am dat glasul din flori.

 

Te-am chemat ca sa vii

Născut din locuri pustii,

Te-am strigat ca sa-auzi,

Privirea sa-mi uzi.

 

I-am dat aripi spre mine

Iubirii din tine

Si te-am lăsat cu fiori

La mine in suflet in zori.

 

Si când aripile-ti strângi

Te-as uita ca sa plângi,

Dar te iubesc ca sa zbori

Sa fim iar nemuritori.

 
2 comentarii

Publicat de pe 00000008am 037000000am, AM8000000vineri în Poezii si reflectii personale

 
 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 38 other followers