RSS

Arhivele lunare: Martie 2010

De ce te uiti sub pat dupa ce ai vazut Exorcistul?

Euristicile judecatii

Remarcati cat de practice sunt ideile urmatoare : « daca o ecuatie sa afla intr-un manual de fizica, inseamna ca e corecta », « mai multe capete sunt mai bune decat unul singur », « daca o persoana este bronzata, inseamna ca si-a petrecut vacanta la mare », « expertii sunt demni de incredere », etc.

Aceste reguli simple nu cer un rationament profund, e de ajuns sa le aplici ca sa obtii deseori un rezultat corect.

Cercetatorii au numit « euristici » aceste judecati accelerate care, desigur, ne permit sa rationam rapid, dar, din pacate, adesea intr-o maniera aproximativa (Kahneman, Slovic si Tversky, 1982).

Exista mai multe tipuri de asemenea judecati, iar una dintre ele este numita « euristica disponibilitatii ». Aceasta este o judecata care utilizeaza nu frecventa reala de aparitie a unui eveniment, ci « disponibilitatea » sa in mintea noastra …

Lichtenstein si colaboratorii sai (1978) le-au cerut unor persoane sa evalueze probabilitatea ca anumite evenimente sa se produca. Cercetatorii au aratat ca oamenii supraestimau frecventa anumitor fapte. Participantii isi imaginau, de exemplu, ca :

• tornadele fac mai multe victime decat crizele de astm (in realitate, lucrurile stau invers, in Statele Unite se inregistreaza de 20 de ori mai multi morti din cauza astmului decat din cauza tornadelor)

• mor la fel de multi oameni in accidente ca si din cauza bolilor (si aici situatia e diferita, inregistrandu-se de 16 ori mai multi morti rapusi de boli decat de accidente).

Explicatia acestor rezultate tine de faptul ca tornadele si accidentele constituie mai frecvent subiectul principal al jurnalelor decat astmul si bolile in general.

Exemplele cele mai disponibile in mintea noastra nu sunt intotdeauna cele mai pertinente pentru a emite o judecata. In plus, ele pot antrena si comportamente irationale:

–         ne uitam in urma noastra, pe stada, dupa ce am vazut la cinema un film cu criminali in serie;

–         punem zgomotele din casa pe seama unor spirite agitate, dupa ce am vazut un film cu fantome;

–         credem ca o marca de masina este cea mai populara, pentru ca putem numi rapid cativa indivizi care o poseda;

–         nu lasam copilul sa se intoarca singur de la scoala, pentru ca am auzit la stiri ca o fetita de 8 ani a fost violata si asasinata, chiar daca asta s-a intamplat la 600 de kilometri distanta de noi;

–         ne imaginam ca o parte importanta din totalul deceselor pe sosele se produc in urma carambolajelor, pentru ca acestea apar pe primele pagini ale ziarelor, in timp ce, in realitate, ele sunt extrem de rare: accidentele implicand cel putin trei vehicule nu reprezinta in Franta decat 9% din numarul victimelor din 2001. Ne imaginam, de asemenea, ca pe sosea, pericolul este intotdeauna “celalalt”; totusi, aproape 40% dinte cei care isi pierd viata la volan ajung singuri in aceasta situatie, fara implicarea unui alt vehicul (exemplu: iesire de pe sosea).

Euristica disponibilitatii ne conduce la supraestimarea aparitiei unor evenimente improbabile. Astfel, atunci cand va bazati pe memorie pentru a evalua o probabilitate oarecare, nu uitati ca exemplele cu cele mai multe sanse sa va vina in minte sunt:

–         cele care au fost imagazinate recent in memorie;

–         cele care sunt incarcate afectiv (evenimente dramatice, surprinzatoare);

–         cele care se potrivesc cu cerintele voastre;

–         in sfarsit, cele mai cunoscute, cele mai familiare.

Numeroase cercetari indica si faptul ca recurgem la euristici (judecati accelerate) mai ales atunci cand nu suntem puternic motivati sa emitem o judecata fiabila.

De exemplu, in legatura cu un discurs a carui tema este foarte importanta pentru noi, ne putem forma o parere plecand nu de la argumentele prezentate de persoana care se exprima, ci de la indicii precum lungimea mesajului (“Cu cat mesajul e mai lung, cu atat este mai credibil”; Wood, Kallgreen si Priesler, 1985), credibilitatea sursei (“Este un expert, sigur are dreptate”; Hovland si Weiss, 1951), numarul de argumente (“Cu cat exista mai multe argumente, cu atat e mai adevarat; Maddux si Rogers, 1980), atitudinea auditoriului (“Daca toata lumea aplauda insemna ca e bun”; Silversthone si Mazmanian, 1975), atractia fizica a sursei (“Oamenii frumosi sunt mai credibili decat ceilalti”; Pallak, 1983; Debono si Telesca, 1990) sau aspectul “monolitic” al discursului (Dorna si Bromberg, 1985).

In schimb, cand predomina grija pentru exactitate (de exemplu, cand tema discursului este importanta), indivizii se centreaza mai mult pe calitatea argumentelor decat pe indicii “periferice” discursului. Ei utilizeaza atunci mult mai putine euristici pentru a-si forma o parere.

Ciccotti (2004) a pus in evidenta faptul ca, atunci cand auditoriul nu este foarte implicat de tema mesajului, activitatea sparancenelor locutorului poate antrena o adeziune la discurs, independent de forta argumentelor.

Intr-un experiment, un grup de studenti trebuiau sa-si exprime parerea in legatura cu o modificare a sistemului lor de notare. Aceasta schimbare era propusa de o persoana (Dna Fournier) ce se prezenta ca fiind consilier ministerial. Pentru a manipula interesul participantilor fata de chestiune, intr-o conditie (“implicare puternica”) se spunea ca aceasta schimbare va interveni in anul urmator (atingandu-i astfel direct pe studentii sondati) si ca opinia participantilor va parveni ministerului. In alta conditie (“implicare slaba”), studentilor li se spunea ca schimbarea se va opera peste cinci ani, iar parerea lor nu va depasi cadrul studiului respectiv.

Pentru a justifica schimbarea pe care voia sa o initieze, Dna Fournier folosea fie trei argumente slabe (“schimbarea ne permite sa nu cadem in rutina”) insotite de ridicari din sprancene si incretiri ale fruntii, fie trei argumente puternice, fara expresii faciale deosebite.

Rezultatele au aratat ca persoanele slab implicate de tema erau in mai mare masura de acord cu comunicatoarea atunci cand prezenta trei argumente slabe insotite de ridicari din sprancene, decat in fata a trei argumente puternice lipsite de aceste semnale nonverbale. In schimb, la persoanele puternic implicate, care ascultasera cu atentie argumentele, s-a remarcat un acord mai mare cu propunerea prezentata prin trei argumente puternice fara indicii nonverbale, decat cu trei argumete slabe insotite de miscari ale sprancenelor.

In opinia lui Ciccotti, exista probabilitatea ca persoanele slab implicate sa nu se fi aratat atente la argumente si sa fi preferat, din lene (vom spune din economie cognitiva), sa-si formeze o parere doar plecand de la expresia fizica a sursei, utilizand o euristica de genul: ”Oamenii expresivi sunt convinsi de ceea ce spun, inseamna deci ca au dreptate”.

Nu este si cazul persoanelor puternic implicate. Acestea nu au tinut seama de expresia comunicatoarei si s-au centrat doar pe forta argumentelor pentru a-si stabili pozitia.

Concluzie

Euristicile ne permit rapid sa emitem o judecata sau sa facem o alegere, dar trebuie sa fim constienti ca erorile sunt posibile si ca aceste scheme nu sunt intotdeauna potrivite. Din cauza “euristicii majoritatii”, credem ca o carte este buna pentru ca a fost cumparata de milioane de persoane. Din cauza “euristicii temporale”, credem ca un proiect este de mai buna calitate pentru ca intocmirea lui a necesitat mult timp. Amintim si “euristica recunoasterii”, din cauza careia credem ca orasele cele mai cunoscute sunt si cele mai populate (Volz, Schooler, Schubotz, Raab, Gigerenzer si Von Cramon, 2006).(…)

In numeroase situatii, judecam adesea ca suficienta informatia pe care ne-o furnizeaza aceste scheme. Nu ne obosim intotdeauna sa mergem pana la capat, cautand alte informatii pentru a emite o judecata si, mai grav, inainte de a lua o decizie. Acesta lipsa de informatii este in mod cert sursa multor esecuri si ne face adesea sa ne asumam multe riscuri.

Pentru a ilustra acest pericol intr-un mod amuzant, iata un exemplu referitor la transcrierea unei comunicatii radio intre un vas al marinei americane si autoritatile canadiene in largul coastelor Newfoundland-ului, in octombrie 1995:

Americanii – Va rugam sa va abateti cu 15 grade spre nord pentru a evita o coliziune. Stop.

Canadienii – Ar fi mai bine sa va abateti voi cu 15 grade spre sud pentru a evita o coliziune. Stop.

Americanii – Va vorbeste capitanul unui vas al fortelor navale americane. Repet: modificati-va cursul. Stop.

Canadienii – Nu, modificati-l voi, va rog. Stop.

Americanii – Suntem portavionul US Lincoln, a doua nava ca importanta din flota Statelor Unite ale Americii. Suntem insotiti de trei distrugatoare, trei crucisatoare si numeroase vase de escorta. Va cer sa va deviati cursul cu 15 grade spre nord, altfel vor fi luate masuri constrangatoare pentru a asigura securitatea navei noastre. Schimbati cursul acum! Stop.

Canadienii – Nu putem, pentru ca noi suntem farul din Newfoundland. Stop.

Evident, in acesta poveste, militarii americani nu avusesera grija sa culeaga toate informatiile necesare.

Serge Ciccotti

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003am 020000000am, AM3000000Miercuri în Cercetari

 

Timp liber

… timp liber hoinarind pe strazile prafuite ale interactiunilor cu ceilalti, timp liber petrecut citind cartea vietii altora, cautand un happy-end pentru noi prin parerea si recunoasterea lor, timp liber cand ploaia ne loveste sufletul si nu mai stim cum sa ajungem la mal. Avem atata timp liber! Uneori ni-l petrecem la cinematograf urmarind filmul vietii altora si plangand clipele in care nu am reusit sa fim ca ei. Paradoxal, lacrimile noastre se intalnesc cu ale lor, fiindca si ei plang pentru ca nu au reusit sa fie ca noi. In timpul liber mergem la padure, la gratar, poate mai ardem ceva din suferinta, poate mizeria pe care o lasam in urma ne curata putin din suflet, poate stomacul plin ne umple vidul din noi. Ne petrecem uneori acest timp la “un pahar de vorba” insirand cuvinte telenuvelistice, incercand sa “aranjam”  vietile celorlalti in speranta ca ceva din viata noastra va fi pus la locul lui. Timp liber in care incercam sa ne gasim in privirea, gandul, inima si aprobarea celuilalt …

“Intr-un dialog ne cautam pe noi insine. Daca il intalnim pe celalalt, nimic nu mai merge, intrucat atunci constatam separarea constiintelor. Ajungem astfel la unul dintre paradoxurile comunicarii, ca si cum n-am putea comunica decat in privinta a ceea ce ne desparte.” (Jacques Salome, “Vorbeste-mi, am atatea sa-ti spun”, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2002, p.82)

Poate daca ne-am acorda putin timp liber sa ne gasim, am putea comunica ceea ce suntem, ceea ce simtim, ceea ce ne dorim, poate ca am reusi cu adevarat sa avem timp liber pentru noi, timp pe care sa-l impartasim cu adevarat cu ceilalti si sa-i auzim atunci cand sufletul lor plange.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003pm 052000000pm, PM3000000Marți în Poezii si reflectii personale

 

Efectul Barnum

(…) Acest fenomen a fost pus in evidenta de psihologul Forer (1949). El va numi “efect Barnum¹ ” aceasta tendinta a oamenilor de a accepta o vaga descriere de personalitate ca potrivindu-se perfect la ei insisi, fara sa-si dea seama ca aceasta descriere s-ar putea aplica la fel de bine oricui altcuiva…

Forer a aplicat un test de personalitate studentilor sai. A aruncat rezultatele la cos si a copiat textul unei analize de personalitate luat dintr-o revista, de la rubrica “Astrologie”. Cateva zile mai tarziu, le-a dat fiecaruia dintre studenti acest text: “Ai nevoie sa fii iubit si admirat, totusi esti critic cu tine insuti. Exista puncte slabe in personalitatea ta, dar stii in general sa le compensezi. Ai un potential considerabil pe care nu-l folosesti in avantajul tau. In exterior, esti disciplinat si stii sa te controlezi, dar in interior ai tendinta sa fii preocupat si nu foarte sigur de tine. Uneori, te intrebi serios daca ai luat decizia buna sau daca ai facut ceea ce trebuia. Preferi o anumita doza de schimbare si varietate si devii nesatisfacut daca ti se impun restrictii si limitari. Te consideri un spirit independent si nu accepti opinia altuia decat daca e demonstrata corespunzator. Crezi ca e nepotrivit sa te dezvalui prea usor celorlalti. Sunt momente cand esti foarte extravertit, vorbaret si sociabil, dar si unele cand esti introvertit, circumspect si rezervat. Unele dintre aspiratiile tale tind sa fie destul de nerealiste”.

Studentii nu stiau ca au primit cu totii acelasi text. Forer le-a cerut sa noteze aceasta evaluare cu puncte de la 0 la 5, pentru a afla in ce masura apreciau ca rezultatele testului reflecta bine personalitatea lor. Forer a fost impresionat de rezultate : intr-adevar, media de 4,2 demonstra un acord important.

Acest experiment a fost repetat de multe ori, intotdeauna cu acelasi succes. Astfel, Ulrich, Stachnik si Stainon (1963) au constatat ca, din 57 de persoane, 53 estimasera ca bilantul ce le fusese permis constituia o excelenta interpretare a personalitatii lor. In acest studiu insa, cercetatorii au remarcat un fapt si mai ciudat : desi, dupa experiment, subiectii au aflat ca atribuirea profilurilor era identica pentru toti, unii dintre ei au persistat in « efectul Barnum ». Un subiect a formulat chiar fraza urmatoare : « Cred ca in cazul meu, aceasta interpretare se adapteaza individual, caci exista prea multe fatete care imi corespund pentru ca aceasta sa poata fi o generalizare »

Cum se explica efectul Barnum? Potrivit lui Dickson si Kelly (1985), care au studiat totalitatea cercetarilor consacrate acestui fenomen, se pare ca in primul rand ne plac flatarea si discursurile care ne valorizeaza. Apoi, deseori nu percepem intr-o analiza decat ceea ce ne convine.

Asadar, din diferitele studii reiese ca trasaturile de caracter care ne avantajeaza sunt mai usor acceptate ca o descriere precisa a personalitatii noastre decat trasaturile dejavantajoase. Faceti voi insiva experienta, spuneti de exemplu cuiva: ”Cred ca ai un puternic simt al dreptatii, nu-i asa?”. Veti vedea ca raspunsul va fi intotdeauna: “Da, asa e …”

Cercetarea lui Dickson si Kelly subliniaza totodata faptul ca efectul Barnum este prezent in mai mare masura la persoanele cu o mare nevoie de aprobare sau cu tendinte autoritare.

Pericolul “efectului Barnum” consta in aceea ca riscam sa apreciem ca pertinenta orice metoda de evaluare a personalitatii, sa acceptam declaratii hazardate sau chiar false despre noi insine, admitand ca le consideram suficient de pozitive sau de flatante. O falsa descriere a personalitatii noastre ne poate parea precisa si specifica, in vreme ce ea este vaga si se poate adapta la numeroase persoane. (…)

Serge Ciccotti

1. Barnum : fondatorul circului. I se atribuie doua aforisme. Primul : « In orice spectacol, fiecare trebuie sa creada ca exista acolo ceva, cat de mic, special pentru el ». Al doilea : « In fiecare minut, se naste un fraier… »

 
2 comentarii

Scris de pe 00000003pm 037000000pm, PM3000000Vineri în Cercetari

 

Homofobie si excitatie sexuala

Psihanalistii au considerat multa vreme ca homofobia (adica aversiunea si ostilitatea fata de homosexuali) este rezultatul unei homosexualitati reprimate. Pe scurt, ca homofobii sunt homosexuali care isi ignora aceasta natura. Astfel, homofobului i-ar fi teama de celalalt, caci ar vedea in el un semen care ii evoca propria dorinta. Oamenilor de stiinta nu le mai ramanea decat sa verifice aceasta ipoteza. Este ceea ce au facut adams, Wright si Lohr in 1996.

Acesti cercetatori au incercat un experiment cu 70 de barbati, toti heterosexuali declarati. Cercetatorii au reperat intai participantii care erau homofobi si pe cei care nu erau. Pentru aceasta, le-au cerut sa raspunda la un chestionar ce masura homofobia (Hudson si Ricketts, 1980) si care continea intrebari de tipul: “ M-as simti nervos intr-un grup de homosexuali?” (da/nu). Adams si colaboratorii sai le-au prezentat apoi filme pornografice celor 35 de subiecti evaluati ca homofobi, precum si celorlalti 29. Aceste filme (prezentate intr-o ordine intamplatoare) contineau scene fie heterosexuale, fie homosexuale masculine, fie homosexuale feminine.

Gradul de excitatie sexuala a subiectilor a fost inregistrat prin intermediul unui inel fixat in jurul penisului participantilor, care permitea masurarea variatiilor si a nivelului circumferintei peniene (pletismografie peniana). Rezultatele arata ca barbatii din cele doua grupuri au fost excitati aproximativ in aceeasi masura la vizionarea filmelor heterosexuale si homosexuale feminine. In schimb, o diferenta neta a aparut intre cele doua grupuri in timpul proiectiei filmului homosexual masculin: barbatii homofobi au prezentat o crestere a circumferintei peniene mult mai mare decat celalalt grup. Un numar mult mai mare dintre ei erau excitati urmarind filmul (54%), comparativ cu persoanele care nu erau homofobe. Mai precis, in timpul filmului homosexual masculin, mai mult de jumatate dintre barbatii homofobi (54%) au manifestat o excitatie evidenta (cresterea circumferintei cu peste 12 milimetri), 26% au prezentat o excitatie moderata (6-12 milimetri) si doar 20% nu erau excitati deloc (0-6 milimetri). La barbatii nehomofobi, s-au inregistrat rezultatele urmatoare: excitatie manifesta (24%), excitatie moderata (10%) si nici o excitatie (66%).

Dupa difuzarea filmelor, cercetatorii le-au cerut participantilor sa-si evalueze in mod subiectiv nivelul de excitare pentru fiecare dintre cele trei proiectii. Raspunsurile furnizate de barbatii celor doua grupuri au fost destul de realiste si apropiate de ceea ce cercetatorii au constatat cu ajutorul pletismografiei peniene, cu o exceptie: barbatii homofobi au subestimat in mod semnificativ gradul lor de excitare in raspunsul referitor la filmul homosexual masculin (…)

Concluzie

Homofobia este o atitudine discriminatoare care nu se limiteaza la o aversiune afisata fata de homosexuali. Persoanele homofobe sunt, in general, si mai agresive decat celelalte fata de homosexuali. Acest fapt a fost dovedit intr-un experiment mai recent: barbatii homofobi au administrat in mai mare masura socuri electrice adversarului lor, atunci cand credeau ca au de-a face cu un homosexual, comparativ cu barbatii nehomofobi (Bernat, Calhoun, Adams si Zeichner, 2001).

In definitiv, daca, asa cum sugereaza cercetarea lui Adams, homofobii au realmente dorinte sexuale reprimate, se pare ca fiinta umana il poate agresa pe celalalt, admitand ca descopera in celalat ceea ce detesta cel mai mult la ea insasi…

Serge Ciccotti

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003pm 030000000pm, PM3000000Vineri în Cercetari

 

Ritualurile Munay Ki Craiova

Ritualurile Munay Ki

2010 – 2011

Trainer: COJOCARU MARIA-LAURA, care a primit initierile de la trainer VASILE STURZU (Vasile Sturzu a primit initierile de la Chris Waters si Simon Sharp, ambii reprezentanti ai scolii The Four Winds, condusa de Alberto Villoldo.)

Taxa de participare: 400 ron, reducere 100 ron pentru cine mai aduce inca o persoana! (pentru grup).

Programul pentru grup este urmatorul:

Sambata –  orele 09.30-13.30 – 19.00 – Introducere + Initieri + pauza de masa

Duminica  – orele 09.30-13.30 -19.00 – Initieri + pauza de masa

Initierile se pot da si individual, in acest caz programul fiind stabilit de comun acord.

Nou: Pentru individual, daca veniti insotiti, pretul este de:

– 600 ron pentru doua persoane,

– 800 ron pentru trei persoane.

Reducere de 50% pentru copii, batrani si persoane fara un venit stabil.

Pentru inscrieri: ne puteti contacta la tel. 0725161169

Locatia: Craiova (amanunte se vor da celor inscrisi).

Despre ritualuri cititi aici:

https://psihoterapiecraiova.wordpress.com/2010/03/17/ritualurile-munay-ki/

Ce primiti la acest curs:

1. Cele 9 ritualuri cu posibilitatea de transmitere imediata a lor.

2. Piatra PI

3. Un CD cu descrierea ritualurilor facuta chiar de Alberto Villoldo

Grupurile pentru transmiterea ritualurilor se pot organiza si in alte orase pentru minim 5 persoane si maxim 20.

Va asteptam cu drag!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003am 031000000am, AM3000000Vineri în Cursuri

 

Umor englezesc

The most important 17 issues known to man:
1.When I was born, I was given a choice – A big dick or a good memory. I don’t remember what I chose.
2. Your birth certificate is an apology letter from the condom factory.
3. A wife is a sex object. Every time you ask for sex, she objects.
4. Impotence: Nature’s way of saying ‘No hard feelings….’
5. There are only two four letter words that are offensive to men – ‘don’t’ and ‘stop’, unless they are used together.
6. Panties: Not the best thing on earth, but next to the best thing on earth.
7. There are three stages of sex in a man’s life: Tri Weekly, try Weekly, and Try Weakly.
8. Virginity can be cured.
9. Virginity is not dignity, its lack of opportunity.
10. Having sex is like playing bridge. If you don’t have a good partner, you’d better have a good hand.
11. I tried phone sex once, but the holes in the dialer were too small.
12. Marriage is the only war where you get to sleep with the enemy.
13. Q: What’s an Australian kiss?
A: The same thing as a French kiss, only down under.
14. A couple just married were happy with the whole thing. He was happy with the Hole and she was happy with the Thing……
15. Q: What are the three biggest tragedies in a mans life?
A: Life sucks, job sucks, and the wife doesn’t.
16. Q: Why do men find it difficult to make eye contact?
A: Breasts don’t have eyes.

17. Despite the old saying, ‘Don’t take your troubles to bed’, many men still sleep with their wives!!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003am 046000000am, AM3000000Miercuri în Bancuri "terapeutice"

 

„Terapeutice”

In timpul unei vizite la un spital de nebuni, un vizitator il intreaba pe director ce criterii se folosesc, ca sa se stabileasca daca un pacient trebuie internat sau nu.
“Ei bine”, spune directorul, “umplem o cada de baie, apoi ii oferim pacientului o lingurita, o ceasca si o galeata si ii cerem sa goleasca cada.”

Aha, inteleg “spune vizitatorul, “O persoana normala va folosi galeata, pentru ca e mai mare decat ceasca sau lingurita”.
“Nu”, spune directorul.”O persoana normala scoate dopul ! Doriti un pat langa geam sau langa usa?”

–––– ––– ––– ––– ––– –––

TRILEMA
Solomon se duce la psihiatru si se plange ca are o trilema deosebita.

Psihiatrul:
– Poate o dilema!
– Nu dom` doctor eu am o trilema. Sa va explic. Acum doi ani l-am imprumutat pe Moritz cu 1 milion de dolari pentru un an. M-am gandit ca ar fi cazul sa-mi recuperez banii si m-am dus la el. Avea o vila splendida si ma primeste o blonda naucitoare care imi spune ca e sotia lui Moritz . Ma invita la o cafea pana apare ala acasa. Din vorba in vorba am ajuns sa o punem. Apare Moritz. Speriat, nu zic nimic. Asta se dezbraca se baga cu noi in pat si ma sodomizeaza. Scap de acolo si fug acasa. Seara ma gandesc ca totusi vreau sa-mi recuperez banii asa ca a doua zi ma duc iar si patesc acelasi lucru.
Acum dupa o luna am o trilema.
Pentru ce oare ma duc acolo?… sa-mi iau banii, sa o pun cu blonda… sau sa ma
Sodomizeze Moritz?

–––– ––– ––– ––– ––– –––

De cati psihologi e nevoie sa schimbi un bec?
De niciunul. Becul se va schimba singur, cand va fi pregatit.
Doar de unul, dar becul trebuie sa vrea cu adevarat sa se schimbe.
Doar de unul, dar e nevoie de 9 sedinte.
Doar unul, dar trebuie sa procedeze conform DSM IV*

–––– ––– ––– ––– ––– –––
-Doctore, cred ca sunt o pisica.
-De cand se intampla asta?
-De cand eram o pisicuta.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, cred ca sunt invizibil…
-Cine a spus asta?!?
–––– ––– ––– ––– ––– –––
-Doctore, pe mine nu ma intelege nimeni…
-Ce vrei sa spui cu asta?

–––– ––– ––– ––– ––– –––
-Doctore, pe mine toate lumea ma ignora…
-Urmatorul.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, nimeni nu crede un cuvant din ce spun…
-Si acum spune-mi serios, care-i adevarata ta problema?

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, Doctore, sunt maniaco-depresiv!
-Clameaza-te, relaxeaza-te, Clameaza-te, relaxeaza-te, Clameaza-te,
relaxeaza-te…

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, nu ma pot concentra, dupa un minut sau doua, uit totul
-De cand se intampla asta?
-De cand se intampla ce?

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Nevroticii construiesc castele in cer
Psihoticii locuiesc in ele
Psihologii strang chiria

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Inainte aveam personalitati multiple. Acum noi toti ne simtim foarte bine.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Inainte eram indecis. Acum nu mai sunt asa sigur.

–––– ––– ––– ––– ––– –––
Cu schizofrenia nu esti niciodata singur.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Ipohondria este singura boala pe care nu o am.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Un tip intra intr-un cabinet psihologic si spune psihologului:
Se pare ca nu-mi pot face prieteni. Ma poti ajuta tu, mai cheliosule?

–––– ––– ––– ––– ––– –––
Dupa ce noul pacient se aseaza pe canapea, psihologul zice:
„Nu sunt la curent cu problema ta, te-as ruga sa-mi povestesti de la inceput”
„Bineinteles, spune pacinetul. La inceput am creat cerul si pamantul…. ”

–––– ––– ––– ––– ––– –––
Doi behavioristi dupa ce au facut sex:
„Draga mea, eu vad ca tu te-ai simtit bine.
Acum, vrei sa-mi spui te rog, cum m-am simtit eu?”

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Cineva care sufera de psihoza crede ca 2 + 2 = 5

Un nevrotic stie ca 2 + 2 = 4, dar il enerveaza asta.

–––– ––– ––– ––– ––– –––
Psihoterapie prin telefon:
Daca suferi de tulburare obsesivo-compulsiva apasa repetat tasta 1.
Daca esti co-dependent , roaga pe cineva sa apese tasta 2.
Daca ai personalitati multiple apasa 3, 4, 5 si 6.

Daca esti paranoic, nu e nevoie sa apesi vreo tasta. Deja stim cine esti; ramai pe fir, sa-ti detectam telefonul.

Daca esti schizofrenic, asculta cu atentie, si o voce iti va spune cetasta sa apesi.
Daca esti deprimat, nu conteaza ce tasta apesi. Oricum nu iti va raspunde nimeni.
Daca suferi de halucinatii, fii atent ca obiectul acela pe care il tii la ureche este viu si o sa te muste de ureche.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Un om merge la psiholog si spune: Doctore, am o problema, nu pot sa ma gandesc la altceva decat la sex.
Psihologul spune: Sa vedem ce putem afla, si ii arata o hartie cu pete de cerneala (testul Rorschach):
Ce vezi in poza asta? il intreaba.
Omul intoarce foaia in mai multe pozitii si zice: Un barbat si o femeie, facand sex.
Psihologul spune: Interesant, si ii arata o alta imagine cu o alta pata de cerneala. „Si aici ce vezi?”
La fel, se uita atent si zice „Un barbat si o femeie, facand sex. ”

Psihologul ii aratas o a treia hartie, si ii pune aceeasi intrebare, la care pacientul raspunde tot cu „Un barbat si o femeie facand sex.”
Si psihologul trage concluzia: Ei, se pare ca intr-adevar sunteti obsedat de sex.
Si pacientul enervat raspunde:
„Eu? Tu esti cel care mi-ai aratat numai poze porno!!!”

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Ce se intampla cand un psiholog si o prostituata petrec noaptea impreuna?
Dimineata amandoi zic: 100 de dolari, te rog.

–––– ––– ––– ––– ––– –––
Care este diferenta intre un psiholog si un psihiatru?

Daca unui psihiatru ii spui „Imi urasc mama” , el iti raspunde: „Ce te face sa spui asta?”, in timp ce psihologul raspunde „Multumesc ca ne-ai spus asta si noua!”

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, mai am 59 de secunde de trait…
-Asteapta un minut, te rog.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, imi suna ceva in ureche.
-Nu raspunde.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Doi medici psihiatri

Doi medici psihiatri coboara scarile. Unul se impiedica, cade si isi rupe piciorul. Celalalt se repede la el si il intreba:

– Vrei sa discutam despre asta?

–––– ––– ––– ––– ––– –––

La psihiatru

Un medic psihiatru citeste in birou un ziar.
Intra o pacienta si incepe sa-si ridice fusta. Medicul priveste si spune: “Mai sus!” si citeste mai departe.
Ea ridica fusta mai sus.
El ii repeta: “Mai sus!” si iarasi se intoarce la ziar.
Ea il asculta si ridica fusta si mai sus. Atunci el ii spune:

“Domnisoara, ginecologul e mai sus!.

 
2 comentarii

Scris de pe 00000003pm 001000000pm, PM3000000Marți în Bancuri "terapeutice"