RSS

Arhivele lunare: martie 2010

De ce te uiti sub pat dupa ce ai vazut Exorcistul?

Euristicile judecatii

Remarcati cat de practice sunt ideile urmatoare : « daca o ecuatie sa afla intr-un manual de fizica, inseamna ca e corecta », « mai multe capete sunt mai bune decat unul singur », « daca o persoana este bronzata, inseamna ca si-a petrecut vacanta la mare », « expertii sunt demni de incredere », etc.

Aceste reguli simple nu cer un rationament profund, e de ajuns sa le aplici ca sa obtii deseori un rezultat corect.

Cercetatorii au numit « euristici » aceste judecati accelerate care, desigur, ne permit sa rationam rapid, dar, din pacate, adesea intr-o maniera aproximativa (Kahneman, Slovic si Tversky, 1982).

Exista mai multe tipuri de asemenea judecati, iar una dintre ele este numita « euristica disponibilitatii ». Aceasta este o judecata care utilizeaza nu frecventa reala de aparitie a unui eveniment, ci « disponibilitatea » sa in mintea noastra …

Lichtenstein si colaboratorii sai (1978) le-au cerut unor persoane sa evalueze probabilitatea ca anumite evenimente sa se produca. Cercetatorii au aratat ca oamenii supraestimau frecventa anumitor fapte. Participantii isi imaginau, de exemplu, ca :

• tornadele fac mai multe victime decat crizele de astm (in realitate, lucrurile stau invers, in Statele Unite se inregistreaza de 20 de ori mai multi morti din cauza astmului decat din cauza tornadelor)

• mor la fel de multi oameni in accidente ca si din cauza bolilor (si aici situatia e diferita, inregistrandu-se de 16 ori mai multi morti rapusi de boli decat de accidente).

Explicatia acestor rezultate tine de faptul ca tornadele si accidentele constituie mai frecvent subiectul principal al jurnalelor decat astmul si bolile in general.

Exemplele cele mai disponibile in mintea noastra nu sunt intotdeauna cele mai pertinente pentru a emite o judecata. In plus, ele pot antrena si comportamente irationale:

–         ne uitam in urma noastra, pe stada, dupa ce am vazut la cinema un film cu criminali in serie;

–         punem zgomotele din casa pe seama unor spirite agitate, dupa ce am vazut un film cu fantome;

–         credem ca o marca de masina este cea mai populara, pentru ca putem numi rapid cativa indivizi care o poseda;

–         nu lasam copilul sa se intoarca singur de la scoala, pentru ca am auzit la stiri ca o fetita de 8 ani a fost violata si asasinata, chiar daca asta s-a intamplat la 600 de kilometri distanta de noi;

–         ne imaginam ca o parte importanta din totalul deceselor pe sosele se produc in urma carambolajelor, pentru ca acestea apar pe primele pagini ale ziarelor, in timp ce, in realitate, ele sunt extrem de rare: accidentele implicand cel putin trei vehicule nu reprezinta in Franta decat 9% din numarul victimelor din 2001. Ne imaginam, de asemenea, ca pe sosea, pericolul este intotdeauna “celalalt”; totusi, aproape 40% dinte cei care isi pierd viata la volan ajung singuri in aceasta situatie, fara implicarea unui alt vehicul (exemplu: iesire de pe sosea).

Euristica disponibilitatii ne conduce la supraestimarea aparitiei unor evenimente improbabile. Astfel, atunci cand va bazati pe memorie pentru a evalua o probabilitate oarecare, nu uitati ca exemplele cu cele mai multe sanse sa va vina in minte sunt:

–         cele care au fost imagazinate recent in memorie;

–         cele care sunt incarcate afectiv (evenimente dramatice, surprinzatoare);

–         cele care se potrivesc cu cerintele voastre;

–         in sfarsit, cele mai cunoscute, cele mai familiare.

Numeroase cercetari indica si faptul ca recurgem la euristici (judecati accelerate) mai ales atunci cand nu suntem puternic motivati sa emitem o judecata fiabila.

De exemplu, in legatura cu un discurs a carui tema este foarte importanta pentru noi, ne putem forma o parere plecand nu de la argumentele prezentate de persoana care se exprima, ci de la indicii precum lungimea mesajului (“Cu cat mesajul e mai lung, cu atat este mai credibil”; Wood, Kallgreen si Priesler, 1985), credibilitatea sursei (“Este un expert, sigur are dreptate”; Hovland si Weiss, 1951), numarul de argumente (“Cu cat exista mai multe argumente, cu atat e mai adevarat; Maddux si Rogers, 1980), atitudinea auditoriului (“Daca toata lumea aplauda insemna ca e bun”; Silversthone si Mazmanian, 1975), atractia fizica a sursei (“Oamenii frumosi sunt mai credibili decat ceilalti”; Pallak, 1983; Debono si Telesca, 1990) sau aspectul “monolitic” al discursului (Dorna si Bromberg, 1985).

In schimb, cand predomina grija pentru exactitate (de exemplu, cand tema discursului este importanta), indivizii se centreaza mai mult pe calitatea argumentelor decat pe indicii “periferice” discursului. Ei utilizeaza atunci mult mai putine euristici pentru a-si forma o parere.

Ciccotti (2004) a pus in evidenta faptul ca, atunci cand auditoriul nu este foarte implicat de tema mesajului, activitatea sparancenelor locutorului poate antrena o adeziune la discurs, independent de forta argumentelor.

Intr-un experiment, un grup de studenti trebuiau sa-si exprime parerea in legatura cu o modificare a sistemului lor de notare. Aceasta schimbare era propusa de o persoana (Dna Fournier) ce se prezenta ca fiind consilier ministerial. Pentru a manipula interesul participantilor fata de chestiune, intr-o conditie (“implicare puternica”) se spunea ca aceasta schimbare va interveni in anul urmator (atingandu-i astfel direct pe studentii sondati) si ca opinia participantilor va parveni ministerului. In alta conditie (“implicare slaba”), studentilor li se spunea ca schimbarea se va opera peste cinci ani, iar parerea lor nu va depasi cadrul studiului respectiv.

Pentru a justifica schimbarea pe care voia sa o initieze, Dna Fournier folosea fie trei argumente slabe (“schimbarea ne permite sa nu cadem in rutina”) insotite de ridicari din sprancene si incretiri ale fruntii, fie trei argumente puternice, fara expresii faciale deosebite.

Rezultatele au aratat ca persoanele slab implicate de tema erau in mai mare masura de acord cu comunicatoarea atunci cand prezenta trei argumente slabe insotite de ridicari din sprancene, decat in fata a trei argumente puternice lipsite de aceste semnale nonverbale. In schimb, la persoanele puternic implicate, care ascultasera cu atentie argumentele, s-a remarcat un acord mai mare cu propunerea prezentata prin trei argumente puternice fara indicii nonverbale, decat cu trei argumete slabe insotite de miscari ale sprancenelor.

In opinia lui Ciccotti, exista probabilitatea ca persoanele slab implicate sa nu se fi aratat atente la argumente si sa fi preferat, din lene (vom spune din economie cognitiva), sa-si formeze o parere doar plecand de la expresia fizica a sursei, utilizand o euristica de genul: ”Oamenii expresivi sunt convinsi de ceea ce spun, inseamna deci ca au dreptate”.

Nu este si cazul persoanelor puternic implicate. Acestea nu au tinut seama de expresia comunicatoarei si s-au centrat doar pe forta argumentelor pentru a-si stabili pozitia.

Concluzie

Euristicile ne permit rapid sa emitem o judecata sau sa facem o alegere, dar trebuie sa fim constienti ca erorile sunt posibile si ca aceste scheme nu sunt intotdeauna potrivite. Din cauza “euristicii majoritatii”, credem ca o carte este buna pentru ca a fost cumparata de milioane de persoane. Din cauza “euristicii temporale”, credem ca un proiect este de mai buna calitate pentru ca intocmirea lui a necesitat mult timp. Amintim si “euristica recunoasterii”, din cauza careia credem ca orasele cele mai cunoscute sunt si cele mai populate (Volz, Schooler, Schubotz, Raab, Gigerenzer si Von Cramon, 2006).(…)

In numeroase situatii, judecam adesea ca suficienta informatia pe care ne-o furnizeaza aceste scheme. Nu ne obosim intotdeauna sa mergem pana la capat, cautand alte informatii pentru a emite o judecata si, mai grav, inainte de a lua o decizie. Acesta lipsa de informatii este in mod cert sursa multor esecuri si ne face adesea sa ne asumam multe riscuri.

Pentru a ilustra acest pericol intr-un mod amuzant, iata un exemplu referitor la transcrierea unei comunicatii radio intre un vas al marinei americane si autoritatile canadiene in largul coastelor Newfoundland-ului, in octombrie 1995:

Americanii – Va rugam sa va abateti cu 15 grade spre nord pentru a evita o coliziune. Stop.

Canadienii – Ar fi mai bine sa va abateti voi cu 15 grade spre sud pentru a evita o coliziune. Stop.

Americanii – Va vorbeste capitanul unui vas al fortelor navale americane. Repet: modificati-va cursul. Stop.

Canadienii – Nu, modificati-l voi, va rog. Stop.

Americanii – Suntem portavionul US Lincoln, a doua nava ca importanta din flota Statelor Unite ale Americii. Suntem insotiti de trei distrugatoare, trei crucisatoare si numeroase vase de escorta. Va cer sa va deviati cursul cu 15 grade spre nord, altfel vor fi luate masuri constrangatoare pentru a asigura securitatea navei noastre. Schimbati cursul acum! Stop.

Canadienii – Nu putem, pentru ca noi suntem farul din Newfoundland. Stop.

Evident, in acesta poveste, militarii americani nu avusesera grija sa culeaga toate informatiile necesare.

Serge Ciccotti

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003am 020000000am, AM3000000Miercuri în Cercetari

 

Timp liber

… timp liber hoinarind pe strazile prafuite ale interactiunilor cu ceilalti, timp liber petrecut citind cartea vietii altora, cautand un happy-end pentru noi prin parerea si recunoasterea lor, timp liber cand ploaia ne loveste sufletul si nu mai stim cum sa ajungem la mal. Avem atata timp liber! Uneori ni-l petrecem la cinematograf urmarind filmul vietii altora si plangand clipele in care nu am reusit sa fim ca ei. Paradoxal, lacrimile noastre se intalnesc cu ale lor, fiindca si ei plang pentru ca nu au reusit sa fie ca noi. In timpul liber mergem la padure, la gratar, poate mai ardem ceva din suferinta, poate mizeria pe care o lasam in urma ne curata putin din suflet, poate stomacul plin ne umple vidul din noi. Ne petrecem uneori acest timp la “un pahar de vorba” insirand cuvinte telenuvelistice, incercand sa “aranjam”  vietile celorlalti in speranta ca ceva din viata noastra va fi pus la locul lui. Timp liber in care incercam sa ne gasim in privirea, gandul, inima si aprobarea celuilalt …

“Intr-un dialog ne cautam pe noi insine. Daca il intalnim pe celalalt, nimic nu mai merge, intrucat atunci constatam separarea constiintelor. Ajungem astfel la unul dintre paradoxurile comunicarii, ca si cum n-am putea comunica decat in privinta a ceea ce ne desparte.” (Jacques Salome, “Vorbeste-mi, am atatea sa-ti spun”, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2002, p.82)

Poate daca ne-am acorda putin timp liber sa ne gasim, am putea comunica ceea ce suntem, ceea ce simtim, ceea ce ne dorim, poate ca am reusi cu adevarat sa avem timp liber pentru noi, timp pe care sa-l impartasim cu adevarat cu ceilalti si sa-i auzim atunci cand sufletul lor plange.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003pm 052000000pm, PM3000000Marți în Poezii si reflectii personale

 

Efectul Barnum

(…) Acest fenomen a fost pus in evidenta de psihologul Forer (1949). El va numi “efect Barnum¹ ” aceasta tendinta a oamenilor de a accepta o vaga descriere de personalitate ca potrivindu-se perfect la ei insisi, fara sa-si dea seama ca aceasta descriere s-ar putea aplica la fel de bine oricui altcuiva…

Forer a aplicat un test de personalitate studentilor sai. A aruncat rezultatele la cos si a copiat textul unei analize de personalitate luat dintr-o revista, de la rubrica “Astrologie”. Cateva zile mai tarziu, le-a dat fiecaruia dintre studenti acest text: “Ai nevoie sa fii iubit si admirat, totusi esti critic cu tine insuti. Exista puncte slabe in personalitatea ta, dar stii in general sa le compensezi. Ai un potential considerabil pe care nu-l folosesti in avantajul tau. In exterior, esti disciplinat si stii sa te controlezi, dar in interior ai tendinta sa fii preocupat si nu foarte sigur de tine. Uneori, te intrebi serios daca ai luat decizia buna sau daca ai facut ceea ce trebuia. Preferi o anumita doza de schimbare si varietate si devii nesatisfacut daca ti se impun restrictii si limitari. Te consideri un spirit independent si nu accepti opinia altuia decat daca e demonstrata corespunzator. Crezi ca e nepotrivit sa te dezvalui prea usor celorlalti. Sunt momente cand esti foarte extravertit, vorbaret si sociabil, dar si unele cand esti introvertit, circumspect si rezervat. Unele dintre aspiratiile tale tind sa fie destul de nerealiste”.

Studentii nu stiau ca au primit cu totii acelasi text. Forer le-a cerut sa noteze aceasta evaluare cu puncte de la 0 la 5, pentru a afla in ce masura apreciau ca rezultatele testului reflecta bine personalitatea lor. Forer a fost impresionat de rezultate : intr-adevar, media de 4,2 demonstra un acord important.

Acest experiment a fost repetat de multe ori, intotdeauna cu acelasi succes. Astfel, Ulrich, Stachnik si Stainon (1963) au constatat ca, din 57 de persoane, 53 estimasera ca bilantul ce le fusese permis constituia o excelenta interpretare a personalitatii lor. In acest studiu insa, cercetatorii au remarcat un fapt si mai ciudat : desi, dupa experiment, subiectii au aflat ca atribuirea profilurilor era identica pentru toti, unii dintre ei au persistat in « efectul Barnum ». Un subiect a formulat chiar fraza urmatoare : « Cred ca in cazul meu, aceasta interpretare se adapteaza individual, caci exista prea multe fatete care imi corespund pentru ca aceasta sa poata fi o generalizare »

Cum se explica efectul Barnum? Potrivit lui Dickson si Kelly (1985), care au studiat totalitatea cercetarilor consacrate acestui fenomen, se pare ca in primul rand ne plac flatarea si discursurile care ne valorizeaza. Apoi, deseori nu percepem intr-o analiza decat ceea ce ne convine.

Asadar, din diferitele studii reiese ca trasaturile de caracter care ne avantajeaza sunt mai usor acceptate ca o descriere precisa a personalitatii noastre decat trasaturile dejavantajoase. Faceti voi insiva experienta, spuneti de exemplu cuiva: ”Cred ca ai un puternic simt al dreptatii, nu-i asa?”. Veti vedea ca raspunsul va fi intotdeauna: “Da, asa e …”

Cercetarea lui Dickson si Kelly subliniaza totodata faptul ca efectul Barnum este prezent in mai mare masura la persoanele cu o mare nevoie de aprobare sau cu tendinte autoritare.

Pericolul “efectului Barnum” consta in aceea ca riscam sa apreciem ca pertinenta orice metoda de evaluare a personalitatii, sa acceptam declaratii hazardate sau chiar false despre noi insine, admitand ca le consideram suficient de pozitive sau de flatante. O falsa descriere a personalitatii noastre ne poate parea precisa si specifica, in vreme ce ea este vaga si se poate adapta la numeroase persoane. (…)

Serge Ciccotti

1. Barnum : fondatorul circului. I se atribuie doua aforisme. Primul : « In orice spectacol, fiecare trebuie sa creada ca exista acolo ceva, cat de mic, special pentru el ». Al doilea : « In fiecare minut, se naste un fraier… »

 
2 comentarii

Scris de pe 00000003pm 037000000pm, PM3000000Vineri în Cercetari

 

Homofobie si excitatie sexuala

Psihanalistii au considerat multa vreme ca homofobia (adica aversiunea si ostilitatea fata de homosexuali) este rezultatul unei homosexualitati reprimate. Pe scurt, ca homofobii sunt homosexuali care isi ignora aceasta natura. Astfel, homofobului i-ar fi teama de celalalt, caci ar vedea in el un semen care ii evoca propria dorinta. Oamenilor de stiinta nu le mai ramanea decat sa verifice aceasta ipoteza. Este ceea ce au facut adams, Wright si Lohr in 1996.

Acesti cercetatori au incercat un experiment cu 70 de barbati, toti heterosexuali declarati. Cercetatorii au reperat intai participantii care erau homofobi si pe cei care nu erau. Pentru aceasta, le-au cerut sa raspunda la un chestionar ce masura homofobia (Hudson si Ricketts, 1980) si care continea intrebari de tipul: “ M-as simti nervos intr-un grup de homosexuali?” (da/nu). Adams si colaboratorii sai le-au prezentat apoi filme pornografice celor 35 de subiecti evaluati ca homofobi, precum si celorlalti 29. Aceste filme (prezentate intr-o ordine intamplatoare) contineau scene fie heterosexuale, fie homosexuale masculine, fie homosexuale feminine.

Gradul de excitatie sexuala a subiectilor a fost inregistrat prin intermediul unui inel fixat in jurul penisului participantilor, care permitea masurarea variatiilor si a nivelului circumferintei peniene (pletismografie peniana). Rezultatele arata ca barbatii din cele doua grupuri au fost excitati aproximativ in aceeasi masura la vizionarea filmelor heterosexuale si homosexuale feminine. In schimb, o diferenta neta a aparut intre cele doua grupuri in timpul proiectiei filmului homosexual masculin: barbatii homofobi au prezentat o crestere a circumferintei peniene mult mai mare decat celalalt grup. Un numar mult mai mare dintre ei erau excitati urmarind filmul (54%), comparativ cu persoanele care nu erau homofobe. Mai precis, in timpul filmului homosexual masculin, mai mult de jumatate dintre barbatii homofobi (54%) au manifestat o excitatie evidenta (cresterea circumferintei cu peste 12 milimetri), 26% au prezentat o excitatie moderata (6-12 milimetri) si doar 20% nu erau excitati deloc (0-6 milimetri). La barbatii nehomofobi, s-au inregistrat rezultatele urmatoare: excitatie manifesta (24%), excitatie moderata (10%) si nici o excitatie (66%).

Dupa difuzarea filmelor, cercetatorii le-au cerut participantilor sa-si evalueze in mod subiectiv nivelul de excitare pentru fiecare dintre cele trei proiectii. Raspunsurile furnizate de barbatii celor doua grupuri au fost destul de realiste si apropiate de ceea ce cercetatorii au constatat cu ajutorul pletismografiei peniene, cu o exceptie: barbatii homofobi au subestimat in mod semnificativ gradul lor de excitare in raspunsul referitor la filmul homosexual masculin (…)

Concluzie

Homofobia este o atitudine discriminatoare care nu se limiteaza la o aversiune afisata fata de homosexuali. Persoanele homofobe sunt, in general, si mai agresive decat celelalte fata de homosexuali. Acest fapt a fost dovedit intr-un experiment mai recent: barbatii homofobi au administrat in mai mare masura socuri electrice adversarului lor, atunci cand credeau ca au de-a face cu un homosexual, comparativ cu barbatii nehomofobi (Bernat, Calhoun, Adams si Zeichner, 2001).

In definitiv, daca, asa cum sugereaza cercetarea lui Adams, homofobii au realmente dorinte sexuale reprimate, se pare ca fiinta umana il poate agresa pe celalalt, admitand ca descopera in celalat ceea ce detesta cel mai mult la ea insasi…

Serge Ciccotti

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003pm 030000000pm, PM3000000Vineri în Cercetari

 

Ritualurile Munay Ki Craiova

Ritualurile Munay Ki

2010 – 2011

Trainer: COJOCARU MARIA-LAURA, care a primit initierile de la trainer VASILE STURZU (Vasile Sturzu a primit initierile de la Chris Waters si Simon Sharp, ambii reprezentanti ai scolii The Four Winds, condusa de Alberto Villoldo.)

Taxa de participare: 400 ron, reducere 100 ron pentru cine mai aduce inca o persoana! (pentru grup).

Programul pentru grup este urmatorul:

Sambata –  orele 09.30-13.30 – 19.00 – Introducere + Initieri + pauza de masa

Duminica  – orele 09.30-13.30 -19.00 – Initieri + pauza de masa

Initierile se pot da si individual, in acest caz programul fiind stabilit de comun acord.

Nou: Pentru individual, daca veniti insotiti, pretul este de:

– 600 ron pentru doua persoane,

– 800 ron pentru trei persoane.

Reducere de 50% pentru copii, batrani si persoane fara un venit stabil.

Pentru inscrieri: ne puteti contacta la tel. 0725161169

Locatia: Craiova (amanunte se vor da celor inscrisi).

Despre ritualuri cititi aici:

https://psihoterapiecraiova.wordpress.com/2010/03/17/ritualurile-munay-ki/

Ce primiti la acest curs:

1. Cele 9 ritualuri cu posibilitatea de transmitere imediata a lor.

2. Piatra PI

3. Un CD cu descrierea ritualurilor facuta chiar de Alberto Villoldo

Grupurile pentru transmiterea ritualurilor se pot organiza si in alte orase pentru minim 5 persoane si maxim 20.

Va asteptam cu drag!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003am 031000000am, AM3000000Vineri în Cursuri

 

Umor englezesc

The most important 17 issues known to man:
1.When I was born, I was given a choice – A big dick or a good memory. I don’t remember what I chose.
2. Your birth certificate is an apology letter from the condom factory.
3. A wife is a sex object. Every time you ask for sex, she objects.
4. Impotence: Nature’s way of saying ‘No hard feelings….’
5. There are only two four letter words that are offensive to men – ‘don’t’ and ‘stop’, unless they are used together.
6. Panties: Not the best thing on earth, but next to the best thing on earth.
7. There are three stages of sex in a man’s life: Tri Weekly, try Weekly, and Try Weakly.
8. Virginity can be cured.
9. Virginity is not dignity, its lack of opportunity.
10. Having sex is like playing bridge. If you don’t have a good partner, you’d better have a good hand.
11. I tried phone sex once, but the holes in the dialer were too small.
12. Marriage is the only war where you get to sleep with the enemy.
13. Q: What’s an Australian kiss?
A: The same thing as a French kiss, only down under.
14. A couple just married were happy with the whole thing. He was happy with the Hole and she was happy with the Thing……
15. Q: What are the three biggest tragedies in a mans life?
A: Life sucks, job sucks, and the wife doesn’t.
16. Q: Why do men find it difficult to make eye contact?
A: Breasts don’t have eyes.

17. Despite the old saying, ‘Don’t take your troubles to bed’, many men still sleep with their wives!!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003am 046000000am, AM3000000Miercuri în Bancuri "terapeutice"

 

„Terapeutice”

In timpul unei vizite la un spital de nebuni, un vizitator il intreaba pe director ce criterii se folosesc, ca sa se stabileasca daca un pacient trebuie internat sau nu.
“Ei bine”, spune directorul, “umplem o cada de baie, apoi ii oferim pacientului o lingurita, o ceasca si o galeata si ii cerem sa goleasca cada.”

Aha, inteleg “spune vizitatorul, “O persoana normala va folosi galeata, pentru ca e mai mare decat ceasca sau lingurita”.
“Nu”, spune directorul.”O persoana normala scoate dopul ! Doriti un pat langa geam sau langa usa?”

–––– ––– ––– ––– ––– –––

TRILEMA
Solomon se duce la psihiatru si se plange ca are o trilema deosebita.

Psihiatrul:
– Poate o dilema!
– Nu dom` doctor eu am o trilema. Sa va explic. Acum doi ani l-am imprumutat pe Moritz cu 1 milion de dolari pentru un an. M-am gandit ca ar fi cazul sa-mi recuperez banii si m-am dus la el. Avea o vila splendida si ma primeste o blonda naucitoare care imi spune ca e sotia lui Moritz . Ma invita la o cafea pana apare ala acasa. Din vorba in vorba am ajuns sa o punem. Apare Moritz. Speriat, nu zic nimic. Asta se dezbraca se baga cu noi in pat si ma sodomizeaza. Scap de acolo si fug acasa. Seara ma gandesc ca totusi vreau sa-mi recuperez banii asa ca a doua zi ma duc iar si patesc acelasi lucru.
Acum dupa o luna am o trilema.
Pentru ce oare ma duc acolo?… sa-mi iau banii, sa o pun cu blonda… sau sa ma
Sodomizeze Moritz?

–––– ––– ––– ––– ––– –––

De cati psihologi e nevoie sa schimbi un bec?
De niciunul. Becul se va schimba singur, cand va fi pregatit.
Doar de unul, dar becul trebuie sa vrea cu adevarat sa se schimbe.
Doar de unul, dar e nevoie de 9 sedinte.
Doar unul, dar trebuie sa procedeze conform DSM IV*

–––– ––– ––– ––– ––– –––
-Doctore, cred ca sunt o pisica.
-De cand se intampla asta?
-De cand eram o pisicuta.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, cred ca sunt invizibil…
-Cine a spus asta?!?
–––– ––– ––– ––– ––– –––
-Doctore, pe mine nu ma intelege nimeni…
-Ce vrei sa spui cu asta?

–––– ––– ––– ––– ––– –––
-Doctore, pe mine toate lumea ma ignora…
-Urmatorul.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, nimeni nu crede un cuvant din ce spun…
-Si acum spune-mi serios, care-i adevarata ta problema?

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, Doctore, sunt maniaco-depresiv!
-Clameaza-te, relaxeaza-te, Clameaza-te, relaxeaza-te, Clameaza-te,
relaxeaza-te…

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, nu ma pot concentra, dupa un minut sau doua, uit totul
-De cand se intampla asta?
-De cand se intampla ce?

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Nevroticii construiesc castele in cer
Psihoticii locuiesc in ele
Psihologii strang chiria

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Inainte aveam personalitati multiple. Acum noi toti ne simtim foarte bine.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Inainte eram indecis. Acum nu mai sunt asa sigur.

–––– ––– ––– ––– ––– –––
Cu schizofrenia nu esti niciodata singur.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Ipohondria este singura boala pe care nu o am.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Un tip intra intr-un cabinet psihologic si spune psihologului:
Se pare ca nu-mi pot face prieteni. Ma poti ajuta tu, mai cheliosule?

–––– ––– ––– ––– ––– –––
Dupa ce noul pacient se aseaza pe canapea, psihologul zice:
„Nu sunt la curent cu problema ta, te-as ruga sa-mi povestesti de la inceput”
„Bineinteles, spune pacinetul. La inceput am creat cerul si pamantul…. ”

–––– ––– ––– ––– ––– –––
Doi behavioristi dupa ce au facut sex:
„Draga mea, eu vad ca tu te-ai simtit bine.
Acum, vrei sa-mi spui te rog, cum m-am simtit eu?”

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Cineva care sufera de psihoza crede ca 2 + 2 = 5

Un nevrotic stie ca 2 + 2 = 4, dar il enerveaza asta.

–––– ––– ––– ––– ––– –––
Psihoterapie prin telefon:
Daca suferi de tulburare obsesivo-compulsiva apasa repetat tasta 1.
Daca esti co-dependent , roaga pe cineva sa apese tasta 2.
Daca ai personalitati multiple apasa 3, 4, 5 si 6.

Daca esti paranoic, nu e nevoie sa apesi vreo tasta. Deja stim cine esti; ramai pe fir, sa-ti detectam telefonul.

Daca esti schizofrenic, asculta cu atentie, si o voce iti va spune cetasta sa apesi.
Daca esti deprimat, nu conteaza ce tasta apesi. Oricum nu iti va raspunde nimeni.
Daca suferi de halucinatii, fii atent ca obiectul acela pe care il tii la ureche este viu si o sa te muste de ureche.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Un om merge la psiholog si spune: Doctore, am o problema, nu pot sa ma gandesc la altceva decat la sex.
Psihologul spune: Sa vedem ce putem afla, si ii arata o hartie cu pete de cerneala (testul Rorschach):
Ce vezi in poza asta? il intreaba.
Omul intoarce foaia in mai multe pozitii si zice: Un barbat si o femeie, facand sex.
Psihologul spune: Interesant, si ii arata o alta imagine cu o alta pata de cerneala. „Si aici ce vezi?”
La fel, se uita atent si zice „Un barbat si o femeie, facand sex. ”

Psihologul ii aratas o a treia hartie, si ii pune aceeasi intrebare, la care pacientul raspunde tot cu „Un barbat si o femeie facand sex.”
Si psihologul trage concluzia: Ei, se pare ca intr-adevar sunteti obsedat de sex.
Si pacientul enervat raspunde:
„Eu? Tu esti cel care mi-ai aratat numai poze porno!!!”

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Ce se intampla cand un psiholog si o prostituata petrec noaptea impreuna?
Dimineata amandoi zic: 100 de dolari, te rog.

–––– ––– ––– ––– ––– –––
Care este diferenta intre un psiholog si un psihiatru?

Daca unui psihiatru ii spui „Imi urasc mama” , el iti raspunde: „Ce te face sa spui asta?”, in timp ce psihologul raspunde „Multumesc ca ne-ai spus asta si noua!”

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, mai am 59 de secunde de trait…
-Asteapta un minut, te rog.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

-Doctore, imi suna ceva in ureche.
-Nu raspunde.

–––– ––– ––– ––– ––– –––

Doi medici psihiatri

Doi medici psihiatri coboara scarile. Unul se impiedica, cade si isi rupe piciorul. Celalalt se repede la el si il intreba:

– Vrei sa discutam despre asta?

–––– ––– ––– ––– ––– –––

La psihiatru

Un medic psihiatru citeste in birou un ziar.
Intra o pacienta si incepe sa-si ridice fusta. Medicul priveste si spune: “Mai sus!” si citeste mai departe.
Ea ridica fusta mai sus.
El ii repeta: “Mai sus!” si iarasi se intoarce la ziar.
Ea il asculta si ridica fusta si mai sus. Atunci el ii spune:

“Domnisoara, ginecologul e mai sus!.

 
2 comentarii

Scris de pe 00000003pm 001000000pm, PM3000000Marți în Bancuri "terapeutice"

 

Cunoasterea

“In doua trei cuvinte, mi se pare firesc sa va impartasesc cel mai important lucru pe care am ales sa il inteleg si anume acela ca, atunci cand esti nemultumit de ceea ce crezi ca stii, trebuie sa cauti sa afli mai mult. Iar daca modalitatile care ti-a fost sugerat a fi singurele pentru explorarea Adevarului ti se par insuficiente, schimba-le cu tot curajul. Niciodata nu vei avea nimic de pierdut ci numai de castigat. Iar daca ceva va cauta sa te opreasca, sa stii ca este numai frica, impodobita cu tot felul de gateli pentru a nu se deconspira foarte usor…Dezbrac-o de zorzoane si va aparea in toata splendoarea ei limitativa. Cand in experienta ta de viata a mai ramas macar si un singur aspect care nu te multumeste inseamna ca inca persista o neintelegere, bazata desigur pe insuficienta Cunoastere.

Stiinta vine de la „a sti” si asta ar trebui sa fie suficient pentru inlaturarea dogmatismului actual, pseudostiintific. Pentru ca, atata timp cat crezi cu inutila infatuare ca chiar stii ceva, iti interzici singur- cine altul ar putea-o face!?– sansa de a cunoaste cu adevarat…

Primul uimit de rezultatele curajului tau tu vei fi. Vei intelege atunci de ce unii au numit aceasta „lume” iluzorie. Si il vei fi aflat pe Dumnezeu. Mai mult chiar nu ai ce sa mai cauti, deoarece asta este TOTUL. Dar tu vei fi devenit Totul si Totul va fi tu. Care tu, asta chiar ar mai fi o urma de intrebare…

Din experienta uzuala individuala, daca vom fi atenti, putem observa ca un copilas este o potentialitate infinita, omnidirectionala. El nu manifesta o directie anumita, pentru el totul este egal, nu are preferinte si virtualitatea care el este se aseamana cu perfectiunea geometrica a sferei. Deocamdata el nu „este” nimic anume, el doar ESTE, si acest statut cu care nu se va mai intalni ii este accesibil firesc, datorita faptului ca inca nu a ales sa se manifeste in anumite directii, nu avea inca cum sa o faca.

Inca nu este medic sau constructor sau educator, chimist sau fizician, muzician sau pictor…Nefiind inca nimic din toate acestea, se poate spune ca este in egala masura absolut orice isi propune sa fie…E logic…Se poate spune ca este o potentialitate maxima, deoarece se afla intr-un minunat punct de valoare zero.

Am dat acest exemplu pentru a putea fi inteles mai usor, deoarece mi-am propus sa scriu o carte despre cunoastere pe care o dedic unor fiinte care precis considera ca au cunoastere, nebanuind absolut deloc ce inseamna aceasta cu adevarat. Pentru ca adevarata Cunoastere si Intelegere nu seamana prea mult cu ceea ce intelectul nostru a fost obisnuit sa proceseze.

Sa urmarim putin firul logic. Copilul incepe sa creasca. In curand el pare sa manifeste predilectie pentru anumite obiecte sau gesturi. Ele vor fi tratate de cei din jur ca adevarate semne (vezi anumite obiceiuri) si copilul va fi, incetul cu incetul canalizat catre acele directii. Altfel observand, el va parasi punctul de potentialitate mazima si va deveni un vector pe anumite directii adiacente poate tendintelor ce parea sa le aiba. Este firesc sa fie asa, probabil ar fi greu de imaginat un alt drum. Parte din tendintele initiale se pot confirma, in parte el se poate reorienta pe parcursul evolutiei sale individuale, ajungand in final sa se specializeze in anumita profesie si sa devina de acum medic sau profesor sau fizician… Este firesc sa fie asa dar nu putem sa nu observam care a fost „drumul devenirii sale” : daca in clasa a doua caligrafia i-ar fi devenit mai draga, daca intr-a cincea profesoara de chimie i-ar fi starnit mai mult interesul prin lucrari de laborator, daca la engleza ar fi reusit sa inteleaga la timp cat de simpla este gramatica sau daca intr-a noua la matematica ar fi fost un alt dascal sau nu ar fi trebuit sa se opereze de apendicita… Daca s-ar fi orientat catre real sau poate…Cam asa arata drumul fiecarei personalitati. Interesant este insa un aspect mai putin constientizat: cu fiecare pas facut, cu fiecare „diploma obtinuta”, da , a facut un pas inainte dar in acelasi timp si-a mai limitat cu putin orizontul. Si este absolut logic. Cind te afli „in pragul” unei „cunoasteri” –indiferent nivelul- o vezi undeva la orizont si iti apare in intregimea ei. Cand ai pasit inspre ea, cand ai intrat in ea, atunci marimea ei devine parca de necuprins si vei alege o anumita feliuta, o „zona de interes”. Apoi vei pasi iar in ea si ea se va largi deodata, pentru ca tu, iar sa iti alegi o feliuta…

Si astfel, o personalitate pleaca de la un punct de potentialitate maxima si valoare manifestata zero si ajunge o linie, o sageata, un vector cu valoare teoretic imposibil de apreciat dar ca potentialitate omnidirectionala zero. Sunt milioane de raspantii aparent absolut nesemnificative pe calea „devenirii” unei personalitati, in care el a ales mereu sa o ia la dreapta sau la stanga, fiecare clipa din viata este o optiune si nu exista practic alegere lipsita de importanta si nu exista alegeri „mari” si alegeri „mici”…O eventuala „eticheta” ar putea fi pusa, eventual, dupa mult timp, dar atunci ea nu isi mai are rostul.

Tot ce v-am schitat pana acum are doar menirea de a va atrage atentia asupra faptului ca, pe masura ce inaintezi catre o directie, la fiecare pas facut in „noua realitate”, orizontul se largeste brusc si avem de facut niste alegeri, care atunci nu pot fi nici rele nici bune, nici mari nici mici, dar care ne duc in alt punct, de unde iar un orizont se largeste, noi iar optand pentru ceva…Si daca acesta este mecanismul in calea evolutiei unei personalitati, cu milioane de alegeri pe parcursul a cateva zeci de ani, exact asa arata si drumul unei civilizatii, pe parcursul unor zeci de mii de ani si cu miliarde de individualitati care o alcatuiesc.

CUNOASTEREA ESTE. Ea este o sfera gigantica, are o potentialitate maxima si nu paraseste acest punct. Doar el ii garanteaza omnipotenta. O civilizatie nu poate sa se nasca decat in cadrul acestei sfere, din chiar „substanta” Cunoasterii respective. Ea va alege sa se manifeste pe o directie. La inceput aceasta directie cuprinde un arc de cerc mai mare, o „calota sferica” am putea spune…Apoi, avansand pe calea evolutiei, printr-o infinitate de alegeri, aria de cuprindere se tot ingusteaza. Iluzia este ca, evoluand, ea a capatat mai multa cunoastere. In realitate a pierdut cunoastere, devenind un vector, o linie, incercand sa „obiectiveze realitatea”. Orizontul de cunoastere care ii este accesibil se tot ingusteaza, ea neputand realiza ca de fapt s-a „specializat” cumva, pierzand cu totul sansa de a mai vedea „Intregul”… In schimb creste foarte mult infatuarea. Toti membrii ei cred cu convingere ca chiar cunosc ceva.

Culmea este ca, cu cat orizontul de cunoastere scade, cu atat senzatia ca este „mai multa cunoastere” creste. Iar o absurda iluzie…”

TRATAT DESPRE CUNOASTERE

–          invitatie la o LOGICA SUPERIOARA –

“Viitor deja prezent”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003pm 029000000pm, PM3000000Marți în De prin lume adunate, pentru suflet

 

Despre a avea o misiune

Atunci cand cineva crede ca are o misiune si o ia foarte in serios, creeaza doua probleme aparente:
1) Infinitul care esti Tu cu adevarat se identifica cu rolul din vis si devine o entitate
limitata ce are de facut ceva. Aceasta este o super-inselatorie limitata a Fiintei Tale Adevarate, in special daca tu consideri rolul ca fiind real si serios;
2) Persoana (rolul) porneste de la un fals sistem de credinte, presupune ca exista ceva in neregula cu Universul si ca este necesar ca acest lucru sa fie remediat, astfel ca persoana va proiecta acest sistem de credinte si de aceea va fi vazut ca manfestandu- se in lumea visului sau, nefiind constienta ca “ ceea ce crede a fi real” a creat si a planuit in mintea sa. Astfel, in acea persoana se da o lupta, prin faptul ca ea si-a imaginat si a visat ceva.
Incercand sa rezolvi aceasta dilema din afara, nu faci decat sa exacerbezi problema presupusa initial. In realitate, atat problema cat si solutia se afla in INTERIOR.
Atunci cand acest lucru este inteles, poti sa-ti manifesti liber rolul (misiunea) in acest plan, fara a te identifica cu el. Fiind centrat in Adevaratul Tau Sine, tu (rolul din vis) vei fi calauzit in mod constant si protejat, astfel incat sa-ti poti juca rolul cu bucurie si in neinfricata libertate. De fapt, tu intelegi ca nu faci nimic in mijlocul intregului joc.
Spiritul sau Sinele face toata munca.

In mod asemanator, atunci cand incerci sa-I trezesti pe altii si sa iei acest lucru in serios, pleci de la premiza ca ei se afla in iluzie sau in somn (ignoranta) si acest lucru este ceea ce tu proiectezi, creezi si vezi si in mod gresit consideri proiectia ta ca fiind o realitate. Insa, odata cu propria ta trezire, vei vedea ca intreaga lume este trezita. Acesta este paradoxul divin.
Non-dualitatea este intotdeauna paradoxala pentru o minte dualistica. Precum stii, finitul nu poate niciodata intelege infinitul.

Atunci cand tu intelegi ca esti Infinitul, intelegerea nu se mai face prin minte sau ganduri, ci prin Sinele care nu poate fi pus in cuvinte. Trezirea ta se produce , accepta invitatia si recunoaste ca Tu deja te-ai trezit, si chiar asa si este.
“Arta cunoasterii in tacere”
Bedri Cetin & Beatrice Tuhari

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003pm 022000000pm, PM3000000Marți în De prin lume adunate, pentru suflet

 

A crea versus a te crea

In lume exista doua tipuri de creatori, un tip care lucreaza cu obiecte-poetul, pictorul etc.-creeaza lucruri.
Celalalt tip de creator este misticul, se creaza pe sine. El nu lucreaza cu obiecte, ci cu subiectul; lucreaza asupra lui insusi, asupra propriei sale fiinte, el este creatorul adevarat, adevaratul poet, deoarece se transforma pe sine intr-o capodopera.
Tu porti capodopera ascunsa in interiorul tau, insa stai in drum. Da-te la o parte si atunci capodopera va fi dezvaluita! Fiecare este o capodopera, deoarece Dumnezeu niciodata nu da nastere la ceva mai putin decat la o astfel de opera. Fiecare poarta, de mai multe vieti, capodopera ascunsa in interior, nestiind cine este si incercand doar la suprafata sa devina cineva.
Scapa de idea de a deveni cineva, deoarece tu deja esti o capodopera ce nu poate fi imbunatatita. Tu trebuie numai sa-ti vii in fire, sa stii si sa intelegi asta. Dumnezeu Insusi te-a creat si tu nu poti fi imbunatatit!”

“ Nu-ti risipi viata pentru ceea ce va fi lasat in urma. Ai incredere in viata! Daca ai incredere , numai atunci poti lasa la o parte cunostintele tale, numai atunci iti pui mintea alaturi. Si, cu incredere, ti se deschide in fata ceva imens si atunci aceasta viata nu mai este una obisnuita, ea devine plina de Dumnezeu, te inunda.
Cand inima este inocenta si au disparut zidurile, tu esti legat cu infintul si nu esti inselat; nu exista nimic care ti se poate lua. Ceea ce ti se poate lua nu merita sa fie pastrat si ceea ce nu ti se poate lua …de ce ar trebui sa-ti fie frica ca ti se va lua? Nu ti se poate lua, nu exista nici o posibilitate. Tu nu-ti poti pierde adevarata comoara!
Acum este momentul sa fii o persoana ce sare fara coarda! O calitate a increderii absolute, fara rezerve, fara plase secrete sigure…Exista un urias sentiment de euforie, daca putem sari si putem trece in necunoscut, chiar daca ideea ne sperie de moarte.
Si atunci cand avem incredere in nivelul saltului cuantic, nu trebuie sa facem planuri elaborate si nici pregatiri. Nu spunem: “ In regula, am incredere ca stiu ce sa fac acum si-mi voi aranja lucrurile, mi le voi impacheta si le voi lua cu mine”. Nu, noi doar sarim, gandindu-ne cu greu la ceea ce se va intampla pe urma. Saltul este lucrul pe care-l facem si firul sau este ca si cum am fi in cadere libera printr-un cer gol.
Putem avea insa o presupunere despre ce ne asteapta la un alt sfarsit- o binevenita bautura roz, zemoasa delicioasa din petale de trandafiri…este a mea!
“Arta cunoasterii in tacere”
Bedri Cetin & Beatrice Tuhari

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003pm 016000000pm, PM3000000Marți în Dezvoltare personala