RSS

Arhivele lunare: Octombrie 2010

Sapte sugestii anti-ego!

Aici sunt sapte sugestii pentru a va ajuta sa transcedeti ideile imprimate ale auto-importantei. Toate acestea sunt desemnate sa va ajute in prevenirea identificarii false cu egoul importantei de sine.

1. Opriti-va din a va mai simti ofensati. Obiceiurile altora nu constitue un motiv pentru a fi imobilizati. Ceea ce va ofenseaza nu face decat sa va slabeasca . Daca va uitati dupa ocaziile in care santeti ofensati, le veti gasi la fiecare colt. Asa lucreaza egoul vostru , convingandu-va ca lumea nu ar trebui sa fie asa cum este. Dar voi puteti deveni un apreciator al vietii si sa va potriviti cu Spiritul universal al Creatiei. Voi nu puteti realiza puterea intentiei , prin aceea ca va simtiti ofensati. Actionati pentru a eradica ororile acestei lumi , care sant emanate dintr-o identificare cu un ego masiv, dar stati in pace. Asa cum ” Cursul in Miracole” ne aminteste :” Pacea este a lui Dumnezeu , voi , care santeti parte din Dumnezeu, nu santeti acasa, cu exceptia pacii Lui. Fiinta apartine lui Dumnezeu , voi , care santeti o parte din Dumnezeu, nu santeti acasa , cu exceptia de a fi in pacea Lui . A fi ofensat, creaza aceeasi energie distructiva , care va ofenseaza in primul rand si conduce la atac, la contraatac si la razboi.

2. Renuntati la nevoia voastra de a castiga. Ego iubeste sa ne divida in castigatori si pierzatori. Scopul castigului este un remediu pentru a evita constient contactul cu intentia. De ce ? Deoarece, in ultima instanta, a castiga tot timpul este imposibil. Cineva acolo va fi intotdeauna mai rapid, mai norocos, mai tanar, mai puternic si mai destept si va veti simti fara valoare si insignifiant. Voi nu santeti castigurile sau victoriile voastre. Voi va puteti bucura de competitie si sa va amuzati intr-o lume unde castigul este totul, dar voi nu trebuie sa fiti acolo in gandurile voastre. Nu exista pierzatori intr-o lume in care toti impart aceeasi sursa a energiei. Tot ceea ce puteti spune intr-o zi este ca ati atins performanta la un anumit nivel, in comparatie cu nivelele altora , in acea zi. Dar astazi este o alta zi , cu alti competitori si noi circumstante de luat in considerare. Voi santeti totusi infinita prezenta intr-un corp, care este intr-o alta zi (decada), mai batran. Renuntati la nevoia de a castiga, fara sa fiti de acord ca opusul castigului este pierdere. Aceasta este frica egoului. Daca corpul vostru nu exceleaza intr-un mod castigator in aceasta zi , pur si simplu nu conteaza cand va identificati exclusiv cu egoul vostru. Fiti observatorul, observand si bucurandu-va de tot, fara nevoia de a castiga un trofeu. Fiti in pace si potriviti-va cu energia intentiei. Si, in mod ironic,de altfel, ati observat ca cele mai multe dintre victorii vor aparea in viata voastra , cu cat le urmariti mai putin.

3. Renuntati la nevoia de a avea dreptate. Egoul este sursa unor multime de conflicte si disensiuni, deoarece el va impinge in directia de a le spune oamenilor ca gresesc. Cand santeti ostili, va deconectati de la puterea intentiei. Spiritul creativ este bun, iubitor si receptiv ; si liber de manie, resentimente sau amaraciune. Renuntand la nevoia de a avea dreptate in discutiile si relatiile voastre este ca si cum ati spune egoului:” Eu nu sant sclavul tau.. Eu doresc sa imbratisez bunatatea si resping nevoia ta de a avea dreptate. Eu doresc sa ofer acestei persoane o sansa de a se simti mai bine , spunandu-i ca ea are dreptate si multumindu-i pentru ca m-a indreptat in directia adevarului. ” Cand voi renuntati la nevoia de a avea dreptate , santeti capabili sa va imputerniciti conectia cu puterea intentiei. Dar tineti minte ca egoul este un combatant hotarat. Eu am vazut oameni si relatii minunate blocati de nevoia lor de a avea dreptate. Eu va indemn sa renuntati la aceasta nevoie de conducere a egoului , oprindu-va in mijlocul unui argument, intrebandu-va :” Vreau sa am dreptate sau sa fiu fericit?” Cand alegeti o dispozitie spirituala plina de fericire, de iubire , conectia voastra cu intentia este intarita. Aceste momente , in final, expandeaza noua voastra conectie cu puterea intentiei. Sursa universala va incepe sa colaboreze cu voi in crearea vietii pe care ati intentionat sa o traiti.

4. Renuntati la nevoia de a fi superior. Adevarata noblete nu inseamna sa fii mai bun decat altcineva. Este vorba de a fi mai bun decat obisnuiai sa fii. Stati concentrati pe propria crestere, cu o constiinta constanta ca nimeni de pe planeta nu este mai bun decat altcineva. Noi toti santem emanati de catre aceeasi forta a vietii creative. Noi toti avem o misiune de a realiza esenta noastra harazita ; tot ceea ce trebuie sa avem pentru a ne implini destinul este disponibil pentru noi. Nimic din toate astea nu sant posibile cand va vedeti superiori fata de altii. Aceasta este o veche zicala, dar nu mai putin adevarata : noi santem toti egali in ochii lui Dumnezeu. Lasati nevoia de a va simti superiori , vazand relevarea lui Dumnezeu in fiecare. Nu-i judecati pe altii dupa aparentele, realizarile, posesiunile si alte indicii ale egoului. Cand proiectati sentimente ale superioritatii , asta veti primi inapoi, conducand la resentimente si in final la sentimente ostile. Aceste sentimente devin vehicole care va duc departe de intentie. Un „Curs in Miracole” , se adreseaza acestei nevoi de a fi superior si special :” A fi special , aceasta face intotdeauna comparatii. Aceasta este vazuta ca o lipsa vazuta in altii si mentinuta prin cautarea tuturor lipsurilor care pot fi percepute. ”

5. Renuntati la nevoia de a avea mai mult. Mantra egolului este – mai mult. El nu este niciodata satisfacut. Nu conteaza cat de mult ati realizat sau ati castigat, egoul vostru insista ca nu este destul. Voi va veti gasi intr-o perpetua stare de lupta si de eliminare a posibilitatii de a ajunge vreodata. Totusi, in realitate voi deja ati ajuns si cum alegeti sa folositi acest moment prezent in viata voastra este alegerea voastra. In mod ironic, cand va opriti din nevoia de a avea mai mult , mai mult din ceea ce doriti, pare ca soseste in viata voastra. De cand va detasati de nevoia pentru acele lucruri, gasiti ca este mai usor sa le dati altora , deoarece realizati cat de putin aveti nevoie pentru a fi satisfacuti si in pace. Sursa universala este multumita cu ea insasi, expandandu-se constant si creand noua viata, neincercand niciodata sa mentina creatiile pentru ea insasi, in mod egoist. Ea le creaza si le da drumul. Asa cum voi renuntati la nevoia egoului de a avea mai mult, voi va unificati cu Sursa. Voi creati, atrageti catre voi si dati drumul , necerand niciodata, ca mai mult sa vina pe calea voastra. Ca un apreciator al tuturor lucrurilor care vi se arata, voi invatati lectii puternice . St. Francisc de Assisi spunea :” In daruire sta ceea ce primim”. Prin permiterea abundentei de a curge prin voi , voi va potriviti cu Sursa voastra si garantati ca aceasta energie va continua sa curga.

6. Renuntati la identificarea voastra cu bazele realizarilor voastre. Acesta poate fi un concept dificil , daca credeti ca voi santeti realizarile voastre. Dumnezeu compune toata muzica, Dumnezeu canta toate cantecele, Dumnezeu construieste toate cladirile, Dumenzeu este sursa tuturor realizarilor voastre. Eu pot auzi egoul vostru cum protesteaza cu voce tare. Ramaneti acordati la aceasta idee. Totul emana din Sursa ! Voi si acea Sursa santeti una ! Voi nu santeti acest corp si realizarile sale. Voi santeti observatorul. Observati totul ; si firi recunoscatori pentru abilitatile pe care le-ati acumulat. Dar dati intregul credit puterii intentiei, care v-a adus in existenta si din care santeti o parte materializata. Cu cat mai putin dati credit realizarilor voastre si cu cat stati mai mult conectati cu cele 7 fatete ale intentiei, cu atat santeti mai liberi sa realizati si cu atat mai multe vi se arata. Aceasta se intampla cand va atasati de acele realizari si credeti ca voi singuri faceti toate acele lucruri, ca voi parasiti pacea si gratitudinea Sursei voastre.

7. Renuntati la reputatia voastra . Reputatia voastra nu sta in voi. Ea sta in mintile altora. De aceea, voi nu aveti control asupra ei deloc. Daca voi vorbiti la 30 de persoane, veti avea 30 de reputatii. Conectandu-va la intentie, asta inseamna sa va ascultati inima si sa va conduceti voi insiva, bazati pe ceea ce va spune acea voce interioara , despre scopul vostru aici. Daca voi santeti preocupati de cum veti fi perceputi de catre ceilalti , atunci va veti deconecta de la intentie si veti permite opiniilor altora sa va ghideze. Acesta este egoul vostru la munca. Aceasta este o iluzie care sta intre voi si puterea intentiei. Nu puteti face nimic, decat sa va deconectati de la sursa puterii si sa deveniti convinsi ca scopul vostru este sa dovediti altora cat de stapan si superior santeti si sa va cheltuiti energia asteptand sa castigati o reputatie gigantica alaturi de alte egouri. Faceti ceea ce faceti deoarece vocea voastra interioara este intotdeauna conectata si recunoscatoare Sursei , deci, va directioneaza. Mentineti-va scopul, detasati-va de rezultat si luati-va responsabilitatea pentru ceea ce rezida in voi : caracterul vostru. Lasati ca reputatia sa fie dezbatuta de altii: nu are nimic de a face cu voi. Sau, cum ar spune titilul unei carti: „Ceea Ce Crezi Despre Mine Nu Este Treaba Mea !”.

Mesaj de la Wayne W. Dyer – 18 Octombrie 2008

Sursa : http://www.spiritlibrary.com/

 
Un comentariu

Scris de pe 000000010pm 021000000pm, PM10000000Vineri în Think about!

 

Istoria castratului (I): soluţii miraculoase pe timp de criză

Istoria castratului, dacă e să-l credem pe Freud, se pierde în negura timpului. Oedip ar fi fost primul care ar fi simţit-o pe psihicul lui după ce a fost anunţat că femeia din patul lui e maică-sa, pe care o chema Iocasta. Pe atunci oamenii erau mai mult orali, ca Homer, şi ca atare analfabeţi, aşa că au sărit un „r” în acte, numele real fiind „Io Castra”. De aici cică s-ar fi născut angoasa castrării la fiecare copil care face pipi din picioare: lui îi este teamă pentru ciucurel fiindcă se gândeşte prea mult (şi într-un anume fel) la mămica.

Castrarea omului de către om cică s-ar fi produs pe scară largă încă din Sumer. În Antichitate şi în Evul Mediu la arabi, castrarea era metoda cea mai bună şi mai la îndemână să arăţi că tu ai cu ce şi celălalt nu mai are. Mai ales când ai un harem de rusoaice una şi una, de care proaspătul eunuc nu se poate bucura decât estetic.

În Evul Mediu, mamelucii şi-au dat seama de anumite calităţi vocale pe care castraţii le aveau şi i-au pus să dea de şase când venea inamicul sau să trâmbiţeze din gâtlej dimineaţa când trebuiau să scoale o tabără întreagă după o noapte de beţie cruntă. Asta, pentru că e cunoscut faptul că vocea unui castrato adevărat rivalizează cu o trompetă.

În secolul al XVI-lea, castraţii erau importaţi din Spania (care era cam arabă pe atunci) în Italia, unde erau băgaţi direct în cor. Corul bisericesc. Ei erau foarte apreciaţi pentru vocea lor subţire, mai ales că femeile n-au voie să deschidă gura în biserică (păi ce, e mall?!).

Fiindcă drumul din Spania până în Italia era mai lung pe atunci, iar Biserica catolică, pe motiv de lipsuri la cor, era moartă după băieţei cu glasuri cristaline, părinţi nevoiaşi, dar cu spirit întreprinzător, s-au gândit la o nemaipomenită afacere.

Ei au început să trimită scrisorele cu litere de-o şchioapă – cică scrise de copii, sanchi – în care-l rugau pe Moş Crăciun să le trimită glasul minune în schimbul castraveciorului. Atunci veneau chirurgii esteticieni din acele vremi şi eliberau progeniturile de povara instrumentului, făcând şi târgului un bine, acesta având astfel o şansă în plus să nu fie umplut de sculament dintr-un capăt în celălalt.

Părinţii câştigau puhoi de bani şi ăla micu’ avea şi el ce pune în gură. Uneori, faza cu castratul nu dădea rezultatele vocale necesare şi atunci ce punea în gură băieţelul era cu totul diferit, dar şi aşa scotea un ban onest.

În curând a apărut opera şi opera avea nevoie de castraţi. Aşa că a început să crească producţia. Puştilor li se dădea opium şi când se trezeau ei strigau: „oooooo, bărbăţiaaaa meeaaaa”. După cât de subţire era strigătul, îl băgau într-un rol mai acătări sau era lăsat la sufleori.

Autor: Stefan

sursa:

http://www.timesnewroman.ro/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 000000010pm 056000000pm, PM10000000Vineri în Bancuri "terapeutice"

 

Legi universale



Universul, privit fizic, energetic dar si mental/subtil, este dirijat de legi pe care inteleptii le-au numit legi universale. Una dintre ele a fost in mare voga in ultimi ani  Legea Atractiei. Intelegerea acestei legi a revolutionat gandirea si viata multor oameni ce au devenit deodata constienti de potentialul lor de a-si schimba viata si prin asta, de a-si modela viitorul.
Insa aceasta este doar una din legile ce au ramas, pana de curand, secrete majoritatii dintre noi.

 

O alta lege este Legea Vibratiei. Sau Legea Vietii. Ea spune ca orice exista (sau este creat la un moment dat), are miscare, propria energie si ritm, pulseaza, are viata, emite informatie, interactioneaza.

Orice exista in Univers, vibreaza. Are o amprenta personala, o frecventa unica. Si cat timp acest camp de vibratie personala se mentine nealterat, atata timp acel lucru continua sa existe, sa fie viu in acea forma.

Asta inseamna ca orice intentie, sau gand fugar, orice imagine pe care mintea noastra le creeaza, continua sa se mentina vii si sa pluteasca in Universul subtil.

Ganduri vii

Orice intentie, orice gand are viata. De aceea, odata emise ele continua sa reverbereze, sa pulseze, sa emita energie in Universul subtil al fortelor nevazute.

Ele se intretin, se pot multiplica, mari sau se pot dezintegra trecand in alta forma.

Legea vibratiei (dezvaluita fiind) ne face extrem de responsabili cu tot ceea ce facem. Pentru ca tot ce secretam lasa o urma in aura noastra si acea urma pulseaza, atrage in campul nostru auric elemente rezonante  ganduri similare ale altora, oameni si evenimente care ne intretin ideile sau ne obliga sa ne confruntam cu convingerile si credintele personale.

Orice apare in univers are viata si dispune de ea

Universul creeaza necontenit. Niciodata nu distruge. Mereu adauga si transforma. Ce ne pare noua distrugere este de fapt o transformare, o trecere in alta forma, respectand legea energiei si a creatiei. Universul si Viata sunt mereu pozitive, constructive, creative. Orice s-ar produce poate fi vindecat printr-o alta creatie. Un cuvant jgnitor nu poate fi luat inapoi, dar scuzele si atitudinea sincera plina de cainta pot compensa golul energetic produs de suparare si poate transforma mahnirea in intelegere. Deci momentul emiterii cuvantului jignitor nu poate fi facut sa dispara pur si simplu. De aceea responsabilitatea este uriasa. Orice gandim, spunem sau facem lasa urme in Univers, in vietile oamenilor, in destinul nostru. Iar gesturile noastre reverbereaza, ca o piatra aruncata in apa ce produce unde circulare mult dupa ce ea a ajuns la fundul lacului.

Orice element creat in Univers va continua sa existe atata timp cat sursa care l-a creat continua sa mentina matricea/forma sa. Adica, pana se transforma in altceva, sau pana este preluat de o forma mai mare energetica, inglobata si alchimizata.

Aceasta cred ca ne face deodata mai atenti la gandurile, cuvintele si gesturile noastre!

Pentru ca ele sunt vii. Pentru ca odata intentia aparuta, ea pulseaza, vibreaza si genereaza camp. In consecinta atrage intentii asemanatoare  conform legii atractiei. Orice gest pe care il facem persista chiar daca noi, temporal, suntem in alta parte cu viata noastra.

Un gand emis la un moment dat poate fi abandonat, dar daca starea sufleteasca se mentine, daca si convingerile care l-au alimentat persista, gandul va continua sa pulseze in Universul subtil si sa creasca. Si ne vom confrunta cu efectul acelui gand. De aceea o mica invidie trecatoare poate atrage asupra noastra invidia altora. Un gand de neincredere in noi insine va creste si se va transforma in teroarea rusinii si a fricii de expunere publica. O dorinta sau un impuls pasional se pot transforma in furtuni ale senzualitatii care ne tulbura sufletul. Si asta pentru ca gandurile sunt vii si nu mor imediat cum nu le mai avem in mintea constienta. Ele continua sa aiba viata in lumea gandurilor si sa genereze forte care pot sa creeze realitati.

De aceea trecutul nu ne da pace si fiecare rememorare ne face sa retraim puternic acele evenimente  pentru ca ele continua sa fie puncte pulsatorii, sa aiba viata, sa genereze camp si consecinte, sa interfereze cu noi. Chiar daca am semnificat altfel povestea din trecut, ea continua sa fie acolo si sa faca parte din biografia noastra.

De aceea un gand emis acum creeaza consecinte cu care ne intalnim mai tarziu chiar daca gandim altfel. Daca nu ammantuit gandul initial, el va continua sa existe si sa emita.

Principiul vietii

Consecintele Legii Vibratiei sunt absolut formidabile.

In primul rand, intelegem ca Universul nu stie decat sa creeze. Ca un lucru creat este inlocuit de o alta creatie, care o poate ingloba pe prima, adaugandu-si valoarea la lumea pe care o gaseste in acel moment. Si acest lucru transforma lumea.

In al doilea rand rand, ne ia de pe cap povara de a ne simti datori sa distrugem ce consideram negativ  razboaiele, mizeria, rautatea, bolile, saracia etc. Maica Tereza spunea nu ma invitati la o demonstratie anti-razboi ci la una pro-pace. Esti mai in acord cu legile Vietii daca, in loc sa iti pierzi timpul eliminand razboiul, preferi sa cultivi pacea care va face razboiul inutil. Este mai eficient si rentabil sa transformi conflictul in pace, boala in sanatate, saracia in bogatie, rautatea in altruism, frica in incredere, lasitatea in curaj.

Daca vom considera ca ceva este daunator (cancerul de pilda) va trebui sa intervenim constructiv, fara sa propagam frica, ura, furia si nemultumirea. Fara sa distrugem ceva. Altfel nu vom face decat sa creem forte contrare de o si mai mare putere  cancerul va prospera, conflictele se vor inmulti, rautatea se va manifesta cu mai multa forta.

Dimpotriva, va trebui sa transformam adaugand: iubire, intelegere, bunatate, credinta, bucurie. Nimic nu piere. Totul se transforma in energia unei inimi iubitoare. De aceea terapeutii (intelepti) spun ca trebuie sa ne intelegem boala si sa-i multumim ca ne da ocazia sa meditam la cauzele inbolnavirii.

Daca totul are viata, intentia de distrugere va capata viata si va depasi pragul bolii. Dorinta de a elimina cancerul nu trebuie sa aiba la baza dorinta feroce de a distruge invadatorul. Vibratia distrugerii se va propaga in tot corpul. De aceea terapeutii holistici recomanda integrarea bolii, acceptarea ei. Vibratia acceptarii permite corpului sa se destinda, sa se detaseze de frica si astfel celule imunitare sa intre in functiune. Frica si respingerea blocheaza functia imunitara.

O critica plina de nemultumire va reverbera in sufletul celui admonestat. Daca nu are puterea sa ierte ingloband energia criticii in campul mai inalt si generos al iertarii, critica va continua sa produca daune la nivel energetic. Critica are propria sa viata si continua sa emita dezaprobare in campul nostru. De aceea ne trezim ca evitam persoana care ne-a criticat sau ca atragem de atunci si alte persoane ce nu sunt de acord cu noi.  Si asta pentru ca nu am avut puterea de a ierta sau pentru ca persoana care ne-a prejudiciat energetic nu a adus energia caintei in campul nostru  practic, nu si-a cerut iertare sau nu inteles ca a gresit, ca a abuzat de dreptul sau de a critica.

De aceea trebuie sa fim atenti cand adresam o critica sau un gand neprietenos pentru ca ele raman in campul auric si al persoanei la care ne-am conectat atentia, dar si in campul nostru ca expeditori. Si atfel, pastram in mediul nostru energetic, o pulsatie pe frecventa gandului emis. Iar acest gand va atrage din Univers ganduri si energii similare. Si sa nu ne miram daca dupa un episod in care am exprimat o nemultumire ne intalnim cu persoane care ne intretin acea  nemultumire  stiti, Legea Atractiei! Si de aici catastrofele din viata nostra, ce pot surveni si imediat dar si dupa o lunga perioada, poate de ani de zile.

Trecutul continua sa vibreze

Daca totul exista de-a pururi atunci gandurile noastre continua sa existe, replica de ieri continua sa sune in Univers, sarutul nostru de acum un an continua sa pulseze, despartirea noastra continua sa fie acolo… Daca tot ce este gandit, simtit, creat in Univers continua sa vibreze atunci ce ma separa pe mine de trecut? Nimic. Legea Vibratiei spune ca o replica rostita ieri continua sa existe, sa fie auzita in Univers, sa pulseze, fiind preluata de mintea mea, de sufletul meu, trecand in consecintele pe care le-a generat, continuand sa ramana o unda pulsatorie in Univers, care atrage vibratii asemanatoare. Si asta pana cand este alchimizata, integrata intr-o alta forma energetica: alt gand, alta stare, alt nivel de constiinta care da o alta orientare informatiei initiale.

De aceea ne este greu sa uitam, sa iertam, sa ne vindecam  pentru ca evenimentele care ne-au marcat, incarcate de semnificatii si de energie, raman vibrante, au viata si se auto-intretin continuand sa trimita impulsuri spre noi. Daca nu le integram, nu le acceptam, nu le intelege/iertam/ iubim/detasam ele vor fi la fel de impactante chiar daca noi credem ca le-am uitat. Vor continua sa ne influenteze viata trecand in convingerile noastre, in fricile noastre, in strategiile de viata, in promisiunile pe care ni le facem. De aceea ramanem blocati in despartire, in regrete, de aceea avem mereu in fata ochilor aceeasi imagine ce ne paralizeaza sau aceleasi sperante iluzorii. De aceea un anumit sentiment sau stare se reactiveaza mereu cand trecem prin acel punct pulsatoriu, ce vibreaza si emite acelasi tip de energie. Acolo, in acel punct al experientei noastre (ce tine de trecut dar care nu vrea sa ramana acolo pentru ca trecutul e viu in carnea si convingerile noastre) revenim mereu si mereu la acelasi sentimente. Parca intram intr-o capsula spatio-temporala: mereu intarzierea ne alarmeaza, rastirea ne sperie, lasitatile ne enerveaza, mereu invidia ne face sa suferim. Acestea sunt butoanele noastre  punctele sensibile. Nu le-am avea daca experientele neplacute nu ar ramane vii si pulsatorii, vibrante.

La fel stau lucrurile si cu bucuriile si cu tristetile. Bucuria genereaza un camp urias de incantare care trece apoi in celule noastre, in gesturile si atitudinile noastre. Tristetea genereaza de asemenea, un camp energetic care atrage la randul ei vibratii asemanatoare, se propaga in gandurile si atitudinile noastre. Fiinta noastra multidimensionala este periata permanent de valuri de energie, care fie ne deschid fie ne crispeaza. Si asta cu o viteza uluitoare.

Din cauza culturii defensive  mereu ne aparam de ceva, suntem interesati sa ne crestem la infinit confortul, siguranta  avem o atentie mai mare indreptata spre ce nu functioneaza si ne face sa suferim. Acordam atentie disproportionat. De aceea ne preocupa mai mult sa evitam durerile din trecut decat sa cultivam bucuriile din trecut. Si prin asta nu facem decat sa mentinem intacta vibratia durerilor in loc sa le integram armonios in viata noastra si sa facem ca evenimetele neplacute sa capete alte semnificatii, sa ne cedeze energia primara si sa o putem folosi in actiunile noastre prezente.

Prezentul creeaza viitorul

In orice moment gandurile si gesturile sunt emisii de energie ce incep sa pulseze. Cream entitati energetice cu fiecare respiratie, cu fiecare compozitie mentala. Este o mare responsabilitate. Mai ales daca ne gandim ca aceste productii mental-emotionale raman agatate de aura noastra si emit in continuare, au o viata a lor, atrag alte energii similare, se lasa atrase de alte energii similare…

Viata noastra este prinsa intr-o capsula a emisiilor noastre mentale si ale celorlalti.  Cat timp jucam dupa regulile mentale ramanem in spatiul mintii in care orice gand/intentie/ gest are viata si continua sa existe la infinit, trecand in diverse forme. Avantajul este ca astfel ne putem crea realitatea pe care o vrem!

Daca tot ne cream (mai mult sau mai putin constienti) propria realitate, totusi ar fi bine sa o facem dand nastere unor ganduri/intentii/ gesturi/atitudin i care sa lucreaza pentru noi, asa cum vrem noi, care sa genereaza contexte pe placul nostru. Asta nu inseamna sa traim in stresul si in frica de greseli de gandire sau greseli atitudinale. Nu trebuie sa controlam permanent ce spunem sau gandim si sa ne anulam spontaneitatea. Este suficient sa fim in permanenta constienti de tendintele noastre. Este suficienta aceasta constientizare permanenta astfel incat, in timp, nu vom mai comite nici o greseala de gandire, atitudine sau fapta. Constientizarea clipa de clipa a gandurilor, atitudinilor si faptelor noastre ne va face ca, pe nesimtite, sa

Apoi, daca vedem mai mult decat bani, vacante, relatie de cuplu, casa, masina, viata de familie, etc,  ne putem modela constienta astfel incat ea sa genereze credinte care sa ne slujeasca fiinta si dincolo de acceptiunea obisnuita a vietii.

Un pas mai inalt il putem face conectandu-ne constienta la Spirit, si astfel, inspiratia divina, va crea o realitate mentala foarte pura, menita sa ne simplifice viata astfel incat la un moment dat sa ne fie usor sa ne cufundam in realitatea absoluta. Adica sa ne contopim cu Dumnezeu  daca admitem ca aceasta este frontiera ultima. Adica iluminarea, trezirea, realizarea.

Singurele momente de autenticitate ale fiintei umane sunt cele de meditatie profunda, de revelatie, de iubire profunda, transpersonala, de inspiratie, de iluminare. Atunci gandul dispare, se intoarce la Dumnezeu, nu mai creeaza efect, este in afara karmei. Ca un cerc ce se inchide imediat. Acolo suntem in punctul zero. Acela e momentul in care ne putem elibera din aceasta roata in care ne simtim hamsteri ce alearga continuu.

Concluzie

Traim intr-un Univers aranjat de noi. E bine sa participam la ordonarea sa si sa fim constienti de faptul ca ne compunem realitatea, filmul in care jucam. Si ca putem vindeca trecutul integrand pozitiv faptele si intentiile, dandu-le o directie buna, reintentionandu- le si resemnificandu- le  in felul acesta energia lor va curge pe alt fagas, acolo unde vrem sa construim altceva. Participand la construirea propriei vieti, alegem ce vrem sa insemne faptele noastre, cat vrem sa ne afecteze, cum vrem sa le traim.  Alegem viitorul pe care vrem sa-l traim: mai putina suferinta inutila, un film mai simplu ca sa ne distraga mai putin atentia de la Universul absolut  acolo unde vrem de fapt sa ajungem.

Realitatea construita de noi va continua sa existe pana cand si ultimul gand va fi mantuit, se va intoarce la sursa sa, experimentandu- l pe Dumnezeu.

Pana atunci, spor la construit realitati in care vrem sa ne traim fericirile sau dramele, daca acesta e gustul nostru!
de Camelia Patrascanu

 
Un comentariu

Scris de pe 000000010pm 020000000pm, PM10000000Joi în Think about!