RSS

Arhivele lunare: Februarie 2010

Secretul fericirii

Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.

Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit.

Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:

„-Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:

„-Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent.

În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.
Acest pas se cheamă motivare.

Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită!
Ştiu că e greu, dar nu imposibil.

Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Al optulea si ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.

Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi.!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000002pm 033000000pm, PM2000000Duminică în De prin lume adunate, pentru suflet

 

Un articol de Sacha David despre Smerenie

„Nu exista de fapt liber arbitru. Mai devreme sau mai tarziu, viata te aduce pe cararea pe care ti-ai ales-o, cu voia lui Dumnezeu, atunci cand ai venit in acest trup. Da, poti fugi si te poti pacali toata viata ca faci ceea ce trebuie. Dar nu te mai intreba de ce esti nefericit, bolnav si neimplinit. De ce simti un gol. Raspunsul e unul singur: cand esti nefericit, bolnav si neimplinit, inseamna ca nu te afli pe cararea ta. Pe drumul tau de la Dumnezeu. Cu cat mai repede intelegi asta si faci alegerea corecta, cu atat te scutesti singur de mai multa suferinta. Nu exista cu adevarat liber arbitru, exista un singur adevar si acela este Dumnezeu. Iar cand nu esti in adevarul lui Dumnezeu, in Sinele tau autentic, esti in Ego si in sinele tau fals si atunci te doare. Si te va durea pana te vei trezi”.
Cuvintele astea au venit simplu si fara pic de emfaza, din cel mai curat Sine al omului cu ochi albastri care statea de vorba cu mine. Are 60 si ceva de ani, este olandez si ne invata despre Ego si Sine autentic la un seminar de o zi. Il ascult si pe dinauntrul meu simt cum totul se aseaza, se linisteste. Il ascult si ma aud pe mine vorbind cu mine, in momentele mele in care inteleg totul. Il ascult si mi se intinde zambetul pe fata si toata incordarea si intrebarile dispar.
Intotdeauna m-am intrebat ce este smerenia. Lepadarea de sine, aceea despre care se spune ca este cheia aflarii lui Dumnezeu. Si m-am revoltat adesea, in anii maximei mele arogante, cand aflam ca Dumnezeu se gaseste in smerenie si in modestie, in tacere, in iertare, in marturisirea si recunoasterea tuturor celor ce le-am gresit si le gresim in fiecare zi. Ma revoltam si spuneam ca eu stiu deja totul. Ca eu am o relatie speciala cu Dumnezeu si ca Dumnezeu nu vrea sa ma vada cu capul plecat, ci cu el sus si mandru si cu barbia in vant.
Si Dumnezeu imi scoate in fata, in fiecare zi, oglinzi. Oamenii care imi intra in viata. Ii privesc, il analizez, ii judec. Si ma intreb de ce intalnesc mereu oameni aroganti. Oameni agresivi. Oameni mandri. Oameni nervosi.. Oameni condusi de orgoliu si oameni care scot din mine reactii violente. De ce acest tipar de oameni?
Si am inteles, in sfarsit, privindu-ma pe mine in oglinda fiecarui om, ca asa sunt si eu. Ca inca sunt mandra, aroganta, agresiva, nervoasa. Ca inca am mult de lucru.
Si am inteles, in sfarsit, Smerenia. Lepadarea de sine inseamna renuntarea la ego. Renuntarea la EU VREAU si VREAU ASTA ACUM. Renuntarea la batutul cu pumnul in piept, la judecarea altora si la neacceptarea oamenilor decat daca ei sunt asa cum vreau eu sa fie. Renuntarea la a crede ca eu stiu mai bine.
Dupa Acceptare, vine Smerenia. Sau Smerenia vine inainte? Sau ele merg, tot timpul, mana in mana? Nu stiu. Stiu doar ca de cand am invatat Acceptarea si de cand invat Smerenia, tot Universul lucreaza impreuna cu mine. Credeti ca exista Fericire mai mare?”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000002pm 030000000pm, PM2000000Duminică în De prin lume adunate, pentru suflet

 

Omul care vorbea cu caii

A existat un timp in care omul intelegea limbajul animalelor, sau cel putin asa afirma numeroase legende si povesti cu zane. Se spune ca Sfantul Francisc din Assisi intelegea perfect limba pasarilor si tot astfel se afirma despre marii yoghini. Desi astazi omul nu mai intelege limbajul animalelor, totusi, cei care le iubesc, stiu cat se poate de bine sa le ghiceasca privirile, dorintele si bucuriile. Cei care nu au trait experienta de a simti murind in bratele lor un animal iubit, nu pot intelege pe deplin cat de inteligente, intelegatoare si „umane” devin animalele in clipa marii despartiri, stiind perfect ceea ce li se petrece; fara teama absurda de moarte pe care o incearca atat de multi oameni, animalele ating in gesturile lor din acele momente intreaga maretie a unui suflet nobil.

Un tanar fermier american din Ohio, John Salomon Rarey, sustinea ca poate intelege si vorbi limba cailor. El obisnuia sa se inchida in staulul unui cal, oricat de periculos sau rau ar fi fost acesta si ii vorbea timp de o ora sau doua, dupa care animalul devenea la fel de bland ca un miel. Faptul se petrecea in anul 1850, intr-o epoca in care calul era inca principalul mijloc de tractiune si de locomotie. La varsta de 12 ani, John S. Rarey imblanzise deja, in mai putin de o jumatate de ora, un manz superb pe care insa chiar si cei mai duri dintre antrenorii sau imblanzitorii de cai incercasera in van sa-l domesticeasca si care tocmai ii rupsese piciorul tatalui sau. Reputatia tanarului John s-a extins rapid si crescatorii de cai din toate colturile statului au inceput sa ii ceara ajutorul sau sa-i aduca animalele ce nu puteau fi imblanzite altfel. John se inchidea cu calul in grajd si, cel mai adesea, iesea de acolo o ora mai tarziu, calare pe calul devenit bland si intelegator.

La varsta de 19 ani, el a plecat in Texas. Fermierii si cowboy-ii doreau acum sa-l vada actionand in acelasi fel asupra unor autentici cai salbatici. Dotat doar cu un sac de dormit si cu un binoclu, John si-a instalat tabara in regiunile prin care se mai deplasau inca hergheliile salbatice si, timp de aproape 3 luni, el a studiat ce atentie aceste animale. Intors in oras el s-a declarat gata sa faca fata oricauia dintre acesti cai salbatici.

Texanii i-au pregatit cinci cai feroce considerati de neimblanzit. Patru dintre acesti cai isi ucisesera deja stapanul, iar al cincilea ranise vreo trei sau patru oameni.
Reputatia lui John S. Rarey era atat de mare incat toate ziarele din regiune isi trimisesera reporterii, iar o multime de 5.000 de persoane se stransese pentru a-l vedea pe indraznetul imblanzitor.

Departe de a fi aplaudat, atunci cand a aparut, John a fost huiduit copios, caci, in loc sa se imbrace in cowboy, el isi pusese cel mai frumos costum al sau. Surazator, el s-a indreptat catre grajdul acoperit si perfect inchis, conditie pe care o impusese si in care fusese introdus, nu fara mari dificultati, primul dintre cei 5 cai. El a cerut cheia, caci solicitase de asemenea conditia de a se putea inchide in grajd impreuna cu calul. Zidurile grajdului rasunau precum un tun de campanie sub loviturile teribile ale copitelor „bestiei”. John a intredeschis usa si a riscat o privire in interior, a asteptat un moment, apoi, brusc s-a strecurat in grajd si a inchis la loc usa .

Timp de cateva minute nu s-a mai auzit niciun zgomot.
– Este mort, a declarat fermierul caruia ii apartinea calul salbatic. Trebuie sa-i scoatem corpul si sa-l inmormantam.
Judecatorii au refuzat sa actioneze. Ei ii promisesera lui John sa nu incerce sa intre in grajd inainte de mai putin de 5 ore. Pariurile au inflorit o vreme, apoi, cum timpul trecea, au devenit din ce in ce mai rare. Nimeni nu mai dorea sa parieze pe John Rarey, considerat deja mort. Asteptarea a continuat. La cererea multimii, unul dintre organizatori a batut la poarta grajdului din interiorul caruia nu se mai auzea acum niciun zgomot, dar nu a aprimit niciun raspuns. Fermierii si indeosebi femeile s-au suparat, cerand sa fie deschis grajdul in care sarmanul tanar fara arme si fara niciun mijloc de aparare se afla, mort sau viu la discretia unei brute salbatice! Nemaistiind ce sa faca si neprimind niciun raspuns la loviturile lor, cawboy-ii au decis sa smulga usa grajdului din tatani, caci John tinea la el singura cheie. Dar usa s-a deschis ca prin minune. Intr-o tacere de moarte, fara sa fie inseuat si fara fraie, calul a iesit avandu-l in spinare pe John Rarey cat se poate de surazator. A urmat apoi un urlet si un veritabil delir. Rarey a condus calul pana in mijlocul tarcului si a ridicat o mana pentru a cere sa se faca tacere.

Atunci, fara cravasa, fara pinteni, cu mana goala, el a mangaiat gatul calului care s-a pus in genunchi, iar apoi a alunecat pe pamant. John si-a scos atunci palaria si a salutat multimea. A urmat un nou delir si inceputul unei cariere unice. Intr-o cabrioleta condusa de doi elani pe care ii imblanzise, John a calatorit pretutindeni in Statele Unite, tinand conferinte asupra dresajului prin blandete si facand nenumarate demonstratii de imblanzire prin forta iubirii.

Reputatia sa a traversat oceanul si crescatorii de cai englezi, cat  se poate de sceptici, au pus mana de la mana pentru a-l invita si a vedea cu proprii lor ochi ce putea sa faca acesta. Primind acceptul lui John Rarey, ei au intreprins o cercetare febrila pentru a descoperi animalul cel mai furios ce exista in intreg tinutul britanic. Alegerea s-a fixat asupra unui armasar de curse, pe care lordul Dorchester il cumparase cu 4.000 de lire in anul 1853. Cruiser era un animal superb, ce atingea o viteza fantastica la finalul oricarei curse, dar care devenise subit un nebun furios. Orice grajd din lemn era facut bucati in numai cateva minute atunci cand Cruiser era apucat de una din crizele sale de furie, in timpul carora ajungea, nu de putine ori, chiar sa se muste pe el insusi! Refuzand sa-l omoare, lord Dorchester preferase sa-i construiasca un grajd din caramizi si piatra, inchis cu o usa de fier.

John Rarey a cerut sa vada mai intai calul. Apoi, el a explicat ca problema era putin mai diferita, caci animalul nu era salbatic, ci innebunise. Iar cum specialistii incepusera deja sa zambeasca, el a daugat simplu: „Totusi, cred ca pot sa-l readuc la normal.”

A doua zi el a revenit impreuna cu o serie de accesorii. Ca si cum ar fi stiut ce-l astepta, Cruise a intrat intr-una din maniile sale teribile, dand lovituri de copite ce zgaltaiau intreaga constructie. Surazand, John s-a strecurat in grajd, nu inainte de a-si fi agatat frumoasa palarie intr-un cui. El i-a pus calului un capastru si apoi a iesit imediat. Dupa numai cateva minute, extenuat, calul nu mai facea niciun zgomot. De data aceasta, John a intrat cu o curea lunga de piele, dotata cu inele, cu ajutorul careia a legat animalul ce parea terorizat. El a trecut prin inele alte curele pe care le-a legat de copitele lu Cruiser, construind astfel un mecanism foarte simplu prin care il putea ingenunchea in orice moment.

John a ramas astfel timp de 3 ore impreuna cu armasarul, vorbindu-i, mangaindu-l, ingenunchindu- l indata ce acesta incepea sa se agite. La data de 22 aprilie 1858, la 24 de ore dupa intrarea sa in boxa, John Rarey a parcurs strazile calare pe Cruiser, devenit cel mai docil si mai bland dintre cai. Multimea il ovationa pretutindeni.

Cateva zile mai tarziu, auzind vorbindu-se despre aceasta remarcabila isprava, regina Victoria si-a manifestat dorinta de a-l cunoaste pe tanarul american si de a-l vedea la lucru cu proprii ei ochi. John Rarey a fost invitat astfel la castelul Windsor , acolo unde se aflau grajdurile principale ale Majestatii Sale.

Aflata in caleasca usoara care urma sa fie botezata cu numele acestui om neobisnuit, regina Victoria s-a pregatit sa asiste la spectacol. Randasii au adus atunci un armasar viguros, de care nu indraznea nimeni sa se apropie si care azvarlea din copite in dreapta si in stanga, tinut cu greu in frau de patru barbati care-l legasera cu frangii.

John Rarey a salutat, s-a scuzat si a rugat-o pe regina sa-i permita sa intre cu calul intr-un grajd. Dupa numai 10 minute, nerabdatoarea regina a ordonat sa fie deschis grajdul, caci nu se mai auzea nici cel mai mic zgomot.

Prin usa deschisa ea a putu vedea armasarul lungit pe paie si intre picioarele sale, cu capul pe umerii calului, pe John Rarey care zambea. El s-a ridicat atunci, a salutat din nou, s-a scuzat pentru timpul pe care i-l rapise Majestatii Sale, iar apoi, tinand calul de fraie, el l-a condus si l-a determinat sa o salute pe regina coborand in genunchi!

Tanarul american a plecat apoi intr-un turneu european, nerefuzand nici un cal si neintampinand nici cel mai mic esec! Nimeni nu a stiut vreodata in ce consta cu exactitate magia lui John S. Rarey, dar au inteles cu totii ca ea se baza pe forta iubirii.
Preluat din lucrarea „Cartea misterelor – o antologie a faptelor stranii”

Sursa: newsletter-ul Editurii ForYou

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000002pm 025000000pm, PM2000000Duminică în De prin lume adunate, pentru suflet

 

O lista a terapiilor complementare

TERAPII COMPLMENTARE

1. Apiterapia

2. Argiloterapia

3. Balneoterapia

» Crenoterapia

» Hidroterapia

» Kinetoterapia

» Silvoterapia

4. Reflexoterapia

» Acupunctura

» Presopunctura

» Masajul

5.  Talasoterapia

» Apa marii

» Soarele

» Namolul

» Climatul marin

6.  Terapii energetice

» Bioenergoterapia

» Homeopatia

» Practica TAO

» Yoga

»Vindecarea reconectiva

7.   Alte terapii

» Aromoterapia

» Cromoterapia

» Dietoterapia

» Fitoterapia

» Gemoterapia

» Meloterapia

» Sacroterapia

» Bowtech

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000002pm 023000000pm, PM2000000Duminică în Terapii complementare

 

Zooterapia

Zooterapia sau terapia cu animale, este o metoda de tratament a problemelor de natura psihologica, emotionala sau sociala a omului ce face apel la insusirile si calitatile unor animale (caini, pisici, cai, maimute, etc.), a unor pesti (delfini, pesti exotici) sau a unor pasari (papagali, alte pasari exotice).

Aceasta metoda terapeutica nu presupune neaparat ca pacientul sa aiba un animal de companie acasa, ci se refera la efectuarea terapiei cu ajutorul sau in prezenta unui animal. Dupa mai bine de 20 de ani de cercetari, numeroasele studii facute au evidentiat efectul benefic pe care il au animalele de companie in viata oamenilor.

Beneficii ale zooterapiei:

Cainii, pisicile, pasarile, hamsterii, iepurii, caii, pestii, etc ajuta la:

  1. Ameliorarea sanatatii fiintelor umane
  2. Reducerea stresului
  3. O mai buna recuperare postoperatorie
  4. Diminuarea presiunii arteriale mai bine decat cu pastile
  5. Au un bun efect in ameliorarea maladiilor genetice
  6. Pot preveni cancerul, leucemia si orice boala a sistemului nervos
  7. Va incurajeaza sa iesiti afara si sa faceti exercitii
  8. Ajuta la relationarea in viata sociala si o imbunatatire a relatiilor interumane
  9. Indeparteaza singuratatea si ofera dragoste neconditionata
  10. Din punct de vedere emotional, animalele de companie ne ajuta sa ne imbunatatim starea de spirit, ne fac sa ne simtim utili si iubiti, de multe ori ne ajuta sa inlocuim golul lasat de pierderea unei fiinte dragi, sau sa depasim un moment dificil.

In prezenta animalelor, nivelul de cortizol, un hormon asociat cu stresul, scade, iar producerea de serotonina, o substanta asociata cu bunastarea, creste.

Intr-un studiu, la care au participat 240 de cupluri casatorite, cei care erau proprietari de animale de companie au avut o rata mult mai mica a problemelor de tensiune, de inima sau de odihna, fata de cuplurile solitare.

La fel ca si oamenii, pisicile si cainii se pot imbolnavi de cancer. Astfel, datorita lor, cercetatorii au putut intelege mai bine formele in care se dezvolta tumorile canceroase.

Un studiu recent a demonstrat ca barbatii care sufera de SIDA sunt predispusi foarte putin sa sufere de depresii in cazul in care detin un animal de companie.

Psihiatrul german dr. Reinhold Bergler, profesor la Universitatea din Bonn, specialist de notorietate in domeniu, s-a ocupat cu studiul efectului prezentei animalelor asupra omului. El spunea intr-un interviu aparut in revista Neue Gesundheit urmatoarele : „Animalele de casa au un simt al mirosului mult mai dezvoltat decat al nostru, ele detecteaza modificari in starea noastra de sanatate, despre care habar nu avem. De asemenea, simt cand puterile ne scad sau cand suntem framantati de griji. Animalele produc o relaxare mult mai rapida (si fara efecte secundare) decat cea data de diferite preparate medicamentoase”.

Psihologul Erhard Olbrich de la Universitatea Erlangen (Germania) a aratat faptul ca intre om si animal se produce o interactiune sociala si emotionala care conduce la imbunatatirea starii generale de sanatate a stapanului.

In multe cazuri, animalele de casa, prin afectiunea si devotamentul pe care-l ofera stapanului il pot vindeca de traumele fizice sau psihice.

In spitale si sanatorii, animalele de companie sunt din ce in ce mai folosite. Studiile experimentale efectuate in diferite clinici au aratat ca animalele pot induce o stare de relaxare, pot contribui la scaderea tensiunii arteriale, pot ajuta la insanatosirea mai rapida a pacientilor si la reducerea timpului de spitalizare.

Conform rezultatelor obtinute pana in prezent, se preconizeaza ca prin folosirea terapiei cu animale se poate ajunge la o reducere substantiala a consumului de medicamente de sinteza.

citeste continuarea articolului aici:

http://consiliere-psihoterapie.info/articole-psihoterapie/zooterapia-sau-terapia-cu-animale.php

 
2 comentarii

Scris de pe 00000002pm 007000000pm, PM2000000Duminică în Terapii complementare

 

Cu ochii larg inchisi

Cu ochii larg inchisi

Intind bratele in mine

Intr-un tatuaj permanent

Cu lumina.

Ma caut uimita

De inutilitatea gesturilor

Si desenez in coltul gandului

Un pact cu viata.

O ascult cum curge

Masurand inainte si inapoi

Si promit sa nu intervin.

In secunde viitoare

Se-intinde clepsidra incremenita,

Timpul ce cucereste

Pamantul prea mare sau prea mic.

Nascuta din cautari,

Tacerea exprimata uneori de cuvant

Si regasirea … pas alunecand

Cu ochii larg inchisi.

 
4 comentarii

Scris de pe 00000002pm 047000000pm, PM2000000Vineri în Poezii si reflectii personale