RSS

Arhivele lunare: Aprilie 2010

Trei cauze ale bolii spirituale

Pe masura ce trecem prin viata in planul fizic, se intampla diverse lucruri. Contactam gripe, raceli si virusi, ne ranim fizic, ca de exemplu cand cadem de pe bicicleta in copilarie sau facem sport. Ca adulti, ni se poate intampla sa ne ranim la sira spinarii, sau sa avem accidente de masina si ne alegem cu vanatai, taieturi, luxatii, infectii, ulceratii si, cateodata, cu oase rupte.

Unii dintre noi pot sa aiba boli grave, cum ar fi cancerul sau hepatita, boli de inima sau scleroza multipla. Pana la urma, ajungem la batranete, infirmitate progresiva si moartea corpului fizic. Toate acestea sunt normale – ele sunt ceea ce este de asteptat ,ca parte a ceea ce inseamna sa fii o fiinta intrupata. Dar acestea sunt toate doar efecte, iar samanul este interesat in primul rand de cauze.

Cauza si efect

Privind prin ochii vindecatorului saman, cauza suprema a tuturor bolilor poate fi regasita in cadrul lumii din alte dimensiuni – in aceleasi regiuni din care boala isi extrage puterea initiala de a ne agesa. Din acest motiv, nu este suficient sa anihilam, pur si simplu, efectul bolii cu ajutorul medicatiei din planul fizic si sa speram ca totul va fi bine. Pentru ca adevarata vindecare sa se intample, trebuie sa abordam cauza bolii.

Din perspectiva samanului, exista trei cauze clasice ale bolii, iar interesant este faptul ca acestea nu sunt microbii, bacteriile sau virusii. Ele sunt stari interioare negative, care apar in noi, ca raspuns la experientele de viata negative sau traumatice. Prima dintre ele este Lipsa de armonie.

Lipsa de armonie

Lipsa de armonie este ceea ce traim atunci cand viata isi pierde brusc sensul, sau atunci cand pierdem o legatura importanta cu viata. Sa consideram cazul unui cuplu de varstnici. Dupa o casatorie indelungata, subit, unul dintre ei moare. Este posibil sa nu fi avut o relatie perfecta. Cu toate astea, intre ei exista o mare legatura, care a aparut in urma a tot ceea ce au trait impreuna. Supravietuitorul poate sa intre in criza, din cauza pierderii partenerului si, in scurt timp, el/ea poate sa aiba o boala grava, cum ar fi cancerul. Dintr-o data pleaca si el/ea.

Aceasta este Lipsa de armonie.

Starea de lipsa de armonie pe care o traim ca reactie la astfel de situatii de viata, duce la o diminuare a puterii personale. Acest lucru se poate intampla intr-un mod subtil, pe de o parte, sau intr-un mod catastrofic, care ne zguduie viata, pe de alta parte – ca de exemplu, cand ne pierdem serviciul si asrfel, ne pierdem si mijloacele de trai. Cand traim experienta pierderii puterii, matricea noastra energetica este afectata si devenim vulnerabili in fata bolii.

Frica

A doua cauza clasica a bolii este frica. O persoana care trece prin viata, roasa de un sentiment cronic de frica, este de doua ori vulnerabila in fata bolii, pentru ca anxietatea diminueaza in mod agresiv si progresiv starea de bine, iar acest lucru, la randul lui, va afecta sentimentul de a fi in siguranta in lume.

Starea de bine este baza pe care e construit sistemul personal de sanatate. Cand aceasta baza este afectata in mod negativ, se diminueaza capacitatea de a functiona a sistemului nostru imunitar. Si cand sistemul imunitar cade, suntem in primejdie.

Nu este prea dificil sa vedem ca aici functioneaza un mecanism de feedback. Frica – si anxietatea pe care aceasta o creaza, produce lipsa de armonie. In acelasi mod, lipsa de armonie genereaza frica, si ambele daca ele lucreaza impreuna, afecteaza de doua ori mantia protectoare a sistemului imunitar al corpului, dar si matricea energetica. Boala urmeayza in mod inevitabil.

Pentru practicienii medicali din occident, nu este o surpriza faptul ca lipsa de armonie si frica se materializeaza in boli care sunt recunoscute de catre stiinta. Cu aproape 500 de ani in urma, medicul renascentist Paracelsus a observat ca “frica de boala este mai periculoasa decat boala insasi”.

Aceasta ne aduce la a lua in considerare a treia cauza clasica a bolii – fenomenul cunoscut vindecatorilor indigeni ca pierderea sufletului.

Pierderea sufletului

Printre vindecatorii traditionali, pierderea de suflet este privita ca fiind diagnosticul cel mai serios si cauza majora a mortii premature si a bolilor serioase, desi, in mod curios, in textele medicale vestice acest diagnostic nu este mentionat. Cel mai apropiat context cunoscut este “El/ea si-a pierdut dorinta de a trai”.

In societatea vestica, pierderea de suflet este cel mai usor inteleasa ca fiind o deteriorare a esentei vitale a persoanei – un fenomen care se intampla, de obicei, ca reactie la o trauma. Cand traumele sunt severe, poate sa apara o fragmentare grupului de suflete a persoanei, cu disocierea partilor de suflet sfaramate, care fug de o situatie de ne tolerat. In circumstante coplesitoare, aceste parti de suflet pot sa nu mai revina.

Cauzele pierderii de suflet sunt multiple si variate. Poate sa fie vorba, de exemplu, de probleme traumatizante din perioada perinatala, care s-au intamplat in apropierea momentului experientei nasterii – ca, de exemplu, sa soseasca in viata si sa descopere ca nu este dorit, sau ca are sexul gresit – a venit ca fata, cand toata lumea spera sa vina un baiat.

Pierderea de suflet poate de asemenea sa se intample cand un copil este brutalizat sau tachinat fara mila, acasa sau la scoala, zi dupa zi, sau cand o persoana tanara este molestata de catre cineva care ar trebui sa aiba grija de ea. Cand cineva a fost violat sau atacat, a fost tradat, a trecut printr-un divort cumplit, un avort traumatizant, un accident de masina teribil sau chiar o interventie chirurgicala grava, este sigur ca pierde o parte de suflet.

Multi dintre tinerii, baieti si fete, care au fost trimisi la razboi in Afganistan, Irak, Kuwait, Vietnam, Korea si in alte locuri, s-au intors acasa afectati la nivel personal, pentru ca au suferit pierderi de suflet cumplite. Specialistii nostri in medicina le-au diagnosticat afectiunile lor ca fiind sindrom de stres post-traumatic, dar au putut face foarte putin, in termenii adevaratei vindecari, pentru acesti “raniti pe doua picioare”. Multi dintre cei care au supravietuit sunt in continuare profund traumatizati la nivel de suflet, din cauza celor traite in razboi.

Simptomele pierderii de suflet

Pierderea unei parti de suflet este usor de recunoscut, daca stii ce sa cauti. Iata o lista a unora dintre simptomele clasice:

  • Sentimentul ca esti fragmentat, ca nu esti cu totul prezent
  • Blocaje de memorie – o incapacitate de a-si aminti fragmente din viata
  • O incapacitate de a simti iubire sau de a primi iubire de la altul
  • Indiferenta/ indepartare emotionala
  • Stari subite de apatie sau de neatentie.
  • Lipsa de initiativa si entuziasm
  • Lipsa bucuriei
  • Incapacitate de a progresa
  • Incapacitate de a lua decizii
  • Lipsa de discernamant
  • Negativism cronic
  • Dependente
  • Tedinte de suicid
  • Melancolie sau disperare
  • Depresie cronica.

Poate ca cel mai comun simptom al pierderii unei parti de suflet este depresia. La inceputul anilor 1990, revista Time a publicat un articol despre depresie in America. Articolul a revelat faptul ca 60 milioane de americani – reprezentand cam 30% din populatie – luau medicamente antidepresive, in fiecare zi.

Astazi, numarul se apropie de 80 milioane, reprezentand 40% din totalul societatii si cateodata acest numar creste rapid, ca reactie la traumele nationale. In vinerea care a urmat evenimentelor din 11 septembrie, stirile de televiziune au anuntat ca 7 din 10 americani intervievati experimentau depresii semnificative, ca reactie la tragedie, acest lucru fiind un indicator al pierderii de suflet, la scara nationala.

Desi termenul de ‘pierdere de suflet’ nu le este familiar vesticilor, zilnic folosim multe expresii in acest sens, in limbajul folosit pentru descrierea incercarilor personale. Interviurile din media si stirile includ comentarii individuale, de genul: “Am pierdut o parte din mine, cand s-a intamplat acel necaz”, sau “Nu am mai fost acelasi, de atunci incoace”. Cand discutam despre pierderea de suflet cu indivizi interesati de subiect, aproape toti au simtit ca au pierdut “o parte” din ei, in anumite momente din viata – desi aproape nimeni nu stie ca partile pierdute ar putea fi recuperate.

Adevarul este ca pot fi recuperate.

de Hank Wesselman

http://www.sharedwi sdom.com/ page/three- causes-spiritual -illness

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000004pm 036000000pm, PM4000000Vineri în Think about!

 

Douăzeci şi două de sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor

1. Încercaţi să jucaţi cu dumneavoastră înşivă, din când în când, rolul de

„avocat al diavolului”, combătându-vă propria imagine, concepţiile pe care le

consideraţi de nezdruncinat, prejudecăţile, comportamentul, sentimentele.

Veţi ajunge astfel să vă cunoaşteţi mai bine, să vă descoperiţi punctele slabe

ori rigidităţile, dar poate şi calităţi pe care nu vi le-aţi pus în valoare.

Încercaţi să vă priviţi cu alţi ochi, mereu din alte perspective, pentru a

înţelege mai bine care este părerea celorlalţi despre dumneavoastră.

2. Exersaţi rostirea unor expresii precum: „Am greşit”, „Îmi pare rău”, „E

vina mea”, „Am învăţat ceva din greşeala asta”.

3. Fiţi atenţi la perspectiva din care alţii încearcă să prezinte, să

încadreze o problemă, o situaţie, o anume opinie. Acceptând necondiţionat

premisele lor, le oferiţi din start un avantaj substanţial. Fiţi pregătiţi pentru

eventualitatea de a respinge de la bun început, în întregime, punctul lor de

vedere şi de a veni cu varianta dumneavoastră. Feriţi-vă să treceţi la

discutarea detaliilor înainte de a vedea dacă problema, în totalitatea ei, nu

este cumva greşit pusă. De multe ori agenţii de influenţă îşi atrag interlocutorul

în discuţii pe marginea unei probleme, pentru ca abia când e prea

târziu acesta să-şi dea seama că întreaga problemă era artificial creată. Spre

exemplu, după revoluţia din 1989, regimul de la Bucureşti a făcut

nenumărate presiuni asupra ziariştilor pentru discutarea articolelor pe care

ar fi trebuit să le cuprindă legea presei. Ziarele independente însă au pus

problema cu totul altfel: era într-adevăr necesară legea presei sau apariţia ei

ar fi putut justifica un nou val de cenzură informaţională?

4. Acceptaţi pierderile pe termen scurt (în bani, timp, efort, sau chiar

respect faţă de propria dumneavoastră persoană) pentru a vă păstra

independenţa. Lăsându-vă atraşi cu uşurinţă de mirajul unor avantaje

imediate, puteţi cădea în capcane foarte periculoase, iar suferinţa produsă

de apariţia disonanţei cognitive va fi incomparabil mai mare decât cea

provocată de nemulţumiri sau de necazuri trecătoare. Acceptaţi micile

pierderi şi gândiţi-vă că ele vă sunt învăţătură de minte pentru a nu mai greşi

în viitor.

5. Puneţi imediat piciorul în prag atunci când sunteţi nemulţumit, agasat,

sau când suferiţi din cauza comportamentului unei persoane apropiate.

Exersaţi-vă în a spune:,,Pot trăi şi fără dragostea (prietenia) ta, chiar dacă la

început îmi va fi greu. Dacă vrei să mai fim împreună (prieteni), încetează să

mai faci lucrul ăsta şi obişnuieşte-te să faci asta”, sau: „Pot supravieţui fără

favorurile dumneavoastră, dacă vreţi să rămânem în relaţii bune, gândiţi-vă

să mă trataţi cu mai mult respect” ş.a.m.d. În caz că nu sunteţi luat(ă) în

serios, chiar după avertismente repetate, pregătiţi-vă să vă detaşaţi

(despărţiţi) total de persoana respectivă.

6. Evitaţi întotdeauna să luaţi hotărâri pripite, mai ales în situaţii care vă

sunt neclare. Mulţi agenţi de influenţă exagerează graba cu care trebuie să

răspundeţi, presându-vă, pentru a nu vă da timp de gândire. Judecaţi

problema la rece, luaţi-vă un răgaz suficient, căutaţi surse suplimentare de

informaţii asupra subiectului şi abia apoi puneţi-vă semnătura.

7. Întotdeauna când ceva vi se pare neclar, insistaţi cu întrebările până ce

vă lămuriţi complet. Nu-i lăsaţi pe agenţii de influenţă să vă facă să vă simţiţi

prost şi astfel să vă reducă la tăcere, în foarte multe cazuri, explicaţiile

superficiale sunt semne ale unor tentative de manipulare, dar şi ale

superficialităţii şi incompetenţei celui chipurile atotştiutor.

8. Exersaţi-vă în descifrarea sensurilor ascunse ale lucrurilor sau

situaţiilor întâlnite la fiecare pas, indiferent cât de banale ar părea: rolul

uniformelor, substratul diverselor relaţii interper-sonale, intenţiile reale ale

diverşilor vorbitori, rolul nescris al unor legi şi regulamente. Încercaţi să vă

explicaţi ce s-a urmărit prin promovarea unor anumite concepţii

arhitectonice, care sunt tentativele de manipulare prin afişarea diverselor

simboluri sau sigle, ce interese se ascund sub unele alianţe de circumstanţă,

prin ce mijloace este obţinut acceptul sau ataşamentul unora sau al altora

faţă de anumite idei, organizaţii sau lideri, cum acţionează asupra individului

presiunea grupului social din care face parte, ce se poate citi printre rânduri

în articolele din ziare ş.a.m.d. Poate fi un joc interesant, dar şi foarte util.

9. Fiţi atent(ă) la regulile impuse de gazde, atunci când sunteţi în rolul

oaspetelui. Uneori respectarea instinctivă a acestora (pentru a nu da dovadă

de impoliteţe) vă poate limita drastic libertatea de exprimare, de acţiune şi

chiar de alegere. Priviţi cu detaşare regulile de protocol, respectaţi-le, dar nu

într-o asemenea măsură, încât să renunţaţi la a vă mai expune deschis

părerile. Încercaţi din când în când să jucaţi rolul nonconformistului. Reacţiile

celor din jur vă vor putea demonstra dacă au sau nu intenţii ascunse.

10. Nu acordaţi credit soluţiilor simple în cazul unor probleme personale,

sociale sau politice complexe.

11. Amintiţi-vă că nu există dragoste sau prietenie totala, necondiţionată,

din partea unui străin, la prima vedere. Fiţi foarte atenţi la cei care încearcă

să vi se „bage sub piele” şi încercaţi să aflaţi ce anume urmăresc să obţină

de la dumneavoastră. Însă chiar şi în cadrul relaţiilor obişnuite de prietenie

sau de iubire, reţineţi că acestea pot fi verificate numai în timp. De

asemenea, este imposibil ca ele să reziste dacă unul numai dă, iar celălalt

doar primeşte. Încrederea, adevărata dragoste sau prietenie au la bază

reciprocitatea şi respectul faţă de celălalt.

12. Dacă ajungeţi într-o situaţie socială nouă, într-un anturaj nou, într-o

companie nefamiliară, încercaţi imediat să aflaţi de pe ce poziţie puteţi intra

în contact cu cei din jur şi care sunt principalii agenţi de influenţă ai grupului.

Intraţi pe „lungimea de undă” a acestora, aflaţi cât mai multe amănunte

despre ei, „citiţi-le” preferinţele, orgoliile, preocupările, flataţi-i dacă e cazul,

încercaţi să descifraţi ce urmăresc şi apoi căutaţi soluţiile cele mai bune

pentru a rezolva problemele ce se pot ivi.

13. Evitaţi situaţiile total nefamiliare, în care nu vă puteţi manifesta

libertatea de acţiune sau de exprimare. Dacă totuşi vă aflaţi într-o asemenea

situaţie, începeţi cu testarea limitelor ce vă sunt impuse. Acceptaţi un preţ

mai mic pentru a vă elibera, în loc să vă supuneţi unor suferinţe greu de

suportat pe care vi le-ar putea provoca rămânerea într-o astfel de situaţie.

14. Nu vă dezvăluiţi sentimentele, dorinţele ascunse, slăbiciunile sau

limitele în faţa oricui. Amintiţi-vă că, uneori, chiar şi cel mai bun prieten vă

poate trăda sau vă poate exploata cu ajutorul acestor destăinuiri.

15. Obişnuiţi-vă cu momentele de detaşare emoţionaă, mai ales atunci

când doriţi să analizaţi cu atenţie ă anumită problemă. Exersaţi-vă în

păstrarea calmului şi a sângelui rece, în confruntările cu cei care încearcă să

va manipuleze. De foarte multe ori ei urmăresc să vă enerveze special

pentru a vă crea momente de vulnerabilitate de care să se folosească în a vă

îngenunchea.

16. Nu vă lăsaţi la cheremul lăcomiei şi al satisfacerii orgoliului personal.

Agenţii de influenţă ştiu foarte bine cum să vă exploateze aceste slăbiciuni

pentru a profita de pe urma dumneavoastră sau chiar pentru a vă supune în

cele din urmă. Rezistaţi ademenirilor, linguşelilor, bârfelor, iar dacă vă simţiţi

nesigur(ă) şi nu ştiţi cum să procedaţi, gândiţi-vă la persoana pe care o

consideraţi un exemplu de onestitate şi stăpânire de sine şi imaginaţi-vă cum

ar proceda aceasta în locul dumneavoastră.

17. Acceptaţi schimbul de idei, analizaţi la rece opiniile sau concepţiile ce

nu coincid cu ale dumneavoastră, mai ales când sunt susţinute de

argumente concrete, încercaţi să vă puneţi în locul celor cu care vă

confruntaţi ideile, pentru a vedea mai bine unde greşesc ei sau unde greşiţi

dumneavoastră.

18. Identificaţi momentele în care simţiţi un sentiment de vină şi încercaţi

să-i aflaţi originea. Vedeţi dacă nu vă este indus în mod artificial pentru a vă

determina să acţionaţi într-un anume fel. În general, nu luaţi decizii pentru a

scăpa de sentimentul de vină. Acceptaţi-l ca pe o componentă inevitabilă a

firii umane, dar nu acţionaţi sub imperiul său.

19. Acţionaţi pe deplin conştient în toate situaţiile. Nu luaţi decizii doar

pentru că „aşa trebuie” sau pentru că aşa v-a intrat în reflex. Încercaţi să

vedeţi care anume reflexe corespund convingerilor dumneavoastră intime şi

care v-au fost impuse prin diverse tehnici de manipulare.

20. Gândiţi-vă că, uneori, consecvenţa poate conduce la rigiditate. Dacă

în urma unei analize detaşate vă daţi seama că aţi greşit, nu persistaţi în

greşeală doar de dragul consecvenţei.

21. Autorităţile legitime trebuie respectate, dar cei care se erijează în

autorităţi fără a avea legitimitate trebuie supuşi unei analize atente pentru a

vedea care sunt interesele ascunse ce îi animă şi pentru a găsi calea de a-i

respinge.

22. Vociferările sau reacţiile emoţionale nu sunt suficiente pentru

contracararea actelor de inechitate sau de injustiţie. Pentru a lupta împotriva

oricăror abuzuri trebuie să vă asumaţi deschis opţiunea şi să le înfruntaţi

până la capăt, indiferent de consecinţe.

BOGDAN FICEAC, “TEHNICI DE MANIPULARE”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000004pm 008000000pm, PM4000000Vineri în Think about!

 

Despre sex

Definitia sexului in viziunea specialistilor

Definitia medicilor:

Sexul este o boala… este o boala pentru ca ajungi tot timpul la pat.

Definitia avocatilor:

Sexul este o injustitie, pentru ca intotdeauna este unul deasupra, altul dedesubt.

Definitia politicienilor:

Sexul este democratie perfecta, pentru ca se bucura atat cel de deasupra, cat si cel de dedesubt.

Definitia economistilor:

Sexul este o investitie proasta, pentru ca e mai mult ceea ce intra, decat ceea ce iese.

Definitia matematicienilor:

Sexul este ecuatia perfecta, pentru ca femeia ridica membrul la maxima putere, il inchide intre paranteze, ii extrage factorul comun si-l reduce apoi la expresia minima.

 
3 comentarii

Scris de pe 00000004pm 002000000pm, PM4000000Vineri în Bancuri "terapeutice"

 

Cealalta parte

“In anumite reincarnari, noi ne divizam. Precum cristalele si stelele, precum celulele si plantele, si sufletele noastre se divizeaza. Sufletul nostru se transforma in doua, aceste suflete noi se transforma in alte doua, si asa se face ca in timp, ne raspandim pe o buna parte a Terrei. (…) Facem parte din ceea ce alchimistii numesc Anima Mundi, sau Alma Mundi, Sufletul lumii (…) daca Anima Mundi s-ar diviza numai, ar creste, dar ar ramane din ce in ce mai slaba. Din acesta cauza, asa cum ne divizam, ne si reintalnim. Pentru ca atunci cand un suflet se divide, intotdeauna se divizeaza intr-o parte masculina si una feminina. Astfel este explicat in cartea Genezei: sufletul lui Adam s-a divizat, iar Eva s-a nascut din el.

(…) In fiecare viata avem o obligatie misterioasa de a reintalni cel putin una din Parti. Iubirea cea mai Mare, care le-a separat, are parte de Iubirea care le uneste din nou.

(…) Era posibil sa cunosti Cealalta Parte prin licarul din ochi – de la inceputul timpurilor asa isi recunosteau oamenii adevarata dragoste (…) Putem intalni mai multe Parti in viata noastra (…) si cand se intampla asa, inima se imparte, iar rezultatul este durere si suferinta. (…) Esenta Creatiei este una singura … iar aceasta esenta se numeste Dragoste. Dragostea este forta care ne reuneste, pentru a concentra experienta raspandita in multe vieti, in multe locuri ale lumii. Suntem raspunzatori pentru tot Pamantul, fiindca nu stim unde sunt Celelalte Parti care ne apartin de la inceputul timpurilor. Daca ele sunt bine, si noi vom fi fericiti. Daca nu sunt bine, vom simti, inconstient, o parte din acea durere. In primul rand insa trebuie sa ne reunim, cel putin o data in fiecare reincarnare, cu Cealalta Parte, cu care mai mult ca sigur ne vom incrucisa drumul. Chiar daca ar fi doar pentru cateva clipe: caci aceste clipe aduc o Dragoste atat de intensa, incat justifica restul zilelor noastre.

(…) ne putem lasa Partea sa mearga inainte, fara s-o acceptam, fara s-o observam macar. Atunci vom avea nevoie de mai multe reincarnari pentru a ne putea reuni cu ea. Din cauza egoismului nostru, vom fi condamnati la cel mai cumplit chin pe care l-a inventat pentru noi insine: singuratatea”

Paulo Coelho, “Brida”



 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000004pm 050000000pm, PM4000000Duminică în Cuplu si relatie

 

Bucurestenii anonimi

de Iulius Constantinescu

Ma duc pana la un amic. Desi sta aproape, iau si masina, s-o spal in drum. Urmariti-ma, va rog, urmatoarele minute.

Aproape de spalatorie, intru pe o straduta neasfaltata. In mijlocul drumului, e parcata o masina mare si scumpa (cand am spus in mijlocul strazii, nu m-am referit la faptul ca nu era parcata aproape de trotuar – era literalmente in mijlocul drumului). Claxonez, dar proprietarul masinii nu catadicseste sa apara. In cele din urma, ma strecor incet prin stanga. Aproape trecusem, cand omul apare linistit, trece prin fata mea si da sa se suie in masina. Cum nu mai avea loc sa deschida portiera, incepe sa gesticuleze, extrem de iritat de faptul ca sunt un nesimtit si nu ma dau inapoi, sa plece el. Intrucat gesticula, il lovesc cu masina peste mana. Apuca sa-mi dea un pumn in geam, dupa care il vad in oglinda ca fuge dupa mine. N-am oprit, mi-a fost de ajuns ca l-am vazut ca alearga sa-si ceara scuze.

La spalatorie, ii las baiatului un bacsis echivalent cu o treime din cat am platit la casierie pentru spalatul masinii. Plec spre amic. La primul semafor, incepe sa ploua. Mizeria de pe plafon incepe sa se scurga incet pe parbriz.

Ajung la amic si parchez undeva in strada. N-apuc sa opresc motorul, ca in dreptul meu opreste o masina rosie. Tipul lasa geamul jos si-mi comunica faptul ca m-am pus pe locul lui. Desi e in strada si, prin urmare, nu poate fi vorba de nici o parcare, imi fac datoria si-l intreb: “Ati platit locul asta?”. Tipul se uita la mine intr-o dunga si spune: “Dom’ne, te-am rugat frumos”. Asta asa e, cand o sa-mi dea niste bocanci in gura o sa fie perfect indreptatit sa-mi reproseze: “De ce nu ti-ai luat, ma, masina? Nu te-am rugat frumos, ma, tu-ti pastele ma-tii?”. Ma mut.
Ajung la amic.

N-am iesit din casa decat de 30 de minute si am vrut deja sa impusc un om, sa-i dau doua palme altuia si sa-l dau cu capul de bordura pe un al treilea. Ar trebui sa ma duc la un psiholog.

P.S. Ma intreb daca nu exista cumva organizatia “Bucurestenii Anonimi”, ca m-as duce si eu. “Buna, sunt Julius si, de 5 ani, sunt bucurestean. “Buna, Julius”, ar trebui sa-mi raspunda corul.

Dupa care moderatorul, ca sa-mi mai ridice moralul, l-ar ruga pe Andrei sa-mi povesteasca experienta lui. “Buna, Julius. Eu sunt Andrei si, inainte, eram si eu bucurestean. Acum, de cand sunt berlinez, sunt mult mai calm”.

 
4 comentarii

Scris de pe 00000004pm 019000000pm, PM4000000Joi în Bancuri "terapeutice"

 

Alungi dragostea din viata ta?

Oricat de greu ar fi sa recunoastem, fiecare dintre noi are momente in care alunga dragostea din viata lui. Bineinteles, suntem tentati sa intrebam:  “ Cum sa alung dragostea? Dragostea este lucrul pe care il doresc cel mai mult in viata, asa ca de ce l-as alunga? “

Ar fi bine insa sa ne facem o autoanaliza si sa vedem daca am facut vreodata unul din lucrurile de mai jos:

  • Pretindem ca nimic nu e in neregula atunci cand ceva ne supara cu adevarat.
  • Simtim ca iubim pe cineva, dar ii spunem rar acest lucru sau chiar nu-i aratam deloc.
  • Nu cerem exact ce ne dorim, deoarece ne temem de un raspuns negativ.
  • Ne-ar placea sa petrecem mai mult timp cu persoanele pe care le iubim, dar suntem prea ocupati cu munca si cu alte obligatii.
  • Atunci cand cineva ne face un compliment, in loc sa multumim, negam ceea ce spune sau ne straduim sa nu se vada ca suntem de acord cu lauda.
  • Ne putem gandi cu usurinta la persoane carora ar trebui sa le scriem sau sa le telefonam, dar nu ajungem sa facem acest lucru.
  • Simtim ca nimeni nu ne cunoaste cu adevarat.
  • Cand cineva se comporta iubitor fata de noi, ne intrebam oare ce vrea cu adevarat.
  • Suntem cel mai aprig critic al propriei personae.

Majoritatea oamenilor se vor regasi in multe din afirmatiile scrise mai sus. Ai putea sa crezi ca faci tot ce poti sa aduci dragostea in viata ta, insa exista un inamic despre care nu stii: acea parte din tine care incearca sa saboteze dragostea din viata ta, te fereste de dragoste sau o respinge.

De unde provine aceasta frica de dragoste? De fiecare data cand am iubit si nu am primit dragoste inapoi, s-a ridicat un zid in jurul inimii inocente si iubitoare, un zid pus acolo in speranta ca ne va proteja data viitoare cand vom fi raniti in relatiile noastre de dragoste sau in cele profesionale.

Redau mai jos un fragment din cartea “How to make love all the time”, de Barbara de Angelis, care ne poate ajuta sa realizam cat de groase sunt zidurile pe care le-am construit in jurul inimii noastre si ce putem face pentru a ne umple viata de iubire si bucurie:“ Imagineaza-ti o reprezentare a inimii tale, iubitoare, increzatoare si deschisa. Imaginea poate fi o minunata floare deschisa, sau tu insuti copil fiind, sau o culoare lumina minunat colorata. Relaxeaza-te in senzatia ca ai inima deschisa si plina de dragoste. Rememoreaza o vreme de cand erai tanar, cand inima ta era in acest fel. Aminteste-ti cum te simteai sa fii atat de iubitor si sa ai incredere in dragoste.

Acum, aminteste-ti pentru prima data cand ai fost ranit in dragoste si ai pus un zid de protective in jurul inimii tale delicate. Poate ca primul zid a fost pus cand s-a nascut fratele sau sora si tu voiai atentie de la mama, dar ea era prea ocupata sa iubeasca pe altcineva. Poate ca primul zid a fost pus cand taticul tau a plecat de acasa si nu s-a mai intors.

Acum, imagineaza-ti celelalte ziduri din jurul inimii tale, care au impiedicat dragostea ta sa zboare si dragostea altora sa te atinga. Cat de multe ziduri vezi? Cand a fost construit fiecare din acestea? Aminteste-ti ce te-a facut sa iei decizia de a te inchide in tine si a goni dragostea. Poate ca unul din ziduri a fost creat cand copiii din cartier ti-au pus porecle si nu au vrut sa se joace cu tine. Poate te-ai indragostit adolescentin de un baietel care statea langa tine in clasa si care, cand a aflat ca il placi, a ras de tine. O alta lovitura, un alt zid.

Pe masura ce anii au trecut, zidurile s-au adunat unul cate unul in jurul inimii tale, facand tot mai greu sa primesti dragostea si tot mai greu sa o oferi cu libertate.  Oare zidurile tale au pe ele etichte de genul : “descoperit ca sotul are o aventura” sau “ tata a parasit-o pe mama” sau “seful m-a dat afara” sau “respins cand am dat intalnire cuiva”  ??

Sunt zidurile tale inalte si groase? Exista vreun mod de a trece prin ele? Observa care dintre ziduri sunt mai vechi si care sunt cele mai noi.

Acum, priveste dincolo de toate aceste ziduri si descopera-te pe tine insuti. Imagineaza-te copil fiind, increzator si cu inima deschisa. Cum te simti ascunzandu-te in spatele tuturor acestor ziduri? Singur? Te temi sa iesi afara? Isi doreste o parte din tine ca cineva sa intre si sa descopere ?

Sursa: http://www.aimee.ro/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000004pm 001000000pm, PM4000000Joi în Cuplu si relatie

 

Daca …

Daca as fi avut cuvintele potrivite pentru a ma face ascultat cu vocea mea de la sase ani, v-as fi spus, voua, parintilor mei:
“Nu vorbiti atat de multe despre mine, nu imi dictati ce trebuie sa simt, sau sa traiesc, nici cum sa gandesc sau ce sa fac lasati-mi un spatiu in care sa ma pot regasi pe mine insumi.”

Daca as fi avut cuvintele necesare, cu vocea mea de la zece ani, pentru a exprima lucrurile importante din viata mea de copil ranit, v-as fi spus voua, profesorilor mei:
“Recunoasteti mai des ceea ce fac, mai mult decat ceea ce nu fac.”

Daca as fi avut cuvintele vitale, cu vocea mea de la cincisprezece ani, as fi exprimat haosul, intrebarile, indoielile si fricile mele si v-as fi spus voua, celor apropiati mie:
“Sa nu va fie teama de ratacirile mele, nu va speriati de reactiile mele, indrazniti sa va afirmati in fata incoerentelor mele si confirmati-mi ca sunteti de neclintit alaturi de mine.”

Daca as fi avut cuvintele ce imi lipseau cel mai mult, pentru a-mi aseza mai bine viata, cu vocea mea de la douazeci de ani v-as fi spus voua tuturor si intregii lumi:
“Nu imi inlaturati utopiile, nu radeti de entuziasmul meu, nu imi raniti viitorul, nu imi ucideti viata, ajutati-ma sa protejam mai mult planeta, pe care voi incerca sa traiesc.”

Daca as fi avut cuvintele cele mai potrivite, cu vocea mea de la treizeci si cinci de ani,
pentru a va ajuta sa imblanziti mai usor lumea din jurul vostru, v-as fi spus, voua, copiilor mei: “Indrazniti sa va traiti viata doar voi insiva o veti trai, restituiti-mi mesajele negative pe care vi le-am transmis, si nu va fie teama sa imi aratati, greselile pe care le fac.”
Daca astazi as fi avut cuvintele cele mai pline de speranta si de vise, v-as fi spus, cu vocea mea de la saptezeci de ani “ca viata este frumoasa si merita sa fie iubita, nu stiam ca este atat de scurta, atat de vie, chiar daca in ultimul timp se scurge mai repede, din prima clipa a zorilor, pana in ultima secunda a zilei.”

Daca intr-o zi as gasi cuvintele magice, pentru a opri timpul si a ma bucura de fiecare clipa, cu vocea mea de la optzeci de ani,

As putea in sfarsit sa ma simt bine.

Jacques Salome, „Si daca am fi noi insine, cine ar suferi? Cum sa renuntam la autosabotorii din interiorul nostru”.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000004pm 046000000pm, PM4000000Joi în De prin lume adunate, pentru suflet