RSS

Arhivele lunare: Mai 2011

A Trai cu Adevarat…


Nu are sens sa te temi de moarte. Nu sfarsitul corpului fizic ar trebui sa ne preocupe, ci viata pe care o ducem, atat timp cat traim, care sa ne elibereze de moartea spirituala. Fiecare individ care se naste pe pamant are capacitatea de a deveni unic si special, diferit de tot ce a fost inaintea lui si de ce va veni dupa el.

Dar, pe masura ce devenim prizonieri asteptarilor sociale si ai stereotipurilor, ne blocam aceasta capacitate de auto-actualizare. Intervenim intre noi cei care suntem si noi cei ce am putea fi.

Moartea este cheia portii catre viata. Numai prin acceptarea mortalitatii noastre putem gasi forta si curajul de a respinge aceste roluri si asteptari exterioare si de a ne dedica fiecare zi a vietii noastre dezvoltarii depline. Trebuie sa invatam sa ne hranim din resursele noastre interioare, sa ne definim in functie de mesajul pe care-l primim de la sistemul nostru interior de valori, in loc sa incercam sa ne potrivim intr-un rol stereotip care nu ne vine bine.

Negarea mortii este responsabila partial de goliciunea si lipsa de sens a vietii unora; pentru ca, daca traiesti ca si cum ai trai pentru vecie, e foarte usor sa amani lucrurile pe care stii ca trebuie sa le faci. Iti traiesti viata pregatindu-te pentru ziua de maine sau aducandu-ti aminte de ziua de ieri, iar intre timp, pierzi ziua de azi. Pe cand, daca intelegi pe deplin ca fiecare zi poate fi ultima, iti faci timp sa cresti si sa devii din ce in ce mai mult ceea ce esti cu adevarat si sa te apropii de ceilalti.

Trebuie sa intelegem ca, indiferent de cate zile am mai avea, trebuie sa ne implicam total in dezvoltarea noastra personala. Traim intr-o epoca de nesiguranta, neliniste, teama si disperare. E esential sa devenim constienti de forta noastra interioara si sa invatam s-o folosim pentru dezvoltarea proprie si a celorlalti.

Avem nevoie disperata de oameni care sunt destul de dezvoltati pentru a invata sa traiasca si sa munceasca in cooperare cu semenii lor, cu intelegere si dragoste, sa le pese de ceilalti, fara sa astepte anumite servicii din partea acestora, ci pentru ca vor sa-i ajute dezinteresat. Daca imparti dragoste, vei primi dragoste; comportamentul tau te va ajuta sa cresti si vei fi lumina in intunericul acestor timpuri, fie ca e in camera unui pacient bolnav sau pe moarte, intr-un ghetou din Harlem, sau in propria ta casa.

Umanitatea va supravietui numai prin angajamentul si implicarea indivizilor in cresterea lor si a celorlalti. Acest lucru inseamna dezvoltarea unor relatii de dragoste in care toti sunt la fel de preocupati de fericirea personala si a semenilor. Prin aceasta implicare, indivizii vor contribui la ceea ce ar trebui sa fie de fapt umanitatea. Cheia acestei evolutii e moartea. Numai atunci cand vom fi in stare sa intelegem moartea, vom avea curajul sa devenim ce suntem destinati sa devenim.

Cand oamenii isi vor intelege locul in Univers, vor putea sa si-l revendice. Raspunsul nu e in cuvintele de pe aceasta pagina. Raspunsul e in tine. Tu poti deveni un canal si o sursa de forta interioara. Dar trebuie sa renunti la tot pentru a castiga totul. La ce trebuie sa renunti? La tot ce nu esti de fapt; la tot ce ai ales fara a alege si la tot ce pretuiesti fara a pretui; la tot ce ai acceptat doar pentru ca ai vrut sa te conformezi unei forte exterioare; la indoiala care te impiedica sa ai incredere in tine si sa te iubesti pe tine si pe altii.

Ce vei castiga? Te vei castiga doar pe tine, un eu care e linistit, care e in stare sa iubeasca si sa fie iubit si care intelege care e menirea sa.

Dar nu poti sa fii tu insuti decat daca nu esti altcineva. Trebuie sa renunti la aprobarea “lor”, oricine ar fi ei, si sa-ti evaluezi singur succesele si esecurile, in functie de propriile tale aspiratii care corespund valorilor tale. Nimic nu e mai simplu si mai complicat in acelasi timp.

Unde poti gasi forta si curajul de a respinge acele presiuni exterioare si de a-ti alege propriile valori?

Totul e in tine, daca stii sa te uiti cu atentie si fara teama. Moartea ne poate arata drumul, pentru ca, daca intelegem ca timpul nostru e limitat si nu stim cand se va sfarsi, vom putea sa ne traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Trebuie sa ne facem timp sa incepem acum, pas cu pas, intr-un ritm care sa nu ne sperie. Daca traiesti viata cu compasiune, rabdare, speranta si credinta, iti vei gasi in tine forta care sa te ghideze. Cand oamenii isi gasesc un loc linistit, doar al lor, atunci pot trai un rai personal care sa-i reformeze si sa-i ajute sa devina salvarea omenirii.

Moartea este stadiul final al cresterii in aceasta viata. Nu exista moarte totala. Numai corpul moare. Eul spiritual este etern. Poti interpreta acest lucru in ce mod doresti. Daca vrei, poti vedea esenta eterna a existentei tale ca impactul pe care il are fiecare actiune pe care o intreprinzi asupra celor pe care-i atingi si, la randul lor, asupra celor pe care ei ii ating, si asa mai departe, chiar si dupa ce viata ta se va fi terminat.

Nu vei sti niciodata, de exemplu, efectele zambetului si al cuvintelor de incurajare pe care le folosesti pentru a imbarbata pe cineva cu care vii in contact.

Poti fi mai linistit avand credinta ca exista o sursa a bunatatii si fortei mai puternica decat forta fiecaruia dintre noi, dar care e in interiorul nostru, si ca fiecare eu are o existenta care trece dincolo de mortalitatea fizicului si contribuie la formarea acelei forte superioare.

Moartea, in acest context, poate fi interpretata ca un fel de perdea intre existenta de care suntem constienti si cea care ne este ascunsa pana la ridicarea perdelei. Nu e important daca o deschidem simbolic pentru a intelege limitele existentei pe care o cunoastem, invatand in acest fel sa traim fiecare zi cat mai bine, sau daca o deschidem in momentul in care ne sfarsim existenta fizica.

Ceea ce e important e sa realizam ca, fie ca intelegem pe deplin de ce suntem aici sau ce ni se va intampla dupa moarte, scopul nostru ca fiinte umane este de a creste, de a ne uita in interiorul nostru pentru a gasi acea sursa de liniste, de intelegere si forta care formeaza eul fiecaruia din noi, si sa ne deschidem catre ceilalti cu dragoste, acceptare, rabdare si speranta pentru ceea ce putem deveni impreuna.

Pentru a te linisti, e nevoie sa ai un simt al istoriei, sa simti ca esti parte integranta din ce a fost inainte de tine si ce va fi dupa tine. In felul acesta, nu vei fi niciodata singur, iar graba de azi capata o noua perspectiva: nu-ti folosi timpul in mod frivol. Pretuieste-l, fa in asa fel incat sa cresti cu fiecare zi, sa afli lucruri noi si sa devii din ce in ce mai constient de propriul eu. Nu folosi aceasta crestere in mod egoist, ci pune-o in serviciul viitorului.

Nu lasa sa treaca nicio zi fara sa inveti ceva nou. Fa din fiecare zi o piatra din drumul spre dezvoltare. Nu te odihni pana cand n-ai facut ce trebuia. Dar adu-ti aminte – nu te grabi, mentine un ritm constant, nu irosi energia. Si, in cele din urma, nu lasa lucrurile neimportante sa te distraga de la viziunea asupra eternitatii…

Extras din “Moartea, stadiul final al evolutiei”, Dr. Elisabeth Kubler-Ross, Editura Elena Francisc

Sursa articol Damaideparte.ro

 

 
2 comentarii

Scris de pe 00000005pm 049000000pm, PM5000000Luni în Think about!

 

Dimensiunea cuantica a constiintei


Experimentul realizat cu succes de catre fizicianul francez Alain Aspect a demonstrat existenta unui fenomen cunoscut de mai mult timp in mecanica cuantica, numit “inseparabilitate cuantica”, fenomen ce are loc intre particulele de nivel subatomic.
In mecanica cuantica, in anumite circumstante, doua sau mai multe particule avand aceeasi origine par sa manifeste un fel de corelatie, chiar daca sunt mai apoi separate spatial intre ele. Aceasta corelatie nu dispare indiferent cat de mare sau mica devine distanta dintre particule. In plus aceasta corelatie nu este dependenta nici de timp. In fizica cuantica astfel de particule nu mai pot fi descrise separat, caracteristicile uneia depinzand de ale celorlalte.
Un exemplu in acest sens este caracteristica cuantica numita spin. Mecanica cuantica sustine ca starile spin-ului sunt nedeterminate, pana cand se produce o interventie fizica menita sa masoare caracteristica de spin. Se afirma ca este la fel de probabil ca spin-ul masurat al unei particule sa fie pozitiv sau negativ. Masurarea unui numar de particule va avea drept efect efectuarea unui sir de masuratori care vor avea tendinta sa gaseasca sanse egale pentru spin pozitiv sau negativ.
Insa in cazul unor particule “inseparabil cuantice” rezultatele sunt foarte diferite. Cand se masoara spin-ul pentru doua particule inseparabile, acesta este intotdeauna pereche – unul pozitiv si unul negativ. Acest intotdeauna este precis ceea ce nu poate explica teoria cuantica.
Inseparabilitatea cuantica a fost verificata experimental in multe laboratoare din lume si este unul dintre fenomenele care neaga unele principii ale teoriei cuantice, fiind si aspectul care i-a determinat pe Einstein si altii sa rejecteze teoria cuantica pe de-a intregul.
Multi oameni de stiinta considera descoperirea inseparabilitatii cuantice drept una dintre cele mai importante descoperiri din ultimele decenii.
Desi oamenii de stiinta nu pot explica inca precis fenomenul, acesta a avut deja un mare impact asupra domeniilor filozofiei, stiintei si religiei. El pune greu la incercare principiile considerate corecte ale comunitatii stiintifice vestice.

I. Universul este un intreg inseparabil
Descoperirea inseparabilitatii cuantice arata o mare limitare in viziunea preponderenta a stiintei actuale. Din timpul lui Descartes, Galileo si Newton, punctul de vedere care a dominat stiinta vestica a fost ca Universul este asemenea unei masini uriase, fara scop si constiinta. Interactiunea dintre componentele sale este limitata de timp si spatiu (sunt activitati locale) si intregul poate fi inteles studiind componentele individuale, deoarece intregul este doar suma tuturor componentelor individuale.
Acest tip de stiinta este cunoscuta sub numele stiinta newtoniana, sau clasica. Obiectele sau sistemele sunt divizate in micro-obiecte din ce in ce mai mici, iar studiind aceste micro-obiecte individuale, se crede ca se poate descrie sistemul (obiectul) initial, intregul. Un exemplu tipic este contructia de masini – o masina intreaga este compusa din parti. Acest tip de abordare stiintifica considera chiar si corpul uman drept o masina, un sistem. Medicina vestica este bazata pe metode de genul “trateaza capul daca te doare capul, trateaza piciorul daca piciorul este cel care te doare”.
Insa inseparabilitatea cuantica implica existenta unei actiuni “fantoma”, la distanta. Avand in vedere aceasta actiune care nu depinde in nici un fel de distanta, se crede ca ar exista factori invizibili, nedescoperiti inca, ce actioneaza in afara spatiului asa cum este el cunoscut deocamdata. Acest lucru este extrem de deosebit. Toate fortele cunoscute pana in prezent depind de distanta.
Mai interesant este ca particulele inseparabile cuantic se recunosc intre ele. Cu alte cuvinte ele nu formeaza perechi inseparabile cu alte particule, manifestand astfel un soi de memorie, sau cel putin o capacitate de recunoastere a particulelor pereche. Se poate spune ca factorul invizibil din spatele inseparabilitatii cuantice are caracteristici destul asemanatoare cu ceea ce noi numim astazi “constiinta”.
Cu alte cuvinte inseparabilitatea cuantica depaseste spatiul cu patru dimensiuni (trei fizice + timp) in care traim, nefiind limitat de el. Este nonlocal. Mai mult, prin extensie, implica posibilitatea ca intr-un spatiu dimensional dat al Universului, sa existe interactiuni intre toate lucrurile.
Proprietatea nonlocala a inseparabilitatii cuantice arata ca toate partile mostenesc (pentru totdeauna) caracteristici legate de intreg. In termeni simpli, nonlocalitatea inseparabilitatii cuantice implica practic ca daca avem doua obiecte intr-un sistem (in modelele fizice sunt numite “obiecte”) si le separam, punand obiectul A aici si obiectul B la mare distanta (sa spunem zeci de mii de ani lumina), atunci, oricand obiectul A este afectat, obiectul B va reactiona in consecinta. Mai ciudat este ca aceasta reactie este instantanee. Mecanismul depaseste spatiul nostru cu patru dimensiuni si nu are nevoie sa astepte un timp pana ce un semnal este transmis. Altfel spus, ceea ce se intampla intr-un loc va afecta imediat ceea ce se intampla in alt loc, oricat de indepartat, dar legat de primul cu fire invizibile spatiului “nostru”. Cu alte cuvinte unele obiecte/evenimente care par a fi independente unele de altele, ca cele doua particule, au de fapt o anume relatie de origine necunoscuta.
Nonlocalitatea ne arata ca exista o relatie intriseca intre obiecte, care inca nu a fost descoperita de stiinta moderna. Sau, cu alte cuvinte “totalitatea” unui sistem este mai mare decat suma partilor sale. Aceasta este in contradictie flagranta cu ipoteza stiintei clasice. Se poate spune ca stiinta clasica vestica poate vedea doar cate un punct, dar nu intregul plan; poate vedea copacii, dar ignora padurea. Totusi, in stiinta, medicina si filozofia traditionale chineze, intregului i se da o mare importanta.
Inseparabilitatea cuantica implica faptul ca universul este un intreg inseparabil, ca lucrurile interactioneaza unele cu altele datorita unor factori necunoscuti. Aceste implicatii contrazic punctul de plecare al stiintei clasice vestice si ridica intrebari serioase despre validitatea viziunii predominante a lumii.


II. Constiinta este un atribut fundamental al materiei
Oamenii de stiinta, ei insisi posesori de constiinta, studiaza natura si Universul cu aceasta viziune rigida si mecanicista. Desi au incercat cateva decenii, pana acum nu au reusit sa descifreze prea mult din natura constiintei – nici a lor, si cu siguranta nici a Universului. Ei nu pot sa explice ce este constiinta, care ramane un mister pentru stiinta moderna.
Cand oamenii de stiinta de azi studiaza constiinta, dificultatea pe care o intalnesc este ca nu pot folosi termenii familiari de timp, spatiu, masa si energie pentru a o masura. Totusi, fiecare dintre noi intelege clar existenta constiintei noastre. Cum poate fi studiata constiinta daca ea nu poate fi masurata prin vreo metoda, desi stim ca exista?
Cum oamenii de stiinta intalnesc constant dificultati in studiul fenomenelor biologice, din ce in ce mai multi cercetatori au realizat ca existenta constiintei, care a fost ignorata de stiinta vestica pana in prezent, trebuie luata in considerare daca incercam sa intelegem aceste fenomene. Viziunea materialista trebuie schimbata fundamental.

1. Dificultati intalnite in studierea constiintei
Recent s-au intocmit multe studii care incearca sa modeleze creierul si sistemul nervos. Totusi, desi exista multe intelegeri despre multe functii ale creierului, nu este inteleasa constiinta insasi, liantul. Stiinta nu poate explica cum sunt experimentate lucruri ca gustul, culoarea, lumina, etc., sau cum sunt facute judecatile, determinate valorile, etc. Asemenea probleme au declansat intrebarea dezbatuta indelung in filozofie: este constiinta un fenomen specific creierului, sau exista in mod intrinsec in toata materia (principiu cunoscut sub principiul conform caruia “totul are constiinta”, care poate fi gasit in filozofiile antice).
Din timpul lui Descartes, viziunea dominanta a lumii vestice sustine ca materia este suprema si constiinta este un produs ce deriva din materie. Acesata viziune materialista prezinta probleme si dificultati aproape imposibil de surmontat. De exemplu:
– Mai multi oameni de stiinta au realizat ca generarea constiintei din materie (care initial nu are constiinta) este extrem de improbabila, sau chiar miraculoasa. Cu alte cuvinte, “constientizarea” materiei este imposibila.
-De-a lungul multor ani de studiu al creierului, au fost intelese si descrise multe functii ale acestuia, dar multi se indoiesc ca problemele intelegerii constiintei vor fi vreodata solutionate cu ajutorul materialismului.
-Unii cercetatori au incercat sa analizeze constiinta din punctul de vedere al masuratorilor cuantice. Au ajuns la concluzia potrivit careia constiinta este ceva ce nu poate fi simplificat prea tare si nu este ceva care apare in materie subit. Daca constiinta este doar un produs secundar al materiei, atunci paradoxul masuratorii in mecanica cuantica nu poate fi rezolvat.
Mecanica cuantica considera materia dinaintea unei masuratori ca pe un soi de “valuri” de posibilitati. Masuratoarea va face ca posibilitatile sa se “insumeze” in ceea ce noi percepem ca realitate. Aici intervine problema. In cazul in care constiinta apare din materie, deoarece creierul insusi este tot o curba de posibilitati insumate din atomii si particulele sale elementare, cum poate curba de posibilitati a creierului sa faca sa se petreaca insumarea curbei de posibilitati a materiei observate? Cum poate obiectul (de masurat) sa fie in acelasi timp masuratorul? Daca vorbim despre intregul Univers, implica aceasta ca exista un observator in afara Universului? Acesta este cunoscut ca paradoxul masuratorii in mecanica cuantica.
Pentru a rezolva acest paradox, fizicienii au propus multe solutii, dar nici una dintre ele nu poate raspunde complet intrebarii. Castigator al premiului Nobel, Eugen Wigner, a afirmat ca pentru problema masuratorii cuantice, constiinta este esentiala. Desi fizicienii contemporani au realizat existenta constiintei la nivelul cuantic, mecanica cuantica nu poate rezolva problema constiintei. Constiinta a fost o mare problema pentru mecanica cuantica de la inceputul ei, dar in tot acest timp, fizicienii au evitat-o; ramane insa o mare provocare care jeneaza fizica moderna.
Datorita acestor probleme nerezolvabile, din ce in ce mai multi oameni din domeniile filozofiei, neurostiintei, psihologiei si fizicii au inceput sa realizeze ca, la fel ca timpul, spatiul, masa si energia, constiinta este o proprietate fundamentala a materiei si ca este o parte inseparabila a Universului. Recent, au avut loc discutii serioase pe acest subiect in jurnale si conferinte de cercetare.
Datorita motivelor enumerate mai sus, din ce in ce mai multi cercetatori si oameni de stiinta au realizat ca studiind constiinta cu concepte carteziene materialiste nu vor ajunge nicaieri. Au realizat ca punctele de vedere ale stiintei clasice vestice trebuiesc schimbate.


2. Constiinta studiata la nivelul cuantic
Criticii actuali ai neurostiintelor spun ca de mult timp, oamenii de stiinta din acest domeniu, constient sau inconstient, au studiat functiile creierului si constiinta cu teoriile si punctele de vedere ale fizicii clasice newtoniene.
Din ce in ce mai multi oameni de stiinta au realizat ca nu poate fi inteleasa constiinta la nivelul creierului si sistemului nervos. Constiinta este ceva care aparent exista la un nivel subatomic. Astfel, pentru a studia cu adevarat constiinta, trebuie cercetat la nivelul microscopic, cuantic si poate ca acest fenomen al inseparabilitatii cuantice este tocmai cel care deschide calea.
Teoriile fizicii sunt diferite de cele ale biologiei. Legile fizicii sunt bazate pe legi matematice, pe instructiuni. Pe de alta parte, legile biologice sunt bazate pe selectie si feedback, sunt nonlineare. Atunci cum pot fi unite teoriile fizicii si biologiei, care pana la urma descriu acelasi lucru: mediul inconjurator? Desi caracteristicile lor sunt diferite, ambele au intalnit aceasta problema grea – a constiintei. Asadar unificarea celor doua domenii are probabil de-a face cu subiectul constiintei.
3. Este inseparabilitatea cuantica o consecinta a constiintei particulelor subatomice?
Constiinta nu poate fi vazuta sau atinsa, cel putin nu deocamdata, si nici nu poate fi masurata in termenii timpului, spatiului sau energiei. Totusi, are niste caracteristici. In cazul in care constiinta poate fi inteleasa ca o proprietate de baza a materiei, atunci se poate spune ca particulele subatomice au asemenea constiinta, si vor manifesta caracteristicile constiintei. Daca aceste caracteristici se manifesta in experimente de laborator, atunci putem concluziona ca, cel putin intr-un aspect, particulele subatomice pot avea o forma de constiinta?
O zicala spune “daca merge ca o rata si macane ca o rata, probabil este o rata”. Putem spune ca prin modul de manifestare inseparabilitatea cuantica este o consecinta a constiintei unui sistem format din doua particule. Acest punct de vedere poate da o explicatie rezonabila inseparabilitatii cuantice. Se poate spune asadar ca acest fenomen cuantic este dovada existentei constiintei particulelor microscopice. De asemenea, prezinta dovezi foarte bune pentru a considera constiinta drept o proprietate fundamentala a materiei. Semnificatia acestui lucru este evident tulburatoare.
III. Mintea si materia sunt unul si acelasi lucru
Viziunea lumii in filozofia clasica chineza este foarte diferita de viziunea materialista vestica. Filozofia clasica chineza, stiinta, medicina, considera totul ca un intreg si vorbesc despre “Cer si Pamant” ca fiind o unitate (inseparabila cuantic?). Cu ajutorul inseparabilitatii, mecanica cuantica a probat si ea experimental ca Universul este un intreg inseparabil.
In lumea stiintei si filozofiei contemporane, din ce in ce mai multi cercetatori au realizat ca factorul numit “constiinta” este la fel de important ca masa si energia. Este o proprietate fundamentala a materiei si exista in atomi si particulele elementare. Deci se poate spune ca nimic in Univers nu are doar un aspect material, ci si un factor numit constiinta. Inseparabilitatea cuantica ar putea fi dovada faptului ca particulele subatomice au constiinta. Ceea ce descrie mecanica cuantica este aspectul material al particulelor, neputand descrie aspectul constiintei.
Daca realizam existenta constiintei ca pe o proprietate fundamentala a materiei, atunci probabil ca vom putea intelege mai bine observatiile deja documentate, dar neexplicate – cum ar fi abilitatea apei de a raspunde diferit la diferite mesaje, efectul curativ al rugaciunii, raspunsurile plantelor la evenimente din mediul inconjurator, reincarnarea, si multe altele. Acestea sunt toate fenomene care nu pot fi explicate de stiinta clasica, newtoniana.
Stiinta traditionala chineza recunoaste in mod fundamental importanta efectului constiintei si afirma ca toate lucrurile au o “minte”. Noua viziune a lumii, pe care filozofia vestica si lumea stiintifica abia incepe sa o (re)cunoasca era stiuta de mult de stiinta traditionala chineza si de lumea cultivarii spirituale. In cartea Zhuan Falun, a scolii Falun Gong este specificat clar ca “mintea si materia sunt unul si acelasi lucru”. Materia si mintea (constiinta) exista simultan in toate lucrurile din univers fiind unite si neputand fi separate. Daca omenirea va putea percepe vreodata realitatea lumii microscopice, probabail ca va putea fi capabila sa perceapa existenta constiintei.
Multi au prezis si au sperat ca perioada unei noi viziuni asupra lumii, cu schimbari fundamentale in stiinta, va apare in curand. Poate ca atunci cand acest lucru se va petrece intr-adevar, barierele dintre stiinta si credintele spirituale vor disparea.

Sursa: http://parapsy.ro/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000005am 012000000am, AM5000000Miercuri în Think about!

 

Al VII-lea simţ

Simţul comunicarii


După ce făptura umană îşi capătă pe deplin simţul conştienţei existenţiale raportată la mediu, îşi poate dezvolta mai mult sau mai puţin cel de-al doilea simţ interior: SIMŢUL COMUNICĂRII. El îşi are rădăcinile adânci în SIMŢUL IDENTITĂŢII, când începe dialogul cu sinele şi cu ceilalţi.
Totul porneşte ca o joacă în care la fel ca şi la animale, se dezvoltă un cod de comportament non-verbal. La animale comunicarea telepatică este mult mai puternică decât la om. Se pare că pe măsură ce limbajul vorbit şi scris al omului a evoluat şi s-a dezvoltat, i s-a atrofiat chiar esenţa SIMŢULUI DE COMUNICARE. Transmisia de gânduri la distanţă (telepatie) nu se mai întâl-neşte decât în relaţii speciale de familie, la gemeni şi, bineînţeles, experimental. Dar aceasta nu înseamnă că omul nu are dreptul şi posibilitatea de a comunica neconvenţional. Acum, după ce acest simţ s-a atrofiat în om, pentru a se studia într-un cadru ştiinţific, se caută oameni cu aptitudini speciale, talent, deoarece comunicarea telepatică necesită foarte mult antrenament
O astfel de calitate specială se poate educa aproape la oricine, lată ce făceau cei vechi:

Pe vremuri, arti ştii de circ îşi închideau copilul într-un dulap – o cutie mare, neagră, perfect etanşă. înainte de a fi închis, copilul primea cartoane colorate de forme diferite. Era pus să studieze aceste obiecte. Apoi era obligat să vizua¬lizeze aceste obiecte simple fără a le avea în cutie, în întuneric complet. In drumurile lor, copilul era închis periodic şi antrenat mereu pentru a le vizualiza.
Ce se întâmpla, de fapt? Copilul era învăţat să îşi producă singur halucinaţii, pe care să le controleze după bunul plac. Nu încercaţi, fără maestru, o astfel de experienţă, ea poate produce perturbări mintale grave.
Un om care îşi antrenează mintea de mic pentru a controla halucinaţiile le poate produce după bunul plac.
Astfel se întâmplă miracolul prin care un „fachir” liniştit vine pe scenă şi în faţa sa din sac iese o frânghie şi pe frânghie coboară o maimuţă urmărită de un vânător care ucide maimuţa după care se suie pe frânghie şi dispare…
Iar sala este şocată, toată lumea percepe acelaşi lucru, numai aparatul de filmat înregis¬trează realitatea: fachirul stă liniştit şi nemişcat în faţa spectatorilor. Nu este altceva decât o lecţie de comunicare hipnotică, comunicare în care subiectul primeşte de la emitent informaţia aproape nealterată. Avem aici un exemplu de comunicare univocă.
Starea alfa este starea specială în care se pot recepta uşor informaţii chiar dintr-un univers care nu ne este imediat tangibil. Toate comunicările dintre supranatural şi om s-au petrecut într-o astfel de stare spre oniric o stare de medium – nici somn şi nici veghe, o stare caracteristică ipostazei dinaintea somnului.
Chiar dacă învăţăm să vorbim şi să scriem, foarte puţin învăţăm de fapt despre comunicare. În natură tot ce este o prezenţă comunică şi interferează. Cei care vor putea privi şi înţelege lumea din acest orizont de vedere vor fi cei care vor putea şi să o conducă.
Reperele arhetipale ale simbolurilor nu pot fi nicăieri mai bine studiate şi înţelese decât din interpretarea viselor. Există, bineînţeles, mai multe tipuri de vise. Se poate ajunge la un nivel de armonizare cu şinele şi lumea încât visul să ofere chei certe despre viitorul unei persoane sau al unui grup. Trebuie să ne învăţăm să ne ascultăm subconştientul şi, mai ales, subconştientul colectiv. Sunt fapte ale unui trecut îndepărtat pe care le putem da ca exemple în care astfel de calităţi au schimbat cursul istoriei umanităţii.
Femeia blondă din visul lui Shri Rama, subconştientul colectiv al oamenilor din timpul său, îl iniţia în vis pe conducător pentru a se renunţa la canibalism şi pentru a pleca în explorarea estului. Expediţia lui militară a cuprins 12 etape ce corespund celor 12 semne zodiacale. A fost una dintre primele iniţieri ale euro¬penilor de către transcendent. Aceleaşi semne zodiacale apar şi la cei 12 copii ai lui lacov, în Vechiul Testament.
Comunicarea telepatică a fost mult mai dezvoltată în perioada romantică a civilizaţiei omeneşti, perioada de început în care limbajul vorbit şi scris era subdezvoltat.
Este bine să facem distincţie între amintirea şi perceperea de mesaje nonverbale, telepatice, onirice-mediumnice şi hipnoză şi manipulare. Hipnoza se bazează pe sugestie şi sugesti-bilitate, pe oboseala şi persuasiunea exercitate asupra subiectului urmărind influenţarea sa totală fără capacitatea acestuia de cenzură. Ce este interesant este faptul că toţi specialiştii spun că un subiect nu poate fi pus să facă ceva ce contravine codului său interior moral-etic. Există într-adevăr un război psihologic şi o uriaşă manipulare comercială şi politică. Dar putem face faţă acestor agresiuni dacă înţelegem mecanismele şi ne protejăm.
Comunicarea este de fapt forma prin care viaţa îşi face cunoscut dreptul la existenţă. în natură orice făptură îşi face simţită prezenţa şi comunică: „Eu sunt”. Aerul, apa, focul, pământul comunică stări primordiale. Fiecare gâză sau animal, plantă, copac sau pasăre au dreptul fundamental la propria existenţă pe care o cântă, o joacă pentru a se armoniza astfel în „COROLA DE MINUNI A LUMII” (L.BIaga).
Comunicarea este forma prin care esenţa vieţii se manifestă în devenirea ei. în orice moment manifest al ei, ea este inteligibil decriptabilă. Neînţelegerea corectă a mesajului duce inevitabil la catastrofe. Comunicarea este PRAGUL împlinirilor. „CARTEA VIEŢII”- a naturii-este o carte în care TOTUL este scris.
Se întâmplă mereu ca ceea ce este scris să se împlinească, dar pentru aceasta lucrurile sunt comunicate. Totul este SPUS pentru a fi înfăptuit.
Comunicarea este legea fundamentală a societăţii omeneşti. Metafora Babilonului a încurcării limbilor este metafora eternei neînţelegeri survenite din imposibilitatea de a comunica.
Dar care este limba universală pe care trebuie să o învăţăm pentru a comunica direct cu natura? Şi care pot fi tehnicile şi mijloacele prin care să comunicăm cu ea?
Totul vorbeşte, totul comunică, totul se armonizează în Univers. Pentru a putea asculta şi înţelege acest lucru este nevoie de o zi pe care să nu o mai folosim pentru noi, pentru munca şi preocupările noastre. Trebuie să înţelegem că Legea Sacră revelată lui Moise cere ca o zi pe săptămână să o consacram lui Dumnezeu. Este ziua de reculegere, de rugăciune şi ASCULTARE a naturii. Bucuraţi-vă de marea operă a lui Dumnezeu şi veţi înţelege că toate făpturile comunică între ele, pe diferite canale. Pauza, relaxarea, odihna cu sufletul şi spiritul deschis spre Dumnezeu te echilibrează şi te energizează. Comunicarea este primul simţ în care logica stabileşte realitatea şi ordinea lucrurilor. Dar fără „sinceritatea” Simţului Identităţii nu ai repere prin care să ştii sigur valoarea mesajului interior sau exterior. Omul nu este din natura sa rău, altfel nu ar fi iubit de Dumnezeu. „Lăsaţi zilei răutatea ei”. Eliminarea răului exterior înseamnă să ştii că sunt 12 porţi, vămi, ore de întuneric, 12 grade de răutate prin care trecem clipă de clipă. Să poţi să nu laşi în Spirit-Sufletul tău nici o clipă de întuneric. De la prima vamă a trădării care este neagră complet la cea mai uşoară a vorbirii de rău, bârfa, invidia… Cunoscând cele 12 ore de întuneric putem simţi uşor răutatea din planul şi privirile celorlalţi sau gândurile lor negative care în nici un caz nu ne pot afecta dacă suntem BUNI, protejaţi de cele 12 esenţe de lumină. Aceasta este baza comunicării. Astfel începe înţelepciunea. Capacitatea de a ne goli de gânduri rele ne oferă inevitabil posibilitatea empatică de a simţi lumea şi oamenii.
Se pare că, inevitabil, tot ceea ce se gândeşte cu o anumită intensitate se şi emite.
Trebuie să avem şi răbdarea de a învăţa receptarea mesajelor, care este la fel de importantă în comunicare.
Arta nu poate exista fără acest simţ special ai comunicării. Poate că lucruri extraordinare, imagini superbe sau stări sublime ating foarte mulţi oameni, însă ei nu se pot exprima, nu-şipot trans¬mite simţămintele dintr-o lipsă de educaţie a acestui simţ deosebit de important.
Priviţi miile de tablouri aflate în muzeele lumii şi veţi primi cea mai grozavă lecţie de comunicare non-verbală.
SIMŢUL COMUNICĂRII ne face apţi să înţelegem formele în simplitatea şi complexitatea for, şi care prin Bun Simţ ne face să ne apropiem de legile armoniei spirituale.
Dacă în cadrul SIMŢULUI IDENTITĂŢII dialogul interior era absolut necesar, în SIMŢUL COMUNICĂRII descoperim comunicarea corectă, care se realizează prin dialogul exterior.


Cele 7 armonii fundamentale spirituale sunt:

1. Armonia liberului arbitru sau armonia LIBERTĂŢII


Toate făpturile-plante, animale, oameni-se nasc libere şi au prima dimensiune a DUMNEZEIRIi: LIBERTATEA. Vom înţelege acest cuvânt doar când vom explica cel de-al Xli-lea simţ.
Ateul poate să înţeleagă doar complexitatea universului material, dar pentru el universul spiritual nu există. Faptul că avem libertatea de a contesta creaţia şi pe Creator ne poate face să nu înţelegem nimic din complexitatea lumii spirituale. Omul fără libertate încetează să mai fie OM.


2. Armonia LOGOSULUI
Libertatea fără fundament este haos. Fundamentul libertăţii se defineşte prin cele 10 porunci ale lui Moise. Cele 10 porunci divine din tablele lui Moise corespund perfect cu cele 10 fericiri, lisus a întărit Legea şi a reuşit să ne facă să înţelegem că putem avea aici, pe pământ, 10 forme de fericire dacă înţelegem valoarea şi importanţa legilor.


3. Armonia GENEROZITĂŢII
Este uşor să fii generos cu bani şi valori materiale care oricum rămân aici pe pământ. Daria încearcă să fii GENEROS cu timpul tău, cu ideile tale, cu viaţa ta.
Dumnezeu este Generozitate după ce este Libertate şi Lege.


4. Armonia BUCURIEI
Dumnezeu este şi Sărbătoare şi Bucurie şi Admiraţie. Starea duminicală în care trebuie să contempli natura este legea Operei Universale a Muzicii Sferelor. Da, ea chiar există, se poate recepţiona, iar ca fundai are rezonanţele marii explozii primordiale.
Deschide-ţi ochii şi urechile şi bucură-te de măreţia naturii. Vei descoperi că nu suntem singuri şi că nu te poţi bucura singur. Bucuria împărtăşită de Dumnezeu omului este COMUNICATĂ. Bucuria împărtăşită cu DUMNEZEU este cuminecare.


5. Armonia CREATIVITĂŢII
Se realizează prin recunoaşterea iden¬tităţii fiecăruia. Trebuie să fii mândru de etnia şi rasa şi neamul căruia îi aparţii, indiferent cum arată şi ce zic ceilalţi. Seva, forţa vin din locui în care ne-am născut si din neamul din care ne tragem. Cunoaşterea profundă a rădăcinilor ne poate da forţa de a fi creativi şi inventivi cu adevărat


6.
Armonia GRAŢIEI
Este legea subtilă a lucrurilor deosebit de măreţe şi frumoase. Este armonia iubirii, a maternităţii, a muzelor.


7. Armonia ACCEPTĂRII
Este puterea înţelegerii şi acceptării celuilalt, indiferent cum este – nebun, bătrân, sărac. Să îl iubim, să îl acceptăm aşa cum este fără să îl schimbăm, pentru că este alt om… Acceptarea
nu înseamnă să tolerezi si să înmulţeşti forţa păcătosului şi a duşmanului.

Este limpede că fără o înţelegere profundă a armoniilor spiritului nu putem să ne apropiem de ştiinţa şi arta COMUNICĂRII INTELIGIBILE, iar fără SIMŢUL IDENTITĂŢII nu o putem utiliza corect.
COMUNICAREA este ştiinţă, artă, dar poate fi şi simţ. Esenţa SIMŢULUI COMUNICĂRII constă obligatoriu în dialog. La fel ca în dragoste. Atunci când dialogul lipseşte, ea se transformă în viol.
Incipient sau nu, bucuria comunicării există în orice om. Singurătatea şi izolarea nu ne apropie mai mult de noi înşine sau de Dumnezeu. În afara lui Dumnezeu nu putem înţelege şi nu putem găsi rostul şi sensul tuturor lucrurilor văzute, cu atât mai greu al celor nevăzute… în momentul în care începem să ne cunoaştem, descoperim că forţele şi energiile exterioare sunt şi în noi, trebuie doar să le îngrijim, să le perfecţionăm şi să le folosim. Toată viaţa noastră este un angajament decisiv, determinant al voinţei noastre. Rezonanţa energetică a lumii interioare cu cea exterioară ne va da performanţe mari. Doar măsura în care vom pune de acord lumea interioară cu lumea exterioară ne va ridica în gradul nostru de performanţă. Staţi mult în natură, căutaţi locuri armonizate şi o să vedeţi cum spaţiul -frumuseţea lui, va pătrunde şi în voi. Grădina o văd, mă plimb prin ea, simt parfumurile florilor, aud păsări, simt vântul şi căldura soarelui, dar SIMT CE ÎMI COMUNICĂ EA?
Eu CE îl SPUN? Sau ce spun sau ofer celorlalţi?
„Foamea” de informaţie, „gustul” comunicării sunt necesităţi care devin cu timpul la fel de importante ca cele fiziologice, deoarece sunt forme şi mijloace ale „scopului” nostru de a ne identifica şi integra….
O zi în care nu vedem, nu citim sau nu gândim ceva interesant sau frumos este o zi pierdută. Şi atât de puţine zile avem, încât resimţim asta doar din momentul în care conştientizăm timpul limitat pe care îl avem la dispoziţie.
În schimb avem o eternitate a lumii, pe care cele 7 simţuri subtile ne-o descoperă.

Extras din cartea “În labirintul celor 12 simţuri” de Gabriel Stan

Copyright © Gabriel Stan www.gabrielstan.foton.ro

Sursa: http://kemell.k5.ro/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000005am 023000000am, AM5000000Luni în Think about!