RSS

Category Archives: De prin lume adunate, pentru suflet

Suflete pereche?

“Prietenii şi persoanele pe care le-ai iubit în vieţile precedente sunt suflete-pereche. Când întâlneşti un suflet pereche, simţi că există o legătură şi o relaţie specială între voi, asociată cu o senzaţie de familiaritate. Te simţi foarte bine cu ei… şi relaţia dintre voi este de tip pozitiv. Chiar când ţi se întâmplă să ai ceva probleme şi unele discuţii, totul se rezolvă uşor şi odată ce-ai înţeles substratul, situaţia – chiar dificilă – serveşte la învăţarea de către amândoi a unei lecţii identice. Există trei categorii de suflete-pereche. Fiecare dintre categorii are trăsături caracteristice care le face distincte şi de neconfundat faţă de alte persoane din viaţa ta. Suflete-pereche camarade, sunt oamenii care te ajută să îţi atingi un scop, sau te sprijină în îndeplinirea unei anumite sarcini propuse. Ajutorul lor se poate manifesta printr-o simplă observaţie făcută în timpul unei conversaţii, care te luminează într-o dilemă şi te readuce pe cărare, sau poate îţi oferă chiar un ajutor fizic, prin care îţi poţi atinge scopul urmărit. Ei intervin şi te sprijină în cele mai diverse moduri, atunci când ai mai multă nevoie. Darul lor, oricum s-ar exprima, îţi oferă posibilitatea de a învăţa, de a-ţi împărtăşi cele ştiute de ei şi de a fi ajutat. Într-o viaţă anterioară tu ai fost cel care i-ai ajutat, iar acum te răsplătesc, dându-ţi înapoi cele primite. Îţi întâlneşti sufletele-pereche camarade zilnic într-o mare varietate de situaţii şi împrejurări. Le recunoşti în prietenul care îţi oferă un sfat înţelept la problema care te frământă, în cunoştinţa care îţi oferă să te transporte atunci când te-a lăsat maşina în pană sau în profesorul care te îndeamnă la învăţat. El sau ea ar putea fi cineva care are aceleaşi interese sau îndeletniciri particulare cu tine, sau cineva care te încurajează să faci ceva bun, ceva ce ai dori să faci, sau chiar şeful care îţi apreciază munca. Sufletele-pereche camarade sunt oameni cu care te simţi bine. Sunt cei cu care ai petrecut împreună o perioadă scurtă de timp într-o viaţă anterioară. De obicei nu există o legătură serioasă între voi şi asocierea din prezent cu ei tinde să fie de scurtă durată. Dacă legătura dintre voi devine mai puternică datorită relaţiilor voastre pozitive şi permanente, ei pot deveni suflete – pereche gemene în viitor. Suflete-pereche gemene sunt acei oameni cu care ai avut o relaţie specială de prietenie în multe vieţi trecute. Te simţi total deschis şi destins în prezenţa lor. Întâlnirea cu un suflet-pereche geamăn este ca atunci când întâlneşti un vechi prieten pe care nu l-ai văzut de mult. Te simţi bine cu acea persoană şi reiei legătura exact de unde ai lăsat-o în viaţa trecută, ca şi cum nu s-ar fi scurs timp deloc de la ultima voastră întâlnire. Recunoşti un suflet-pereche geamăn, ca pe cineva având toate caracteristicile unui suflet-pereche camarad, dar cu o legătură mai profundă între voi. Sufletele-pereche gemene, sunt de obicei membri de familie apropiaţi sau prieteni deosebiţi. Uită-te la prietenii adevăraţi pe care îi ai, cei care te înţeleg întru-totul şi vei vedea în faţă un suflet-pereche geamăn. Deseori nici nu e nevoie să îi vorbeşti, deoarece sufletele voastre sunt acordate între ele la nivel telepatic. Îi cunoşti gândurile şi simţămintele în mod intuitiv. Vei vedea de asemenea că multe din experienţele vieţii tale prezente se desfăşoară în paralel cu cele ale sufletului tău pereche-geamăn. Vă veţi ajuta unul pe altul, în diverse moduri, să evoluaţi şi să învăţaţi, iar prietenia dintre voi se va întări şi mai tare. Relaţia voastră actuală poate dura de la câţiva ani, până la toată viaţa. Chiar în cazul, că vă despărţiţi, o veţi face de o manieră pozitivă şi veţi păstra o amintire frumoasă prieteniei dintre voi. Un suflet-pereche flacără geamăn este unicul şi singurul tău suflet-pereche adevărat. Aţi petrecut multe vieţi împreună, plini de dragoste şi grijă unul faţă de celălalt şi legătura dintre voi este profund spirituală. Când îl întâlneşti din nou în această viaţă, ca bărbat sau ca femeie simţi o atracţie imediată şi între voi se stabileşte un raport cu totul special. Simţi un curent electric de energie care trece prin amândoi şi ai senzaţia că vă cunoaşteţi dintotdeauna. Sufletul tău îl recunoaşte imediat pe celălalt şi îşi aminteşte de sufletul-pereche flacără şi acest lucru este resimţit în profunzimea extremă a fiinţei tale. Nu există decât un singur adevărat suflet-pereche care este jumătatea ta perfectă şi împreună creaţi o atmosferă ca de vrajă între voi, ceva ce nu mai simţi cu nimeni niciodată. Un suflet-pereche flacără geamăn are toate (caracteristicile şi calităţile unui suflet-pereche camarad şi cele ale unui geamăn, combinate în aceeaşi persoană, faţă de care ai un sentiment cu totul şi cu totul special. Acest sentiment este întotdeauna perfect reciproc. Se spune că acest suflet flacără reprezintă jumătatea sufletului tău şi că împreună formaţi un adevărat întreg, plin de dragoste şi armonie. Când îţi găseşti sufletul-pereche flacără, îţi găseşti în acelaşi timp imaginea în oglindă a sufletului tău. Sufletul tău îşi aminteşte frumuseţea şi bucuria dragostei spirituale pe care o împărtăşiţi şi încearcă să o trăiască şi să o exprime pe durata încarnării tale fizice. Sufletul tău-pereche flacără geamăn este de cele mai multe ori de sex opus, deşi în anumite ocazii el sau ea se pot prezenta sub forma unui frate sau soră de obicei geamăn). S-ar putea chiar să semănaţi unul cu altul, având trăsături identice, mai ales în jurul ochilor. Între sufletele-pereche flacără apare un fenomen interesant. Energiile spirituale sunt într-un acord atât de perfect şi atât de legate unele de altele, încât se formează un arc strălucitor de lumină între aurele lor, un curcubeu de energie ce uneşte cele două suflete. Multă lume crede că din momentul în care ţi-ai găsit sufletul-pereche flacără, te căsătoreşti cu el şi trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Se poate întâmpla şi aşa, dar pot apărea totuşi probleme datorită karmei negative intervenite între voi în vieţile anterioare. Sigur este faptul că între două suflete-pereche-flacără curge în permanentă un fluviu subteran de iubire, care depăşeşte orice negativitate. Nu te întâlneşti cu sufletul tău-pereche flacără în fiecare dintre vieţi, deoarece se poate întâmpla ca lecţiile individuale care trebuie învăţate de către fiecare dintre voi să fie diferite, sau calea propusă de evoluţie să nu coincidă. Chiar dacă nu sunteţi alături, fiecare tindeţi prin ceea ce faceţi să ajungeţi din nou împreună şi sufletele voastre evoluează pe un drum spiritual comun. Este posibil ca în decursul uneia dintre vieţi, să fiţi împreună doar un răstimp scurt, deoarece aţi căzut în prealabil de acord să vă ajutaţi unul pe altul într-un mod anume, sau puteţi fi alături toată viaţa. Totul depinde de ceea ce aţi hotărât înainte de a vă fi născut.”

Gloria Chadwick, “Discovering your past lives”

http://www.lenormand.ro/test_suflete_pereche.php

 
Un comentariu

Posted by pe 00000003am 039000000am, AM3000000sâmbătă în De prin lume adunate, pentru suflet

 

Nu te da niciodată bătut!


Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: “Nu vei ajunge nicăieri, fiule.
Mai bine te-ai întoarce la condus camioane”.

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind “încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti”. A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: ” Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit.”

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: “Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie.”

In 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, “Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ”. Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: “Never give in, never give in, never, never, never, never – in nothing, great or small, large or petty – never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up.”

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi către tatăl său i-a spus: “Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani.” În biografia lui, Darwin a scris: “Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă.” Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că “e prea prost ca să înveţe ceva”. A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: “Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi.”

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adânc şi şi-a zis:  “În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu”. După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat “Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?” Domnul Casals i-a răspuns: “Pentru că încă cred că fac progrese.”

Aşadar, nu te da niciodată batut!

 
4 comentarii

Posted by pe 00000006am 000000000am, AM6000000luni în De prin lume adunate, pentru suflet

 

Cele 10 experiente de viata ale lui Tom

1.Tu esti centrul universului, ramai acolo.

Ca tanar marinar am invatat ca atunci cand te afli intr-un oras strain, trebuie sa iei coltul strazii cu atentie si sa iti tii mainile afara din buzunare. Cu alte cuvinte, este nevoie sa ramai echilibrat, vigilent si pregatit sa reactionezi la surprize.
Gandeste-te la aceasta, este o foarte buna regula pentru orice situatie necunoscuta. Pastreaza-ti echilibrul si ramai centrat.

Credintele omului despre realitate sunt fie arbitrare, fie accidentale. Alege sa fie arbitrare, atunci cand este posibil. Este intelept sa alegi credinte care iti intaresc sanatatea, sustin fericirea. Astfel, chiar daca lucrurile se intampla sau nu pentru un motiv anume, eu aleg sa cred ca da. Ma consoleaza si ma face sa fiu mai resemnat in a jongla cu suisurile si coborasurile inevitabile ale vietii.

Exista un motiv pentru care fiecare traditie spirituala, in istorie, necesita rugaciunea si meditatia – ele sunt un antidot fata de confuzie. Protejeaza-ti propriile limite si respecta-le pe ale celorlalti.
Fii atent pana unde „esti” tu si de unde incep ceilalti. Ramai centrat.

2. Experimentezi viata aproape la fel de mult ca oricine altcineva.

Acest lucru mi l-au spus un episcop, in timpul unui zbor la clasa intai, si o prostituata in Atena, cu ani in urma, si este adevarat.
Cu totii ne confruntam cu rani si dureri, iubiri si temeri. Respiram acelasi aer, stationam in acelasi trafic, urmarim aceleasi programe la TV si pasim pe acelasi pamant. Cu toate acestea suntem alimentati si stresati in legatura cu diferentele dintre noi. Oamenii de pretitindeni au mult mai multe lucruri in comun, decat diferente. Daca te centrezi pe aspectele noastre comune, vei fi mult mai sociabil, mai comunicativ.

3. Actiunile tale deservesc teama sau iubirea. Tu alegi!

Actiunile noastre sunt dirijate fie de teama, fie de iubire. Teama de consecinte reale sau imaginare este, intr-un fel, raspunzatoare pentru o mare parte din tragedia, tristetea umana. Pe de alta parte, iubirea este cea care ne conduce catre creatie, catre a creste si a darui. Gandeste-te care dintre acestea vrei sa-ti guverneze viata.

4. Nimeni nu-si doreste sa fie personajul negativ al povestii.

Fiecare este pentru sine „personajul pozitiv”, fiecare este actorul propriului sau film si are motive pentru care face un anumit lucru chiar daca nu este in regula, sau daca nu functioneaza, sau daca este in totalitate rau.
Asa ca, nu-ti irosi timpul plangandu-te despre ei – fa in asa fel incat sa gestionezi situatia, sa-i tolerezi sau sa-i eviti.

5. „Nimeni nu face nimic”

Aceasta inseamna ca majoritatea oamenilor sunt atat de distrati si dezorganizati incat ei realizeaza doar lucrurile care sunt mai importante, mai critice sau familiare in vietile lor. Ei functioneaza pe „pilot automat”in majoritatea timpului.
Tu esti atat de sigur ca nu este si cazul tau? Prioritatile tale nu sunt si ale lor, asa ca nu o lua personal atunci cand esti ignorat, nemultumit sau apelului tau nu i se raspunde. Fiecare isi asculta propria statie de radio interioara. ( „Ce-mi iese mie din asta?…”).
Propriul interes este natural si sanatos si poti sa te folosesti de aceasta pentru a intelege cum sa te orientezi catre sau in jurul dorintelor celorlalti. Egoismul, dus la extrem, este totusi un viciu cu un pret teribil.

6. Multi oameni se ingrijoreaza ca sunt „deschisi” .

Esti constient de tine? Majoritatea oamenilor sunt ingrijorati cum ca cineva ar observa ca le lipseste un nasture, ca ar observa coafura nereusita sau contul mic din banca. Si vor aprecia persoana care le va spune, cu cuvinte sau prin fapte, ca ii accepta asa cum sunt.
Nimeni nu e perfect. Cei mai siguri pretendenti sunt, de fapt, cei mai nesiguri in interior.

7. Tu-ti creezi obisnuintele, apoi acestea te creeaza pe tine.

Cea mai mare si importanta influenta in viata ta o au micile actiuni zilnice –  a face exercitii, a medita, a spune multumesc, a saluta, a zambi. Sa faci lucrul potrivit, chiar daca e marunt, la momentul potrivit, inseamna mai mult decat gesturi mari facute prea tarziu. Cele mai importante calitati in viata sunt conduse de aceste mici actiuni zilnice, spirit, sanatate, bunastare, relatii si formarea propriului caracter.
Toate sunt create de obisnuinte zilnice si nu de catre un gest dramatic singular.

8. Exista un „iad” si incepe devreme …

Oamenii isi „deseneaza” propriul „iad” cu slogane morale, regrete despre oportunitati ratate, resentimente, vina. La acestea adauga gelozie si invidie, si asa patrund in suburbiile iadului si incep sa piarda toata bucuria vietii. Cei care evita sa faca orice ar presupune efort, exercitii fizice, sau sa ierte sau sa faca ceva pentru altcineva, devin tot mai posomorati si mai inflexibili/rigizi pe zi ce trece.

Cand ajung in centrul iadului, au o atitudine destul de proasta despre aproape orice, e ca si cum lumea nu-i iubeste. Si au dreptate… nu-i iubeste pentru ca este „toxic”sa-i ai in preajma. Destul de repede sistemul lor imunitar preia mesajul si incep sa aiba diferite afectiuni, relatiile lor sunt dezolante si devin nefericiti… Cand privesc inainte, viitorul lor se aseamana cu trecutul si tot asa mai departe… Si acesta este „iadul”.

9. Exista „rai” si iata cum sa ti-l creezi .

Atunci cand alegi aceasta abordare, viata ta se va transforma in paradis, putin cate putin. Nu-ti ia mult timp, doar ceva atentie zilnica. Investeste in amintri frumoase alegandu-ti comportamentele zilnice in asa fel incat sa te poti bucura privindu-ti viata retrospectiv.
Iti creezi propriul paradis prin mici acte de generozitate fata de altii, facandu-i sa zambeasca si sa se simta mai bine. Il creezi prin mici acte de curaj- facand lucrul potrivit, si nimeni in afara de tine nu va sti vreodata ca ai facut-o. Aceasta iti aduce respect fata de propria persoana. Faci asta spunand adevarul chiar daca e deranjant si jenant. Aceasta aduce credibilitate si incredere. Si te face atent la ceea ce faci sau ceea intentionezi sa faci.
Stii ca te apropii de paradis atunci cand observi numarul surprinzator de lucruri pentru care trebuie sa fii recunoscator in viata, chiar daca multumesti in tacere.
Construiesti raiul fortandu-ti limitele uneori, incercand ceva nou sau putin inspaimantator, invatand astfel ca esti mai flexibil decat ai fi crezut. Oamenii sunt cele mai flexibile fiinte de pe aceasta planeta si se simt bine atunci cand sunt egali cu ei insisi.
Pe masura ce imbatranesti, raiul va capata o influenta tot mai mare in viata ta si a celor din jurul tau. Razi mult, si savurezi mai multa satisfactie si liniste decat ai crezut vreodata ca fiind posibil.

10. Niciodata nu este prea tarziu. Trebuie doar sa decizi!

Iti poti schimba viata intr-o clipa luand pur si simplu decizia de a o face mai buna. Poti oricand invata ceva care sa-ti schimbe viata, si poti incepe sa-ti schimbi viata imediat. Experienta vine in momente… si momentele vor continua sa vina spre tine pana cand se vor opri. Cum vrei sa fie urmatoarele momente?
Fiecare moment este un dar, iar sansa sa faci o alta alegere vine spre tine in fiecare secunda. Asadar alege, si permite ca viata ta sa devina o sarbatoare!

traducere dupa un articol de Tom Hoobyar

sursa: http://www.nlpexplorer.eu/

 
Lăsați un comentariu

Posted by pe 00000005pm 011000000pm, PM5000000luni în De prin lume adunate, pentru suflet

 

Daca …

Daca as fi avut cuvintele potrivite pentru a ma face ascultat cu vocea mea de la sase ani, v-as fi spus, voua, parintilor mei:
“Nu vorbiti atat de multe despre mine, nu imi dictati ce trebuie sa simt, sau sa traiesc, nici cum sa gandesc sau ce sa fac lasati-mi un spatiu in care sa ma pot regasi pe mine insumi.”

Daca as fi avut cuvintele necesare, cu vocea mea de la zece ani, pentru a exprima lucrurile importante din viata mea de copil ranit, v-as fi spus voua, profesorilor mei:
“Recunoasteti mai des ceea ce fac, mai mult decat ceea ce nu fac.”

Daca as fi avut cuvintele vitale, cu vocea mea de la cincisprezece ani, as fi exprimat haosul, intrebarile, indoielile si fricile mele si v-as fi spus voua, celor apropiati mie:
“Sa nu va fie teama de ratacirile mele, nu va speriati de reactiile mele, indrazniti sa va afirmati in fata incoerentelor mele si confirmati-mi ca sunteti de neclintit alaturi de mine.”

Daca as fi avut cuvintele ce imi lipseau cel mai mult, pentru a-mi aseza mai bine viata, cu vocea mea de la douazeci de ani v-as fi spus voua tuturor si intregii lumi:
“Nu imi inlaturati utopiile, nu radeti de entuziasmul meu, nu imi raniti viitorul, nu imi ucideti viata, ajutati-ma sa protejam mai mult planeta, pe care voi incerca sa traiesc.”

Daca as fi avut cuvintele cele mai potrivite, cu vocea mea de la treizeci si cinci de ani,
pentru a va ajuta sa imblanziti mai usor lumea din jurul vostru, v-as fi spus, voua, copiilor mei: “Indrazniti sa va traiti viata doar voi insiva o veti trai, restituiti-mi mesajele negative pe care vi le-am transmis, si nu va fie teama sa imi aratati, greselile pe care le fac.”
Daca astazi as fi avut cuvintele cele mai pline de speranta si de vise, v-as fi spus, cu vocea mea de la saptezeci de ani “ca viata este frumoasa si merita sa fie iubita, nu stiam ca este atat de scurta, atat de vie, chiar daca in ultimul timp se scurge mai repede, din prima clipa a zorilor, pana in ultima secunda a zilei.”

Daca intr-o zi as gasi cuvintele magice, pentru a opri timpul si a ma bucura de fiecare clipa, cu vocea mea de la optzeci de ani,

As putea in sfarsit sa ma simt bine.

Jacques Salome, “Si daca am fi noi insine, cine ar suferi? Cum sa renuntam la autosabotorii din interiorul nostru”.

 
Lăsați un comentariu

Posted by pe 00000004pm 046000000pm, PM4000000joi în De prin lume adunate, pentru suflet

 

Cum ii tratezi pe ceilalti

Oamenii spirituali pretind adesea sprijin si intelegere neconditionata din partea prietenilor, familiei si colegilor, dar ei par adesea sa nu isi observe propriile limitari, atunci cand vine vorba despre sprijinul neconditionat si intelegerea pe care le acorda altora. Am vazut multi oameni spirituali care au devenit obsedati de cat de lipsiti de spiritualitate sunt ceilalti, abordand o atitudine de aroganta si superioritate, facand abstractie totala de faptul ca ei insisi nu sunt atat de iluminati spiritual, pe cat cred.

Iluminarea poate fi masurata prin compasiunea si intelepciunea cu care interactionezi cu ceilalti, nu doar cu cei care te ajuta in modul pe care il vrei tu. Felul in care interactionezi cu cei care nu te sprijina, arata cat de iluminat esti cu adevarat.

Cata vreme simti ca cineva te sustine, inseamna ca nu ti-ai asumat pe deplin responsabilitatea eliberarii tale. Libertatea inseamna sa nu depinzi de altii si de circumstantele vietii, pentru a fi implinit. Atunci cand descoperi ca esti intru totul liber, incetezi sa mai pui conditii si sa ai pretentii care sa te satisfaca pentru a fi fericit.

In abandonarea totala a tuturor conditiilor si cerintelor descoperi cine si ce esti tu cu adevarat. Apoi, iubirea si intelepciunea care radiaza din tine au un efect eliberator asupra altora. Pentru majoritatea cautatorilor spirituali, cea mai mare provocare este abandonarea importantei de sine si recunoasterea inconsistentei povestii lor personale. Din povestea ta personala trebuie sa te trezesti pentru a fi liber.

Renuntarea atat atat la ignorata, cat si la iluminare, ca scop in sine, reprezinta semnul eliberarii tale, care iti permite sa ii tratezi pe ceilalti ca pe tine insuti. Ceea ce descriu aici se refera la nasterea adevaratei Iubiri.

de Adyashanti

sursa: newsletter-ul Editurii For You

 
2 comentarii

Posted by pe 00000004am 021000000am, AM4000000joi în De prin lume adunate, pentru suflet

 

Esti un invingator?

Cand invingatorul comite o greseala, spune: ”Am gresit!“ si invata lectia.
Cand invinsul comite o greseala, spune: “Nu e vina mea!” si arunca vina pe altii.

Un invingator stie ca adversitatea este cel mai bun invatator.
Un invins se simte victima in fata adversitatilor vietii.

Un invingator stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el.
Un invins crede in existenta ghinionului.

Un invingator munceste mult, dar isi si creeaza mult timp liber pentru el insusi.
Un invins este o persoana mereu ”foarte ocupata”, care nu are timp nici pentru ai lui.

Un invingator infrunta provocarile una cate una.
Un invins le evita si nu indrazneste sa le infrunte.

Un invingator promite, isi da cuvantul si si-l tine.
Un invins face promisiuni, dar nu da nici o asigurare.

Un invingator spune “Sunt bun, dar voi fi si mai bun!”
Un invins spune: “Nu sunt chiar asa de rau ca multi altii…”

Un invingator asculta, intelege si raspunde.
Un invins doar asteapta pana cand ii vine randul sa vorbeasca.

Un invingator ii respecta pe cei ce stiu mai mult decat el, si incearca sa invete ceva de la ei.
Un invins se impotriveste celor care stiu mai mult decat el si tine seama numai de defectele lor.

Un invingator spune: ”Trebuie sa existe o cale mai buna de a o face…“
Un invins spune: ”Asa am facut-o intotdeauna!”

Un invingator este o parte din solutie.
Un invins este o parte din problema.

Un invingator tine seama de ”cum se vede zidul in intregime”.
Un invins tine seama de ”caramida pe care trebuie sa o puna”.

Un invingator ca tine impartaseste acest mesaj…
Un invins, ca ceilalti, este egoist si il pastreaza numai pentru el insusi…

 
Lăsați un comentariu

Posted by pe 00000004am 030000000am, AM4000000marți în De prin lume adunate, pentru suflet

 

Cunoasterea

“In doua trei cuvinte, mi se pare firesc sa va impartasesc cel mai important lucru pe care am ales sa il inteleg si anume acela ca, atunci cand esti nemultumit de ceea ce crezi ca stii, trebuie sa cauti sa afli mai mult. Iar daca modalitatile care ti-a fost sugerat a fi singurele pentru explorarea Adevarului ti se par insuficiente, schimba-le cu tot curajul. Niciodata nu vei avea nimic de pierdut ci numai de castigat. Iar daca ceva va cauta sa te opreasca, sa stii ca este numai frica, impodobita cu tot felul de gateli pentru a nu se deconspira foarte usor…Dezbrac-o de zorzoane si va aparea in toata splendoarea ei limitativa. Cand in experienta ta de viata a mai ramas macar si un singur aspect care nu te multumeste inseamna ca inca persista o neintelegere, bazata desigur pe insuficienta Cunoastere.

Stiinta vine de la “a sti” si asta ar trebui sa fie suficient pentru inlaturarea dogmatismului actual, pseudostiintific. Pentru ca, atata timp cat crezi cu inutila infatuare ca chiar stii ceva, iti interzici singur- cine altul ar putea-o face!?- sansa de a cunoaste cu adevarat…

Primul uimit de rezultatele curajului tau tu vei fi. Vei intelege atunci de ce unii au numit aceasta “lume” iluzorie. Si il vei fi aflat pe Dumnezeu. Mai mult chiar nu ai ce sa mai cauti, deoarece asta este TOTUL. Dar tu vei fi devenit Totul si Totul va fi tu. Care tu, asta chiar ar mai fi o urma de intrebare…

Din experienta uzuala individuala, daca vom fi atenti, putem observa ca un copilas este o potentialitate infinita, omnidirectionala. El nu manifesta o directie anumita, pentru el totul este egal, nu are preferinte si virtualitatea care el este se aseamana cu perfectiunea geometrica a sferei. Deocamdata el nu „este” nimic anume, el doar ESTE, si acest statut cu care nu se va mai intalni ii este accesibil firesc, datorita faptului ca inca nu a ales sa se manifeste in anumite directii, nu avea inca cum sa o faca.

Inca nu este medic sau constructor sau educator, chimist sau fizician, muzician sau pictor…Nefiind inca nimic din toate acestea, se poate spune ca este in egala masura absolut orice isi propune sa fie…E logic…Se poate spune ca este o potentialitate maxima, deoarece se afla intr-un minunat punct de valoare zero.

Am dat acest exemplu pentru a putea fi inteles mai usor, deoarece mi-am propus sa scriu o carte despre cunoastere pe care o dedic unor fiinte care precis considera ca au cunoastere, nebanuind absolut deloc ce inseamna aceasta cu adevarat. Pentru ca adevarata Cunoastere si Intelegere nu seamana prea mult cu ceea ce intelectul nostru a fost obisnuit sa proceseze.

Sa urmarim putin firul logic. Copilul incepe sa creasca. In curand el pare sa manifeste predilectie pentru anumite obiecte sau gesturi. Ele vor fi tratate de cei din jur ca adevarate semne (vezi anumite obiceiuri) si copilul va fi, incetul cu incetul canalizat catre acele directii. Altfel observand, el va parasi punctul de potentialitate mazima si va deveni un vector pe anumite directii adiacente poate tendintelor ce parea sa le aiba. Este firesc sa fie asa, probabil ar fi greu de imaginat un alt drum. Parte din tendintele initiale se pot confirma, in parte el se poate reorienta pe parcursul evolutiei sale individuale, ajungand in final sa se specializeze in anumita profesie si sa devina de acum medic sau profesor sau fizician… Este firesc sa fie asa dar nu putem sa nu observam care a fost „drumul devenirii sale” : daca in clasa a doua caligrafia i-ar fi devenit mai draga, daca intr-a cincea profesoara de chimie i-ar fi starnit mai mult interesul prin lucrari de laborator, daca la engleza ar fi reusit sa inteleaga la timp cat de simpla este gramatica sau daca intr-a noua la matematica ar fi fost un alt dascal sau nu ar fi trebuit sa se opereze de apendicita… Daca s-ar fi orientat catre real sau poate…Cam asa arata drumul fiecarei personalitati. Interesant este insa un aspect mai putin constientizat: cu fiecare pas facut, cu fiecare „diploma obtinuta”, da , a facut un pas inainte dar in acelasi timp si-a mai limitat cu putin orizontul. Si este absolut logic. Cind te afli „in pragul” unei „cunoasteri” –indiferent nivelul- o vezi undeva la orizont si iti apare in intregimea ei. Cand ai pasit inspre ea, cand ai intrat in ea, atunci marimea ei devine parca de necuprins si vei alege o anumita feliuta, o „zona de interes”. Apoi vei pasi iar in ea si ea se va largi deodata, pentru ca tu, iar sa iti alegi o feliuta…

Si astfel, o personalitate pleaca de la un punct de potentialitate maxima si valoare manifestata zero si ajunge o linie, o sageata, un vector cu valoare teoretic imposibil de apreciat dar ca potentialitate omnidirectionala zero. Sunt milioane de raspantii aparent absolut nesemnificative pe calea „devenirii” unei personalitati, in care el a ales mereu sa o ia la dreapta sau la stanga, fiecare clipa din viata este o optiune si nu exista practic alegere lipsita de importanta si nu exista alegeri „mari” si alegeri „mici”…O eventuala „eticheta” ar putea fi pusa, eventual, dupa mult timp, dar atunci ea nu isi mai are rostul.

Tot ce v-am schitat pana acum are doar menirea de a va atrage atentia asupra faptului ca, pe masura ce inaintezi catre o directie, la fiecare pas facut in „noua realitate”, orizontul se largeste brusc si avem de facut niste alegeri, care atunci nu pot fi nici rele nici bune, nici mari nici mici, dar care ne duc in alt punct, de unde iar un orizont se largeste, noi iar optand pentru ceva…Si daca acesta este mecanismul in calea evolutiei unei personalitati, cu milioane de alegeri pe parcursul a cateva zeci de ani, exact asa arata si drumul unei civilizatii, pe parcursul unor zeci de mii de ani si cu miliarde de individualitati care o alcatuiesc.

CUNOASTEREA ESTE. Ea este o sfera gigantica, are o potentialitate maxima si nu paraseste acest punct. Doar el ii garanteaza omnipotenta. O civilizatie nu poate sa se nasca decat in cadrul acestei sfere, din chiar “substanta” Cunoasterii respective. Ea va alege sa se manifeste pe o directie. La inceput aceasta directie cuprinde un arc de cerc mai mare, o „calota sferica” am putea spune…Apoi, avansand pe calea evolutiei, printr-o infinitate de alegeri, aria de cuprindere se tot ingusteaza. Iluzia este ca, evoluand, ea a capatat mai multa cunoastere. In realitate a pierdut cunoastere, devenind un vector, o linie, incercand sa “obiectiveze realitatea”. Orizontul de cunoastere care ii este accesibil se tot ingusteaza, ea neputand realiza ca de fapt s-a „specializat” cumva, pierzand cu totul sansa de a mai vedea „Intregul”… In schimb creste foarte mult infatuarea. Toti membrii ei cred cu convingere ca chiar cunosc ceva.

Culmea este ca, cu cat orizontul de cunoastere scade, cu atat senzatia ca este „mai multa cunoastere” creste. Iar o absurda iluzie…”

TRATAT DESPRE CUNOASTERE

–          invitatie la o LOGICA SUPERIOARA –

“Viitor deja prezent”

 
Lăsați un comentariu

Posted by pe 00000003pm 029000000pm, PM3000000marți în De prin lume adunate, pentru suflet

 
 
Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 55 other followers