RSS

Experimente asupra ADN-ului uman

25 Ian

adn poponin

Atrăgeam atenţia într-unul dintre articolele mele asupra atitudinii pe care o avem faţă de ceea ce ni se întâmplă şi cât de important este să reuşim a întreţine o stare de fericire, de mulţumire. Aşa cum spune şi Abd-ru-shin, „A fi fericit în cel mai adevărat sens este într-adevăr cea mai mare mulţumire pe care i-o puteţi aduce lui Dumnezeu.”

Până de curând ideea că starea noastră ne influenţează sănătatea şi mediul înconjurător era un fapt care se baza doar pe o credinţă. Multă lume era de acord cu acest lucru, însă nu era un fapt recunoscut ştiinţific. Ei bine, iată că în ziua de astăzi putem vorbi şi despre o concluzie ştiinţifică, ca urmare a unor cercetări ştiinţifice,  precum că, emoţiile, sentimentele, gândurile acţionează asupra mediului înconjurător pământesc cât şi asupra sănătăţii omului.

ADN-ul este influenţat de cuvinte

Grazyna Fosar şi Franz Bludorf, arată în Vernetzte Intelligenz („Inteligenţă de tip reţea”) că ADN-ul poate fi influenţat şi re-programat prin cuvinte şi anumite frecvenţe.  Conform acestora, “ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveşte şi ca depozit de informaţii şi cale de comunicare. Adică un fel de internet. Lingviştii ruşi au descoperit că întregul cod genetic, îndeosebi partea de 90 % declarată inutilă de occidentali, respectă aceleaşi reguli folosite în toate limbile umane. Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul în care cuvintele formează fraze şi propoziţii), semantice (studiul înţelesurilor într-un anumit limbaj) şi cele gramaticale de bază. Astfel, au descoperit că moleculele alcaline din ADN respectă regulile gramaticale obişnuite folosite în toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au apărut „la întâmplare”, ci sunt rezultatul ADN-ului.”

ADN-ul uman şi particulele de lumină, numite  fotoni

La începutul anilor 1990, dr. Vladimir Poponin, un bio-fizician rus, a efectuat mai multe experimente prin care arată clar cum ADN-ul uman influenţează lumea materială, printr-un aşa-zis câmp nou şi necunoscut până acum.

Primul experiment a constat în a crea vid într-un tub. Astăzi ştim că de fapt vidul nu este de fapt, aşa cum se credea până de curând, un gol complet. În vid există mici particule de lumină, numite fotoni. Cercetătorii au măsurat distribuţia acelor particule. Rezultatul obţinut a fost de fapt unul aşteptat, şi anume că acele particule de lumină erau într-o dispunere aleatoare. Deci, la voia întâmplării. Apoi au plasat un ADN uman în interiorul tubului vidat. Când au măsurat din nou fotonii, aceştia nu mai aveau o aşezare aleatorie, ei şi-au schimbat distribuţia, grupându-se după tiparul materialului genetic. Însă surpriza mare a fost după ce ADN-ul a fost scos din tubul vidat, când fotonii s-au comportat exact ca şi când ADN-ul ar mai fi fost încă în tub. Fotonii şi-au păstrat tiparul lor ordonat, croit de către ADN.

Poponin arată că prin intermediul acestui experiment (cunoscut şi sub denumirea de ADN-ul fantomă) a trebuit acceptată ipoteza precum că există un câmp energetic care a fost astfel evidenţiat. Aceste experimente demonstrează în condiţii de laborator existenţa unui câmp cuantic care ne uneşte pe noi oamenii cu tot ce este în jurul nostru.

ADN-ul uman, timpul şi distanţa

Cel de-al doilea experiment a constat, din nou, în prelevarea de ADN uman, care a fost plasat într-un dispozitiv cu care se puteau face măsurători. Aceste măsurători s-au efectuat în încăperi diferite, în cadrul aceleiaşi clădiri.

Persoana donatoare de ADN a fost supusă unor procese de stimulare emoţională, prin care i s-au creat diverse stări de bucurie tristeţe, supărare sau furie.

Tot în acest timp, se efectuau şi măsurători ale ADN-ului pentru a observa dacă acesta este afectat de emoţiile persoanei donatoare. Ceea ce au descoperit, a şocat mediul cercetătorilor. Căci, conform acestui experiment, în timp ce donatorul avea creşterile şi scăderile sale dictate de emoţiile insuflate, în una dintre camere, ADN-ul avea, exact în acelaşi timp, creşteri sau scăderi, într-o încăpere alăturată. ADN-ul se contracta şi se dilata conform stării persoanei în cauză. Şi mai interesant este faptul, că acelaşi lucru s-a produs şi când distanţa dintre donator şi mostră a fost mărită pâna la sute de km. Răspunsul dat de către ADN-ul uman era conform sentimentelor emise şi se producea exact în acelaşi timp.
Al treilea experiment a fost realizat în anii 1990 de către Institute of Heart Math, o organizaţie de pionerat de cercetare,  din nordul Californiei. Prin acest experiment s-a dorit să se demonstreze teoria conform căreia inima omului ar fi mai mult decât o simplă pompă care face sângele să circule prin corpurile noastre. Ei arată astfel că inimile noastre au cel mai puternic câmp magnetic înregistrat la nivelul corpurilor noastre fizice, iar campul electromagnetic, produs de inimile noastre, are un efect ce se extinde cu mult în afara trupurilor noastre.
Din nou, o mostra de ADN din placenta umană, a fost prelevată şi izolată. Au fost efectuate 28 de măsurători la 28 de persoane antrenate să genereze şi să simtă emoţii puternice. Astfel, au fost induse diverse emoţii de iubire, apreciere, compasiune, supărare, furie şi ură. Pe măsura ce aceste persoane aveau aceste emoţii, se măsura modul de răspuns al ADN-ului. Astfel, ADN-ul şi-a modificat forma odată cu emoţiile produse. Rezultatele au arătat că sentimente de apreciere, iubire, compasiune, iertare, au făcut ADN-ul să devină extraordinar de relaxat. Lungimea ADN-ului a crescut.  Pe când, sentimentele negative şi stresul au făcut ca  ADN-ul să se strângă precum un ghem, să devină astfel mai scurt şi chiar să-şi închidă multe din codurile sale. Imediat ce sentimentele au devenit pozitive, ADN-ul a revenit la forma relaxată, normală.

Acelaşi experiment a fost efectuat cu bolnavii de SIDA. S-a descoperit că sentimentele de iubire, apreciere, recunoştinţă au generat o rezistenţă de 300.000 ori mai mare în faţa bolii decât în lipsa lor. Fantastic! Avem acum şi explicaţia pentru care există persoane care sunt apărate natural în faţa unor boli contagioase: starea lor interioară crează un zid de apărare extrem de puternic.

Starea interioară şi pacea lumii

Efecte asemănătoare au fost obţinute şi printr-un altfel de experiment, efectuat în 1972 când, oameni antrenaţi să simtă o stare de pace au fost plasaţi strategic în douăzeci şi patru de oraşe din Statele Unite. Fiecare oraş avea o populaţie de peste zece mii de locuitori. Ceea ce s-a petrecut a fost că, în timp ce aceste persoane experimentau acele stări de pace, comunitatea din jurul acestora, dincolo de clădirile în care experimentau acele stări, au înregistrat statistic reduceri considerabile ale infracţiunilor. Atât crimele violente cât şi accidentele din trafic au scăzut considerabil. În unele oraşe precumChicago, s-au constatat chiar şi creşteri la bursa de schimb şi pe piaţa de acţiuni. Însă când acest experiment s-a încheiat şi oamenii angrenaţi în experiment nu au mai întreţinut interior acele stări de pace, toate statisticile s-au inversat, revenind la “normal”.

Toate fiinţele vii emit lumină

O altă descoperire relativ recentă este că toate celulele emit lumină. Profesorul Popp, biofizician german, spune că înnotăm într-un ocean de lumină. Cercetările sale arată că ADN-ul din celulele vii reţin şi eliberează protoni producând „emisii biofotonice” care radiază prin intermediul reţelei celulare. Biofotonii sunt emisii de lumină care sunt radiate de toate organismele vii. Un foton este o singură particulă de lumină. Plantele, animalele şi oamenii emit 100 de fotoni pe secundă pe centimetru pătrat. Lumina este prea slabă ca să poată fi vizualizată cu ochiul liber, dar este detectată de un aparat special. Conform prof. Popp, lumina este continuu absorbită şi remisă de moleculele de ADN, de fiecare celulă. Aceste emisii biofotonice nu au masă şi par a fi răspunzătoare de transmiterea informaţiilor în celulele individuale cât şi între celule. Aceste emisii pot deţine cheia înţelegerii bolilor şi sănătăţii corpului.

Toate aceste experimente şi descoperiri dovedesc că ADN-ul din corpul uman are un efect direct asupra mediului nostru înconjurător, asupra materiei pământeşti, cât şi asupra nivelului energetic, că emoţiile au capacitatea de a modifica structura ADN- ului. Iar distanţa nu modifică cu nimic efectul. Efectul rămâne acelaşi şi se produce instantaneu. În acest caz, nu suntem limitaţi de spaţiu şi timp.

Este însă greşit a crede că o substanţă materială poate sta la baza acestor influenţe. David Wilcock, un alt cercetător ştiinţific, arată că „Majoritatea oamenilor tind sa creadă că ADN-ul creează un câmp de energie fantomă, iar acel câmp de energie este cumva doar umbra ADN-ului. În orice caz, eu cred că unda este premergătoare ADN-ului. Singura explicaţie logică este aceea că energia ADN fantomă este de fapt creatoarea ADN-ului. De vreme ce s-a arătat că această energie eterică de torsiune a pătruns în toată galaxia, oriunde există materii care dau naştere vieţii, curenţii subtili, spiralaţi de presiune ai acestei energii vor agrega moleculele de ADN în existenţă”.

Autor: Doina Olariu

Sursa: http://www.lumea-graalului.ro/

 

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000001pm 026000000pm, PM1000000Duminică în Cercetari

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: