RSS

Oamenii de stiinta au descoperit ca celulele copiilor traiesc in creierul mamelor lor

13 Ian

bebelus

Legatura dintre mama si copil este mult mai profunda decat credem. Un studiu recent efectuat indica faptul ca relatia fizica dintre acestia este chiar mai profunda decat si-ar fi imaginat oricine. Legaturile fizice si psihologice care ii unesc pe mama si pe copilul sau incep in momentul conceptiei cand mama reprezinta totul pentru fat, oferindu-i caldura si hrana, in timp ce bataile regulate ale inimii sale il calmeaza si-l linistesc.

Legatura fizica dintre mama si fat se face prin intermediul placentei, un organ alcatuit atat din celulele fatului cat si ale mamei, care intermediaza schimbul de nutrienti, gaze si reziduuri. Celulele pot migra prin placenta intre mama si fat, fixandu-se pe multe organe din corp, inclusiv plamani, tiroida, muschi, ficat, inima, rinichi si piele. Acestea pot avea o gama larga de efecte, de la repararea tesuturilor si prevenirea cancerului pana la declansarea unor afectiuni imunitare.

Este remarcabil faptul ca este atat de obisnuit pentru celulele unei persoane sa se integreze in tesuturile unei persoane cu totul distincte. Suntem obisnuiti sa ne consideram indivizi unici si autonomi, iar aceste celule straine par sa contrazica aceste considerente, sugerand ca cei mai multi dintre noi suntem, de fapt, alcatuiti din parti componente ale altor persoane. Pe cat de remarcabil este acest lucru, si mai uimitoare sunt rezultatele unui studiu recent care arata ca celule de la alte persoane au fost gasite in creier.

In acest studiu, celule barbatesti au fost descoperite in creierul femeilor si traiesc acolo, in unele cazuri, timp de cateva zeci de ani. Care ar fi putut fi impactul acestora este in prezent o simpla presupunere, insa studiul arata ca aceste celule sunt mai putine in creierul femeilor ce sufera de Alzheimer, ceea ce sugereaza ca ar putea avea legatura cu starea de sanatate a creierului.

Cu totii ne consideram corpul ca fiind o creatie unica, si poate parea ciudat sa fim gazdele unor celule ce apartin altor persoane. Mai ciudat este ca, desi stim ca actiunile si deciziile isi au originea in activitatea creierului nostru propriu, celule de la alti indivizi traiesc si functioneaza si ele in aceasta structura complexa. Amestecul celulelor de la persoane distincte genetic nu este un lucru cu totul nou. Aceasta stare este numita himerism, dupa Himera aruncatoare de flacari din mitologia greaca, o creatura o treime sarpe, o treime leu si o treime capra. Exista si himere care apar in mod natural, fara sa fie atat de fatale precum aceasta, intalnite la mucegaiul de noroi si corali.

Microhimerismul este prezenta continua a unor celule distincte din punct de vedere genetic in acelasi organism. A fost prima data sesizata la oameni cativa ani in urma, cand au fost descoperite celule cu cromozomi barbatesti “Y” in sangele femeilor care au nascut. Fiind genetic barbatesti, nu puteau fi ale femeilor, dar cel mai probabil fusesera preluate de la bebelusii acestora in timpul sarcinii.

Intr-un studiu recent, cercetatorii au observat ca celulele microhimerice nu sunt prezente numai in sange, ci si in componenta creierului. Ei au examinat creierul unor femei decedate, cautand urme de celule cu cromozomul barbatesc “Y”. Au gasit astfel de celule in peste 60% din creiere si in diferite zone ale creierului. Avand in vedere ca Alzheimer apare cu predilectie la femeile cu sarcini multiple, cercetatorii au presupus ca numarul de celule fetale era mai mare la femeile cu Alzheimer comparativ cu cele ce nu prezentau simptome de boli neurologice. Rezultatele insa au demonstrat contrariul: celulele straine au fost mai putine la femeile cu Alzheimer. Motivele nu sunt clare.

Microhimerismul apare de cele mai multe ori in urma transferului de celule prin intermediul placentei in timpul sarcinii, insa dovezile arata ca celulele se pot transfera de la mama la sugar in timpul alaptatului. Pe langa transferul de celule dintre mama si fat, mai este posibil si transferul de celule intre gemeni in utero si intre un copil si fratele /sora mai mica a acestuia pe cand se afla in uter, prin intermediul placentei. Femeile pot avea celule microhimerice atat de la mamele lor cat si de la propriile sarcini, si exista chiar si dovezi care confirma competitia dintre celulele de la bunica si cele de la bebelus in corpul mamei.

Ce anume fac celulele fetale microhimerice in corpul mamei nu este foarte clar, dar exista cateva teorii. De exemplu, celulele fetale microhimerice seamana cu celulele stem datorita capacitatii acestora de a deveni tesuturi diverse si de a contribui la repararea acestora. Un grup de cercetatori a investigat aceasta posibilitate urmarind activitatea celulelor fetale microhimerice la o mama sobolan dupa ce inima acesteia fusese ranita: au descoperit ca celulele fetale au migrat catre inima mamei si au devenit celule cardiace contribuind la vindecarea ranii. In studiile efectuate pe animale, celulele microhimerice au fost descoperite in creierul mamelor unde s-au transformat in celule nervoase, sugerand ca pot functiona ca parte componenta a creierului. Acelasi lucru poate fi valabil si pentru celulele din creierul uman.

Aceste celule microhimerice pot influenta si sistemul imunitar. O celula fetala microhimerica dintr-o sarcina este recunoscuta de sistemul imunitar al mamei ca apartinand mamei, pentru ca fatul este pe jumatate identic cu mama din punct de vedere genetic, dar si partial strain, datorita contributiei genetice a tatalui. Acest lucru “pune in garda” sistemul imunitar in legatura cu celulele care sunt identice cu corpul din care acesta face parte, dar prezinta si diferente genetice.

Celulele canceroase care apar ca urmare a mutatiilor genetice sunt exact acest tip de celule, si exista studii care sugereaza ca celulele microhimerice provoaca sistemul imunitar sa indeparteze tumorile. Mult mai multe celule microhimerice sunt prezente in sangele femeilor sanatoase comparativ cu cele care sufera de cancer la san, de exemplu, ceea ce sugereaza ca celulele microhimerice previn formarea tumorilor. In alte situatii, sistemul imunitar se intoarce impotriva lui insusi, cu efecte distrugatoare. Microhimerismul este mai des intalnit la pacientii ce sufera de scleroza multipla decat la fratii/surorile sanatoase, ceea ce sugereaza ca celulele himerice pot avea un impact negativ in cazul acestei afectiuni, probabil datorita faptului ca provoaca un atac autoimun.

Acest domeniu de cercetare este abia la inceputuri si promite dezvaluiri de amploare, precum si aplicatii practice. Dar ne reaminteste si de legaturile interumane extrem de stranse si complexe.

Sursa: http://viataverdeviu.ro/

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000001am 017000000am, AM1000000Marți în Cercetari

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: