RSS

Al VII-lea simţ

02 Mai

Simţul comunicarii


După ce făptura umană îşi capătă pe deplin simţul conştienţei existenţiale raportată la mediu, îşi poate dezvolta mai mult sau mai puţin cel de-al doilea simţ interior: SIMŢUL COMUNICĂRII. El îşi are rădăcinile adânci în SIMŢUL IDENTITĂŢII, când începe dialogul cu sinele şi cu ceilalţi.
Totul porneşte ca o joacă în care la fel ca şi la animale, se dezvoltă un cod de comportament non-verbal. La animale comunicarea telepatică este mult mai puternică decât la om. Se pare că pe măsură ce limbajul vorbit şi scris al omului a evoluat şi s-a dezvoltat, i s-a atrofiat chiar esenţa SIMŢULUI DE COMUNICARE. Transmisia de gânduri la distanţă (telepatie) nu se mai întâl-neşte decât în relaţii speciale de familie, la gemeni şi, bineînţeles, experimental. Dar aceasta nu înseamnă că omul nu are dreptul şi posibilitatea de a comunica neconvenţional. Acum, după ce acest simţ s-a atrofiat în om, pentru a se studia într-un cadru ştiinţific, se caută oameni cu aptitudini speciale, talent, deoarece comunicarea telepatică necesită foarte mult antrenament
O astfel de calitate specială se poate educa aproape la oricine, lată ce făceau cei vechi:

Pe vremuri, arti ştii de circ îşi închideau copilul într-un dulap – o cutie mare, neagră, perfect etanşă. înainte de a fi închis, copilul primea cartoane colorate de forme diferite. Era pus să studieze aceste obiecte. Apoi era obligat să vizua¬lizeze aceste obiecte simple fără a le avea în cutie, în întuneric complet. In drumurile lor, copilul era închis periodic şi antrenat mereu pentru a le vizualiza.
Ce se întâmpla, de fapt? Copilul era învăţat să îşi producă singur halucinaţii, pe care să le controleze după bunul plac. Nu încercaţi, fără maestru, o astfel de experienţă, ea poate produce perturbări mintale grave.
Un om care îşi antrenează mintea de mic pentru a controla halucinaţiile le poate produce după bunul plac.
Astfel se întâmplă miracolul prin care un „fachir” liniştit vine pe scenă şi în faţa sa din sac iese o frânghie şi pe frânghie coboară o maimuţă urmărită de un vânător care ucide maimuţa după care se suie pe frânghie şi dispare…
Iar sala este şocată, toată lumea percepe acelaşi lucru, numai aparatul de filmat înregis¬trează realitatea: fachirul stă liniştit şi nemişcat în faţa spectatorilor. Nu este altceva decât o lecţie de comunicare hipnotică, comunicare în care subiectul primeşte de la emitent informaţia aproape nealterată. Avem aici un exemplu de comunicare univocă.
Starea alfa este starea specială în care se pot recepta uşor informaţii chiar dintr-un univers care nu ne este imediat tangibil. Toate comunicările dintre supranatural şi om s-au petrecut într-o astfel de stare spre oniric o stare de medium – nici somn şi nici veghe, o stare caracteristică ipostazei dinaintea somnului.
Chiar dacă învăţăm să vorbim şi să scriem, foarte puţin învăţăm de fapt despre comunicare. În natură tot ce este o prezenţă comunică şi interferează. Cei care vor putea privi şi înţelege lumea din acest orizont de vedere vor fi cei care vor putea şi să o conducă.
Reperele arhetipale ale simbolurilor nu pot fi nicăieri mai bine studiate şi înţelese decât din interpretarea viselor. Există, bineînţeles, mai multe tipuri de vise. Se poate ajunge la un nivel de armonizare cu şinele şi lumea încât visul să ofere chei certe despre viitorul unei persoane sau al unui grup. Trebuie să ne învăţăm să ne ascultăm subconştientul şi, mai ales, subconştientul colectiv. Sunt fapte ale unui trecut îndepărtat pe care le putem da ca exemple în care astfel de calităţi au schimbat cursul istoriei umanităţii.
Femeia blondă din visul lui Shri Rama, subconştientul colectiv al oamenilor din timpul său, îl iniţia în vis pe conducător pentru a se renunţa la canibalism şi pentru a pleca în explorarea estului. Expediţia lui militară a cuprins 12 etape ce corespund celor 12 semne zodiacale. A fost una dintre primele iniţieri ale euro¬penilor de către transcendent. Aceleaşi semne zodiacale apar şi la cei 12 copii ai lui lacov, în Vechiul Testament.
Comunicarea telepatică a fost mult mai dezvoltată în perioada romantică a civilizaţiei omeneşti, perioada de început în care limbajul vorbit şi scris era subdezvoltat.
Este bine să facem distincţie între amintirea şi perceperea de mesaje nonverbale, telepatice, onirice-mediumnice şi hipnoză şi manipulare. Hipnoza se bazează pe sugestie şi sugesti-bilitate, pe oboseala şi persuasiunea exercitate asupra subiectului urmărind influenţarea sa totală fără capacitatea acestuia de cenzură. Ce este interesant este faptul că toţi specialiştii spun că un subiect nu poate fi pus să facă ceva ce contravine codului său interior moral-etic. Există într-adevăr un război psihologic şi o uriaşă manipulare comercială şi politică. Dar putem face faţă acestor agresiuni dacă înţelegem mecanismele şi ne protejăm.
Comunicarea este de fapt forma prin care viaţa îşi face cunoscut dreptul la existenţă. în natură orice făptură îşi face simţită prezenţa şi comunică: „Eu sunt”. Aerul, apa, focul, pământul comunică stări primordiale. Fiecare gâză sau animal, plantă, copac sau pasăre au dreptul fundamental la propria existenţă pe care o cântă, o joacă pentru a se armoniza astfel în „COROLA DE MINUNI A LUMII” (L.BIaga).
Comunicarea este forma prin care esenţa vieţii se manifestă în devenirea ei. în orice moment manifest al ei, ea este inteligibil decriptabilă. Neînţelegerea corectă a mesajului duce inevitabil la catastrofe. Comunicarea este PRAGUL împlinirilor. „CARTEA VIEŢII”- a naturii-este o carte în care TOTUL este scris.
Se întâmplă mereu ca ceea ce este scris să se împlinească, dar pentru aceasta lucrurile sunt comunicate. Totul este SPUS pentru a fi înfăptuit.
Comunicarea este legea fundamentală a societăţii omeneşti. Metafora Babilonului a încurcării limbilor este metafora eternei neînţelegeri survenite din imposibilitatea de a comunica.
Dar care este limba universală pe care trebuie să o învăţăm pentru a comunica direct cu natura? Şi care pot fi tehnicile şi mijloacele prin care să comunicăm cu ea?
Totul vorbeşte, totul comunică, totul se armonizează în Univers. Pentru a putea asculta şi înţelege acest lucru este nevoie de o zi pe care să nu o mai folosim pentru noi, pentru munca şi preocupările noastre. Trebuie să înţelegem că Legea Sacră revelată lui Moise cere ca o zi pe săptămână să o consacram lui Dumnezeu. Este ziua de reculegere, de rugăciune şi ASCULTARE a naturii. Bucuraţi-vă de marea operă a lui Dumnezeu şi veţi înţelege că toate făpturile comunică între ele, pe diferite canale. Pauza, relaxarea, odihna cu sufletul şi spiritul deschis spre Dumnezeu te echilibrează şi te energizează. Comunicarea este primul simţ în care logica stabileşte realitatea şi ordinea lucrurilor. Dar fără „sinceritatea” Simţului Identităţii nu ai repere prin care să ştii sigur valoarea mesajului interior sau exterior. Omul nu este din natura sa rău, altfel nu ar fi iubit de Dumnezeu. „Lăsaţi zilei răutatea ei”. Eliminarea răului exterior înseamnă să ştii că sunt 12 porţi, vămi, ore de întuneric, 12 grade de răutate prin care trecem clipă de clipă. Să poţi să nu laşi în Spirit-Sufletul tău nici o clipă de întuneric. De la prima vamă a trădării care este neagră complet la cea mai uşoară a vorbirii de rău, bârfa, invidia… Cunoscând cele 12 ore de întuneric putem simţi uşor răutatea din planul şi privirile celorlalţi sau gândurile lor negative care în nici un caz nu ne pot afecta dacă suntem BUNI, protejaţi de cele 12 esenţe de lumină. Aceasta este baza comunicării. Astfel începe înţelepciunea. Capacitatea de a ne goli de gânduri rele ne oferă inevitabil posibilitatea empatică de a simţi lumea şi oamenii.
Se pare că, inevitabil, tot ceea ce se gândeşte cu o anumită intensitate se şi emite.
Trebuie să avem şi răbdarea de a învăţa receptarea mesajelor, care este la fel de importantă în comunicare.
Arta nu poate exista fără acest simţ special ai comunicării. Poate că lucruri extraordinare, imagini superbe sau stări sublime ating foarte mulţi oameni, însă ei nu se pot exprima, nu-şipot trans¬mite simţămintele dintr-o lipsă de educaţie a acestui simţ deosebit de important.
Priviţi miile de tablouri aflate în muzeele lumii şi veţi primi cea mai grozavă lecţie de comunicare non-verbală.
SIMŢUL COMUNICĂRII ne face apţi să înţelegem formele în simplitatea şi complexitatea for, şi care prin Bun Simţ ne face să ne apropiem de legile armoniei spirituale.
Dacă în cadrul SIMŢULUI IDENTITĂŢII dialogul interior era absolut necesar, în SIMŢUL COMUNICĂRII descoperim comunicarea corectă, care se realizează prin dialogul exterior.


Cele 7 armonii fundamentale spirituale sunt:

1. Armonia liberului arbitru sau armonia LIBERTĂŢII


Toate făpturile-plante, animale, oameni-se nasc libere şi au prima dimensiune a DUMNEZEIRIi: LIBERTATEA. Vom înţelege acest cuvânt doar când vom explica cel de-al Xli-lea simţ.
Ateul poate să înţeleagă doar complexitatea universului material, dar pentru el universul spiritual nu există. Faptul că avem libertatea de a contesta creaţia şi pe Creator ne poate face să nu înţelegem nimic din complexitatea lumii spirituale. Omul fără libertate încetează să mai fie OM.


2. Armonia LOGOSULUI
Libertatea fără fundament este haos. Fundamentul libertăţii se defineşte prin cele 10 porunci ale lui Moise. Cele 10 porunci divine din tablele lui Moise corespund perfect cu cele 10 fericiri, lisus a întărit Legea şi a reuşit să ne facă să înţelegem că putem avea aici, pe pământ, 10 forme de fericire dacă înţelegem valoarea şi importanţa legilor.


3. Armonia GENEROZITĂŢII
Este uşor să fii generos cu bani şi valori materiale care oricum rămân aici pe pământ. Daria încearcă să fii GENEROS cu timpul tău, cu ideile tale, cu viaţa ta.
Dumnezeu este Generozitate după ce este Libertate şi Lege.


4. Armonia BUCURIEI
Dumnezeu este şi Sărbătoare şi Bucurie şi Admiraţie. Starea duminicală în care trebuie să contempli natura este legea Operei Universale a Muzicii Sferelor. Da, ea chiar există, se poate recepţiona, iar ca fundai are rezonanţele marii explozii primordiale.
Deschide-ţi ochii şi urechile şi bucură-te de măreţia naturii. Vei descoperi că nu suntem singuri şi că nu te poţi bucura singur. Bucuria împărtăşită de Dumnezeu omului este COMUNICATĂ. Bucuria împărtăşită cu DUMNEZEU este cuminecare.


5. Armonia CREATIVITĂŢII
Se realizează prin recunoaşterea iden¬tităţii fiecăruia. Trebuie să fii mândru de etnia şi rasa şi neamul căruia îi aparţii, indiferent cum arată şi ce zic ceilalţi. Seva, forţa vin din locui în care ne-am născut si din neamul din care ne tragem. Cunoaşterea profundă a rădăcinilor ne poate da forţa de a fi creativi şi inventivi cu adevărat


6.
Armonia GRAŢIEI
Este legea subtilă a lucrurilor deosebit de măreţe şi frumoase. Este armonia iubirii, a maternităţii, a muzelor.


7. Armonia ACCEPTĂRII
Este puterea înţelegerii şi acceptării celuilalt, indiferent cum este – nebun, bătrân, sărac. Să îl iubim, să îl acceptăm aşa cum este fără să îl schimbăm, pentru că este alt om… Acceptarea
nu înseamnă să tolerezi si să înmulţeşti forţa păcătosului şi a duşmanului.

Este limpede că fără o înţelegere profundă a armoniilor spiritului nu putem să ne apropiem de ştiinţa şi arta COMUNICĂRII INTELIGIBILE, iar fără SIMŢUL IDENTITĂŢII nu o putem utiliza corect.
COMUNICAREA este ştiinţă, artă, dar poate fi şi simţ. Esenţa SIMŢULUI COMUNICĂRII constă obligatoriu în dialog. La fel ca în dragoste. Atunci când dialogul lipseşte, ea se transformă în viol.
Incipient sau nu, bucuria comunicării există în orice om. Singurătatea şi izolarea nu ne apropie mai mult de noi înşine sau de Dumnezeu. În afara lui Dumnezeu nu putem înţelege şi nu putem găsi rostul şi sensul tuturor lucrurilor văzute, cu atât mai greu al celor nevăzute… în momentul în care începem să ne cunoaştem, descoperim că forţele şi energiile exterioare sunt şi în noi, trebuie doar să le îngrijim, să le perfecţionăm şi să le folosim. Toată viaţa noastră este un angajament decisiv, determinant al voinţei noastre. Rezonanţa energetică a lumii interioare cu cea exterioară ne va da performanţe mari. Doar măsura în care vom pune de acord lumea interioară cu lumea exterioară ne va ridica în gradul nostru de performanţă. Staţi mult în natură, căutaţi locuri armonizate şi o să vedeţi cum spaţiul -frumuseţea lui, va pătrunde şi în voi. Grădina o văd, mă plimb prin ea, simt parfumurile florilor, aud păsări, simt vântul şi căldura soarelui, dar SIMT CE ÎMI COMUNICĂ EA?
Eu CE îl SPUN? Sau ce spun sau ofer celorlalţi?
„Foamea” de informaţie, „gustul” comunicării sunt necesităţi care devin cu timpul la fel de importante ca cele fiziologice, deoarece sunt forme şi mijloace ale „scopului” nostru de a ne identifica şi integra….
O zi în care nu vedem, nu citim sau nu gândim ceva interesant sau frumos este o zi pierdută. Şi atât de puţine zile avem, încât resimţim asta doar din momentul în care conştientizăm timpul limitat pe care îl avem la dispoziţie.
În schimb avem o eternitate a lumii, pe care cele 7 simţuri subtile ne-o descoperă.

Extras din cartea “În labirintul celor 12 simţuri” de Gabriel Stan

Copyright © Gabriel Stan www.gabrielstan.foton.ro

Sursa: http://kemell.k5.ro/

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000005am 023000000am, AM5000000Luni în Think about!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: