RSS

Arhivele lunare: mai 2010

Arca lui Noe

In anul 2010, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in … si-i zice:
– Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile!

Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.
– Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
– Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp ….. Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si nu am respectat normele de inaltime.
Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.
Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.
Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor si de asemenea, au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mic, inseamna cruzime asupra lor.
Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului..
Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii deoarce nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier. Blocul Sindical nu ma lasa sa fiu ajutat de proprii copiii la constructie deoarece acestia nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.
Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarece ei sustin ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.
Deci Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis!!

Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele aparu din nou stralucitor pe cer.
– Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
– Nu, Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte..

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000005pm 015000000pm, PM5000000Vineri în Bancuri "terapeutice"

 

Oare doar noi romanii suntem un popor de “pareristi”? Ce facem cu stima noastra de sine?

Suntem sau nu intrebati, conteaza sau nu ce spunem, ne dam cu parerea. Distractiv este ca avem pareri de “experti” in domenii si situatii despre care habar nu avem.

“Stim” cum sunt cainii din adaposturi sau de pe strada fara sa fi crescut vreodata unul pentru ca suntem prea ocupati sa construim uneori adevarate case pentru unul de rasa care ne goleste buzunarele. Cati sunt capabili sa ofere afectiune unuia de pe strada in aceeasi masura ca si unuia de rasa? Nu ca ar fi ceva in neregula cu cei de rasa, insa aici este vorba de snobism: am bani sa-mi iau un caine scump si sa-i fac “vila”, cine mai e ca mine? Este doar o falsa rezolvare a stimei de sine scazute, pentru ca adevarata cauza nu va fi rezolvata cu un animal de rasa scump, cu un jeep-an imens, cu un/o partener/a cu bani, pozitie, s.a. sau cu numarul de “achizitii” sexuale.

Ne dam cu parerea in legatura cu cat de minunata este democratia romana si asta in timp ce stam in alta tara.

Ne dam cu parerea despre ce si cum ar trebui sa fie ceilalti in locul in care sunt fara sa avem habar cu ce “se mananca” acel loc.

O stima de sine scazuta tinde sa compenseze cu MARE sau MULT!

Este exact ceea ce ne-a dat democratia: libertate de exprimare! MULTA! Este una dintre formele subtile de manipulare: “ai voie sa spui ce te doare”. In traducere: “tu vorbeste, ca eu in timpul asta imi fac treaba, oricum nu te aude nimeni”.

Am intrat in democratie ca un caine hamesit (ca tot vorbeam de caini). Prima bucata de paine ne-a aruncat-o democratia prin libertatea de exprimare. Eram asa de infometati de aceasta libertate incat unii nu mai sunt capabili sa vada dincolo de ea. Stau si acum cu bucata in gura. Asta inseamna ca gura lor este ocupata cu exprimarea. Si ce exprima ? Pareri ! Pareri, de cele mai multe ori neavizate.

Este exact ceea ce face un parinte tracasat, obosit si fara chef atunci cand copilul lui plange, intreaba, trage de el pentru un dram de atentie. Ii da o jucarie noua stiind ca un timp va fi ocupat cu ea si el isi va vedea linistit de treaba. Dupa un timp ii va da alta jucarie, il va face sa se simta important in mod iluzoriu pentru faptul ca cere si imediat i se da, apoi se plang ca acei copii INVATA sa nu mai conteneasca din cerut.

Copilul cere iubire, atentie, timp petrecut cu el, lucruri de care are nevoie si adultul. Insa adultul a invatat deja ca decat sa nu primesti nimic e bine sa te multumesti si cu frimituri de la masa altuia si cu iluzii.

Cu ce hranim stima noastra de sine? Cu MARE, MULT si RESTURI sau cu AUTENTICITATE, si, in primul rand, autenticitate fata de noi insine?

 
3 comentarii

Scris de pe 00000005am 036000000am, AM5000000Vineri în Poezii si reflectii personale

 

Sa iubesti cu inima

„Incepand de astazi, vei avea ca sarcina de indeplinit in viata ta, sa inveti sa iubesti cu inima. Specialitatea fiecaruia dintre noi este aceea de a iubi cu mintea. Sunt sigura ca stii acest lucru, deoarece toata lumea face asa. Credem ca a iubi inseamna a-i spune celuilalt ce „trebuie” sa faca. Incercam sa il schimbam pe celalalt pentru a evita ca si el sa repete aceleasi greseli ca si noi. Credem ca daca isi va schimba modul de a fi, de a actiona, de a gandi, de a vorbi, viata lui va fi mai buna. Dar atentie… ceea ce se intampla in viata celorlalti nu te priveste pe tine. tu existi pe pamant pentru propria ta evolutie si nu pentru a celorlalti. Analizam si judecam tot timpul comportamentele celorlalti deoarece avem asteptari fata de ei. Toate astea nu inseamna insa decat posesie: a iubi cu mintea.
Iubirea adevarata inseamna a darui si a sfatui fara sa ai asteptari. De cate ori nu am stiut sa iubim! Si de cate ori nu ne-am intrebat ce anume nu merge in viata noastra!
Intr-o zi, o doamna mi-a marturisit ca sotul ei a venit acasa intr-o seara spunandu-i ca vrea sa faca o gradina, incepand din acel an. Iar dialogul s-a derulat cam asa:
” Draga mea, as vrea sa fac o gradina.”
„dar nu are niciun sens! Oricum muncesti mult prea mult, ajungi acasa la ora 20 sau 21, in fiecare seara. Nu vei avea timp sa te mai ocupi si de gradina.”
„Dar chiar vreai sa am o gradina. Daca nu o sa am timp sa ma ocup de ea o sa il rog pe fiul meu sa se ocupe.”
„Doar il cunosti bine pe fiul tau (are 18 ani), nu e niciodata aici cand ai nevoie de el. Ce o sa faci ? nu ai timp de asa ceva. Ar fi prea mult de munca pentru tine!”
Convins de atatea argumente, sotul a decis sa renunte la gradina lui. in timpul acelei seri, sotia lui a simtit o mare nemultumire. Iar el statea tacut si nemiscat in fata televizorului. Ea a inceput sa manance… de emotie! Se simtea rau pentru ca il facuse sa isi schimbe ideea. A facut acest lucru pentru ca il iubeste, dar nu in modul cel bun. Motivul ei era bun, faptul ca voia sa nu il vada muncind in plus, dar nu a respectat alegerea sotului ei. Acest lucru se numeste a fi prea mult centrat pe minte. Ea nu il iubeste cu inima.
Daca l-ar fi iubit cu inima, i-ar fi spus: „Daca iti face placere, dragul meu, fa gradina aceea.” Daca nu ar fi avut timp sa se ocupe de ea, cum ar fi contat acest lucru in viata ei? A iubi inseamna a accepta dorintele celorlalti chiar daca nu le intelegem sau nu suntem de acord cu ele! Sunt sigura ca barbatul acela ar fi facut in asa fel incat sa ajunga mai repede acasa pentru a avea timp sa stea in gradina. In varianta in care ar fi inceput sa o neglijeze deoarece nu ar fi obtinut rezultatele dorite sau nu ar fi avut timp, cel putin ar fi avut satisfactia de a fi facut ceea ce avea chef sa daca in acel moment. As putea sa va dau mii de exemple de acest gen. A iubi inseamna a respecta spatiul celuilalt. De fiecare data cand incercam sa controlam pe cineva, sa-l schimbam sau sa-i controlam actiunile, vorbele si gandurile, intram in spatiul acelei persoane. Cant te afli in spatiul celuilalt iti pierzi propriul tau spatiu iar celalalt il pierde pe al lui. spatiul fiecaruia fiind amestecat, fiecare se va simti sufocat de celalalt. Tot ceea ce exista pe pamant are nevoie de spatiu pentru a creste si a evolua. Daca am incerca sa plantam cinci sau sase copaci in acelasi loc, nu ar functiona, nu-i asa? La fel se intampla si in cazul fiintei umane. Spatiul vital este foarte important. Unii au nevoie de mai mult spatiu decat ceilalti, de exemplu persoanele autonome, cu caractere puternice, care au nevoie de acest spatiu si cand sunt copii si cand devin adulti. Ai observat faptul ca copiii au nevoie de mult spatiu? Copiii din noua generatie sunt foarte evoluati si stiu sa iubeasca. Noi suntem cei care ii invatam in schimb posesia. Ar fi mai bine sa ii observam mai atent. Poti incepe sa intelegi ce inseamna a iubi? Cu toate acestea, diferenta intre a accepta si a fi de acord trebuie sa fie foarte clara pentru tine. A accepta inseamna a constata existenta unui lucru. In timp ce, a fi de acord inseamna a avea aceeasi opinie. A iubi cu adevarat inseamna a fi capabil sa accepti chiar daca nu esti de acord cu ceva. Iar acest lucru se dovedeste a fi cel mai dificil pentru fiinta umana. Orgoliul ne impiedica sa vedem lucrurile astfel.

LISE BOURBEAU – ASCULTA-TI CORPUL CEL MAI BUN PRIETEN AL TAU PE PAMANT – VOL. I

 
Un comentariu

Scris de pe 00000005pm 004000000pm, PM5000000Marți în Cuplu si relatie