RSS

Arhivele lunare: aprilie 2010

Ce au spus cei cinci mari evrei ai lumii?

1. Moise: Totul porneste de la cap, sa fi intelept, luminat, etc, etc… si problemele se rezolva!
2. Iisus: Ba e de mai jos, de la inima! Sa fi bun, cu ceilalti, sa-ti iubesti aproapele, etc… si problemele se rezolva!
3. Marx: Ba e si mai jos, de la stomac! Daca ai burta plina, ai problemele economice satisfacute, etc… problemele se rezolva!
4. Freud: Ba e un pic si mai jos! de la sex! daca nu ai probleme p-acolo, esti satisfacut, etc… problemele se rezolva!
5. Einstein: Totul e relativ!

 
2 comentarii

Scris de pe 00000004am 004000000am, AM4000000Joi în Bancuri "terapeutice"

 

Cum ii tratezi pe ceilalti

Oamenii spirituali pretind adesea sprijin si intelegere neconditionata din partea prietenilor, familiei si colegilor, dar ei par adesea sa nu isi observe propriile limitari, atunci cand vine vorba despre sprijinul neconditionat si intelegerea pe care le acorda altora. Am vazut multi oameni spirituali care au devenit obsedati de cat de lipsiti de spiritualitate sunt ceilalti, abordand o atitudine de aroganta si superioritate, facand abstractie totala de faptul ca ei insisi nu sunt atat de iluminati spiritual, pe cat cred.

Iluminarea poate fi masurata prin compasiunea si intelepciunea cu care interactionezi cu ceilalti, nu doar cu cei care te ajuta in modul pe care il vrei tu. Felul in care interactionezi cu cei care nu te sprijina, arata cat de iluminat esti cu adevarat.

Cata vreme simti ca cineva te sustine, inseamna ca nu ti-ai asumat pe deplin responsabilitatea eliberarii tale. Libertatea inseamna sa nu depinzi de altii si de circumstantele vietii, pentru a fi implinit. Atunci cand descoperi ca esti intru totul liber, incetezi sa mai pui conditii si sa ai pretentii care sa te satisfaca pentru a fi fericit.

In abandonarea totala a tuturor conditiilor si cerintelor descoperi cine si ce esti tu cu adevarat. Apoi, iubirea si intelepciunea care radiaza din tine au un efect eliberator asupra altora. Pentru majoritatea cautatorilor spirituali, cea mai mare provocare este abandonarea importantei de sine si recunoasterea inconsistentei povestii lor personale. Din povestea ta personala trebuie sa te trezesti pentru a fi liber.

Renuntarea atat atat la ignorata, cat si la iluminare, ca scop in sine, reprezinta semnul eliberarii tale, care iti permite sa ii tratezi pe ceilalti ca pe tine insuti. Ceea ce descriu aici se refera la nasterea adevaratei Iubiri.

de Adyashanti

sursa: newsletter-ul Editurii For You

 
2 comentarii

Scris de pe 00000004am 021000000am, AM4000000Joi în De prin lume adunate, pentru suflet

 

iubirea este o experienta estetica

Problema iubirii este centrala in viata mea. Si cum viata nu-mi este separata de profesie (in sensul ca imi percep practica profesionala ca o extensie naturala a sinelui meu) ma intalnesc frecvent cu problematicile iubirii atunci cand „merg la lucru” (nu am lucrat niciodata nine to five, asa ca sintagma de mai sus poate fi privita mai lejer). Era inevitabila construirea unei teorii sau macar a unor referinte interne la care sa pot raporta ceea ce mi se povesteste sau vad. Nu am, totusi, nicio pretentie de originalitate (am consultat zeci de cercetatori ai tematicilor iubirii, cum poate ai facut si tu, fara sa faca parte din fisa postului). Iata un fragment al viziunii personale din prezent:

  1. Cand spun „Te iubesc” (sau „il/o iubesc”) oamenii se refera la lucruri foarte diferite. Oricat ar parea de ciudat, sunt multi cei care spunand „te iubesc” vor de fapt sa spuna „te doresc” sau „am nevoie de tine”. Aceasta confuzie periculoasa sta la baza unor probleme interminabile („dar eu te iubesc foarte mult”, ii spune tanarul student fetei care il respinge in favoarea unui alt baiat-si ulterior sare de la etajul 5, pentru a-i demonstra ca a vorbit serios sau doar incercand, inconstient, sa o culpabilizeze pentru toata viata). In „Te iubesc”-ul autentic exista intotdeauna o componenta dinamica, o preocupare activa pentru bunastarea celuilalt si o dorinta spontana de a face ceva pentru el. „Te iubesc” se prelungeste natural in actiuni in favoarea celui iubit iar prin „natural” inteleg absenta unui „trebuie”, a unei exigente sau datorii („Imi doresc sa fac asta pentru tine, chiar daca e dificil sau incomod”- o mama iubitoare va intelege imediat aceasta afirmatie). De aici nu rezulta ca a fi iubitor inseamna a fi exploatat sau transformat intr-un instrument de satisfacere a nevoilor celuilalt (aceea este doar o relatie de cuplu nevrotica). Situatiile critice sunt un test excelent, „hartia de turnesol” a sentimentelor autentice (si nu doar fantasmate sau neclarificate). In ce fel este reala iubirea cuiva daca nu este acolo exact cand ai mai mare nevoie de el? Traieste cineva doar cu declaratii romantice si gesturi facute inauntrul zonei de confort? Doar copiii in acceptiunea psihologica a termenului. Iubirea nu exista in afara dovezilor de iubire (latura concreta, perceptibila, elementul „pamant”). Iar dovezile de iubire nu sunt planificate („o sa-i arat azi ce mult o iubesc”) ci sunt raspunsuri spontane la situatii din aici-si-acum. Cuvantul cheie este spontan. Vreau sa subliniez astfel ca in iubirea matura nu exista control, adica faci un lucru pentru ca il simti si nu pentru ca asa se face, pentru a impresiona sau impins de tot felul de frici (teama de abandon fiind prima dintre ele). Evident ca nu toate raspunsurile sunt spontane (nimeni nu e perfect) dar cele mai multe sunt. A iubi pe cineva inseamna a simti spontan un sentiment a carui natura este sa te impulsioneze sa actionezi in directia dezvoltarii celuilalt (doi oameni uda florile in fiecare zi insa doar unul le iubeste). Sentimentul este spontan si nu actiunea. Actiunea este gandita, elaborata, uneori planificata in detaliu, prin urmare actiunea este orientata de inteligenta (si alimentata energetic de sentiment). Inclinatia mea este sa nu despart emotiile, cognitiile si actiunea cand ma refer la iubirea matura ci sa le unific. Sunt foarte aproape de Maslow in conceptul de iubire matura: doar oamenii aflati in plin proces de actualizare a sinelui sunt capabili de ea (cei blocati pe diferitele niveluri ale trebuintelor psihologice opereaza cu definitii asociate propriilor deficite; de pilda, cineva care a trait intr-un mediu instabil sau haotic din punct de vedere emotional isi va reprezenta iubirea astfel: iubire=siguranta). Rezulta cumva de aici ca iubirea matura nu este posibila cand esti tanar? Da, exact asta rezulta, oricat ar fi de dureros! (nu te teme, anxietatea generata de aceasta afirmatie va fi preluata de mecanismele de aparare in maxim 2-3 minute). Rezulta ca este garantata dupa 40 de ani? (vezi stadiile lui Erikson). Nu, nici asta nu rezulta! Realitatea nu garanteaza nimic. Trebuie sa-ti iei „talantii” (parabola lui Iisus) si sa faci ceva creator cu ei.Pentru mine, posibilitatea unei asemenea iubiri intr-o viata de om este prin ea insasi stimulativa. Vreau sa traiesc experienta iubirii ca scop in sine, ca recompensa prin ea insasi, fara a-i pretinde celuilalt, direct sau subtil, sa ma faca sa ma simt in siguranta sau pretuit (dar bucurandu-ma enorm cand aceste lucruri vin de la sine). Iubirea la care ma refer nu se consuma exclusiv pe scena cuplului si nu se extinde nedefinit in „comunitati spirituale”. Exista cativa oameni carora li te poti dedica, purtat de sentimente intense. Ceilalti intra in sfera persoanelor pe care le placi, le simpatizezi, le ajuti uneori, fata de care esti cald sau binevoitor. Te pacalesti insa daca iti imaginezi ca le iubesti (sa iubesti cu adevarat un om este deja ceva remarcabil)
  2. Exista un alt sens al lui „te iubesc”, complementar cu sensul dinamic. Este sensul in care iubirea este o experienta estetica. Cu alte cuvinte, „te iubesc” inseamna ca este o incantare sa fiu cu tine. Nu trebuie sa faci nimic special, doar sa fii tu insati. A fi cu tine este ca si cum as asculta muzica preferata sau as privi un rasarit de soare. Nu mai e nevoie de nimic in plus, tot ce este necesar este deja prezent. Vreau sa spun ca, privita din alt unghi, iubirea este o experienta a incantarii. Evident ca Dumnezeu se califica cel mai bine pentru acest rol insa de ce nu ar fi si oamenii, uneori, expresii trecatoare ale frumusetii divine? Este absurd sa-i spui cuiva „stii, eu te iubesc insa nu-mi place sa fiu cu tine”! Cel pe care il iubesti este cineva atragator, este dorit si pretuit. Nu cred ca gresesc spunand ca iubirea contine o doza considerabila de admiratie. Da, iubirea este si admiratie! Cum l-ai putea iubi pe cel pe care nu-l respecti, il dispretuiesti, il judeci necontenit, il acuzi sau il percepi sub nivelul tau? De aceea iubirea este inaltatoare. Ea te „transporta” intr-o zona in care nu ai fi ajuns cu maruntele tale puteri.

Te iubesc, adica ma bucur sa fiu aici, cu tine (fireste ca uneori ma infurii pe tine, alteori sunt dezamagit sau doar trist, insa aceste trairi mai degraba nuanteaza in mod inedit o experienta incontestabil uimitoare si fericita). Ma bucur de tine asa cum esti, nu vreau sa te schimb, nu vreau sa te modelez (sunt expert in acest gen de greseli), nu vreau sa devii mai buna, mai inteligenta, mai afirmativa sau mai ordonata (insa nu ma opun daca o vei face vreodata). Pentru mine esti minunata asa cum esti. Da, acestea sunt declaratii de tinerete (cand suntem foarte indragostiti) si realizari ale varstelor adulte (maturitate emotionala). Stiu ca spunand toate aceste lucruri risc sa-mi pierd cititorii mai tineri insa avantajul meu este ca nu depind de ei, adica scriu doar de dragul de a ma exprima (in plus, dragii mosului, ati prefera sa va mint frumos? Pentru asta exista filme, cantece si video-clipuri).

Si nu am terminat marturisirile. Insa dupa un pachet de teorie, ma gandesc, se potrivesc si cateva aplicatii. Tu iubesti pe cineva?

Sursa: http://www.adrian-nuta.ro/

 
3 comentarii

Scris de pe 00000004pm 003000000pm, PM4000000Miercuri în Cuplu si relatie

 

10 MOTIVE STUPIDE CARE DISTRUG UN CUPLU

Din ”10 MOTIVE STUPIDE CARE DISTRUG UN CUPLU”
De Dr. Laura Schlessinger
Editura Curtea Veche
2008


CÂND OAMENII SE ÎNDRĂGOSTESC

In vremurile mai inocente ale culturii noastre, noţiunea de „a te îndrăgosti” era principalul criteriu de selecţie a partenerului.

Această prima fază a iubirii înseamnă entuziasm şi proiectarea propriilor fantezii asupra celuilalt, chiar înainte de a şti cine este şi ce intenţii are.

Cu toate acestea, se credea că accentuarea trăirilor emoţionale şi sexuale despre care vorbim era un motiv suficient pentru ca oamenii să se căsătorească.

Datorită noţiunii de devotament pe care o susţinea societatea, probabil că aceasta teorie a dat rezultate de foarte multe ori, chiar şi daca luam în calcul dezamăgirea previzibila care apare atunci cănd ţi se ia ceaţa de pe ochi (şi de pe bunul-simţ).

Devotamentul este podul construit deasupra multor ape învolburate; le oferă oamenilor baza pe care pot construi o relaţie adevărată.

In vremurile noastre, mai puţin inocente, îndrăgostirea nu mai este necesara pentru intimitatea fizica (pentru unii, este de ajuns să fii prin zonă) şi nici o condiţie rezonabila ca să convieţuieşti cu cineva sau ca să ai copii în afara căsătoriei. Desigur, în condiţiile de astăzi, cănd devotamentul este denigrat, odată fericire stupida ce dispare îndrăgostirea (fericirea sintetică), dispar şi oamenii, unii din viaţa altora.

O alta ascultătoare mi-a povestit despre starea ei de îndrăgostită şi ce are de gănd să-i spună fiicei ei într-o buna zi:
„Mass-media reuşeşte să descrie căsătoria ca fiind o instituţie «fără minte», ceva în care intri numai dacă sunt îndeplinite anumite clişee (de exemplu, dacă ţi se taie genunchii, dacă ai fluturaşi în stomac sau dacă eşti obsedat de celălalt).

Cănd m-am căsătorit cu soţul meu (acum şase ani), nu am simţit nimic din toate acestea. Nu eram agitată găndindu-mă la iminenta noapte a nuntii, nu îmi zburau fluturaşi prin stomac şi nici nu eram obsedată de el.

In schimb, eram recunoscătoare pentru binecuvăntarea pe care mi-o dădea Dumnezeu şi pentru ocazia pe care o aveam să închei un legămănt cu bărbatul despre care ştiam că îmi va fi partener întreaga viată.

Sentimentele mele pentru cel cu care eram logodită erau mai mult decăt simplă iubire. Ştiam că va fi un bun sot şi tată, că îşi va întreţine familia şi îi va garanta siguranţa, li respectam modul de găndire, îi admiram realizările şi îi înţelegeam motivaţiile.

Cănd va veni ziua în care fiica mea va vrea să se căsătorească cu cel pe care crede că îl iubeşte, îi voi spune următorul lucru: căsătoria este începutul iubirii pentru sot, nu rezultatul ei”

Cănd vorbesc cu oameni care se confruntă cu situaţii de abuz sau imoralitate, îi întreb cum au ajuns aici. Inevitabil, primesc răspunsul: „Pentru că îl/o iubesc.” La acest răspuns previzibil, îi provoc cu următoarele fraze: „Nu, nu îl/o iubeşti.

Dragostea înseamnă admiraţie, respect şi apreciere. Simţi vreunul dintre aceste sentimente pentru el/ea?”

„Nu.”

„Atunci înseamnă că nu îl/o iubeşti. Este un caz trist de dependenţa, frica de viaţa şi de autonomie. Foloseşti greşit termenul de iubire pentru a descrie un ataşament şi nişte nevoi nesănătoase.”

„Mda../’, vine următorul răspuns previzibil. „Ştiu, dar…” Daca sunteţi în căutarea adevăratei fericiri alături de o persoana, trebuie să fiţi întăi rezonabil de matur, sănătos psihic şi capabil să vă confruntaţi cu adevărul şi realitatea.

Înţelegerea acestor lucruri mă impulsionează să ti rog pe preoţi să nu ofi-cieze nici o căsătorie daca cei doi nu au beneficiat înainte de evaluare şi consiliere premaritale.

Este în joc soarta prea multor copii, pentru a nu mai vorbi de o instabilitate crescănda a societăţii din cauza numeroaselor divorţuri.

In timpul consilierii premaritale, oamenii trebuie să se confrunte cu diferenţele dintre ei, pentru a hotărî daca sunt compatibili şi daca au capacitatea de a se împăca cu aceste deosebiri; vor depăşi astfel stadiul de entuziasm specific îndrăgostirii şi vor deveni mai pragmatici în ce priveşte calităţile cu adevărat valoroase pentru un viitor partener de viaţa şi părinte.

Aş fi multimilionara daca aş fi primit proverbialul bănuţ pentru fiecare ascultător care m-a sunat să mi se plăngă de partener, şi care ştia dinainte de un anumit defect de caracter sau de comportament al acestuia, însă a spus: „Mda, ştiu, însă am crezut că o să se schimbe”

Să exersezi fericirea înseamnă şi asumarea responsabilităţii pentru alegerile despre care ai ştiut că nu sunt înţelepte sau sănătoase.

sursa: http://tainacasatoriei.wordpress.com/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000004pm 044000000pm, PM4000000Miercuri în Cuplu si relatie

 

Grup terapeutic SUNT PARINTE

Prezentare generala:

A fi parinte este o experienta minunata si generatoare de satisfactii si, in acelasi timp,  dificila si solicitanta. A fi parinte se invata! Invatam de la parintii nostri, de la societatea in care traim si din informatiile care ajung la noi. Parintii sunt primii si cei mai importanti profesori si modele pentru copiii lor.

De aceea, acest program isi propune sa fie un sprijin pentru voi, parintii care va doriti copii sanatosi fizic si emotional, pentru voi, parintii care va doriti reusita copiilor vostri pe toate planurile.

De asemenea, un aspect extrem de important pentru evolutia copilului tau in plan personal si profesional este dezvoltarea si mentinerea respectului de sine al copilului, iar rolul tau de parinte este extrem de important.

Copiii cu un respect de sine deficitar sunt predispusi starilor de anxietate si frustrare si de multe ori, dezvolta complexe de inferioritate care le vor marca intreaga viata.

Copiii care se respecta pe sine invata sa-i respecte si pe cei din jurul lor, sunt persoane deschise, optimiste, au o privire realista asupra vietii si, foarte important, reusesc sa gestioneze eficient atat conflictele, cat si presiunile negative inerente acestei vieti.

Cine poate participa:

–         toti parintii ai caror copii au dificultati emotionale si comportamentale de intensitate sub-clinica.

–         toti parintii care doresc sa-si imbunatateasca abilitatile parentale de disciplinare pozitiva.

–         toti parintii care doresc sa-si imbunatateasca relatia cu copilul/copiii lor.

–         toti parintii care doresc sa inteleaga nevoile copiilor lor si sa stabileasca o cumunicare cat mai optima cu acestia.

–         toti parintii care sunt interesati sa dezvolte si sa mentina respectul de sine al copilului/copiilor lor.

Structura programului:

 

Sedinta I – Cum ne ajuta o intalnire de grup sa fim parintii mai buni pentru copiii nostri? Autocunoastere, cunoastere si facilitarea comunicarii despre sine.

 

Sedinta II – Modelele parentale si distorsiunile cognitive.

Sedinta III – Nevoile copilului nostru. Dezvoltarea armonioasa a copilului nostru.

 

Sedinta IV –  Cum stiu copiii nostri ca-i iubim? Cum descoperim limbajul de iubire al copilului nostru?

 

Sedinta V – Cum folosim limbajul de iubire in cuplu? Puterea exemplului!

Sedinta VI – Comportamente problematice ale copilului. Teama, depresie, anxietate, atasament.

 

Sedinta VII – Cum modelam eficient comportamentul copilului? Puterea povestilor terapeutice.

 

Sedinta VIII – Cum comunicam eficient cu copilul nostru? Motivarea copilului.

 

Sedintele IX si X – Activitati deschise (la propunerea trainerului si a participantilor).

Organizare:

Data inceperii cursului: 03.05.2010

Programul este structurat intr-un numar de 10 sedinte a cate 120 de minute, organizate saptamanal.

Un grup este format din 10 pana la maxim 15 parinti.

Inscrierea se face participand la un interviu, in urma caruia se va completa un formular de inscriere. Taxa de participare la program este de 300 lei si se achita la inscriere.

Interviurile se vor tine in perioada 12.04 – 23.04.2010, de luni pana vineri.

Psihoterapeuti:

Laura-Maria Cojocaru (Catanoiu) – psihoterapeut acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, membra a Institutului Roman de Psihoterapie Integrativa, formare in psihoterapie integrativa.

Emilia-Mihaela Croitoru – psihoterapeut acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, membra a Institutului Roman de Psihoterapie Integrativa, formare in psihoterapie integrativa.

Pentru inscrieri si interviu sunati la:

Psih. Laura-Maria Cojocaru,                                     Psih. Emilia-Mihaela Croitoru

tel. 0725161169, 0771758109                        tel. 0742272487, 0770355790

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000004am 000000000am, AM4000000Miercuri în Grupuri terapeutice

 

Nu e de ajuns sa iubesti

Nu e de ajuns sa iubesti
Jacques Salomé

Nu e de ajuns sa îi spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste în mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este în acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi ,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad când suntem împreuna.
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de mâine
daca nu sunt capabil sa traiesc în prezent.
Nu e de ajuns sa îi spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa îi spun: poti conta pe mine
daca eu sunt înca dependent.
Nu e de ajuns sa îi fiu fidel
daca simt ca nu îmi sunt fidel mie însumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a începe sa construim împreuna
dincolo de întâlnire, o relatie plina de viata.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000004am 047000000am, AM4000000Marți în Cuplu si relatie

 

FEMEILOR DESTEPTE

Un barbat si sotia lui aveau probleme acasa si si-au aplicat tratamentul tacerii. La un moment dat, barbatul si-a dat seama ca in ziua urmatoare avea nevoie ca sotia sa sa-l trezeasca la ora 5.00 pentru un zbor de afaceri.

Nedorind sa fie primul care sa rupa tacerea (si sa piarda), a scris pe o bucata de hartie „Te rog sa ma trezesti la ora5.00 > si a lasat biletul unde stia ca
sotia sa o sa-l gaseasca.
In dimineata urmatoare, barbatul se trezeste sidesco pera ca este ora 9.00 si ca a pierdut avionul.
Furios, tocmai se pregatea sa se certe cu sotia lui ca nu l-a trezit, cand a observat un biletel langa pat:
„Este ora 5.00.Trezeste-te !”.

Concluzia: barbatii nu sunt echipati pentru genul acesta de intreceri.
Se poate ca Dumnezeu a creat barbatul inaintea femeii, dar intotdeauna exista o ciorna inainte de capodopera !

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000004am 041000000am, AM4000000Marți în Bancuri "terapeutice"