RSS

Cunoasterea

23 Mar

“In doua trei cuvinte, mi se pare firesc sa va impartasesc cel mai important lucru pe care am ales sa il inteleg si anume acela ca, atunci cand esti nemultumit de ceea ce crezi ca stii, trebuie sa cauti sa afli mai mult. Iar daca modalitatile care ti-a fost sugerat a fi singurele pentru explorarea Adevarului ti se par insuficiente, schimba-le cu tot curajul. Niciodata nu vei avea nimic de pierdut ci numai de castigat. Iar daca ceva va cauta sa te opreasca, sa stii ca este numai frica, impodobita cu tot felul de gateli pentru a nu se deconspira foarte usor…Dezbrac-o de zorzoane si va aparea in toata splendoarea ei limitativa. Cand in experienta ta de viata a mai ramas macar si un singur aspect care nu te multumeste inseamna ca inca persista o neintelegere, bazata desigur pe insuficienta Cunoastere.

Stiinta vine de la „a sti” si asta ar trebui sa fie suficient pentru inlaturarea dogmatismului actual, pseudostiintific. Pentru ca, atata timp cat crezi cu inutila infatuare ca chiar stii ceva, iti interzici singur- cine altul ar putea-o face!?– sansa de a cunoaste cu adevarat…

Primul uimit de rezultatele curajului tau tu vei fi. Vei intelege atunci de ce unii au numit aceasta „lume” iluzorie. Si il vei fi aflat pe Dumnezeu. Mai mult chiar nu ai ce sa mai cauti, deoarece asta este TOTUL. Dar tu vei fi devenit Totul si Totul va fi tu. Care tu, asta chiar ar mai fi o urma de intrebare…

Din experienta uzuala individuala, daca vom fi atenti, putem observa ca un copilas este o potentialitate infinita, omnidirectionala. El nu manifesta o directie anumita, pentru el totul este egal, nu are preferinte si virtualitatea care el este se aseamana cu perfectiunea geometrica a sferei. Deocamdata el nu „este” nimic anume, el doar ESTE, si acest statut cu care nu se va mai intalni ii este accesibil firesc, datorita faptului ca inca nu a ales sa se manifeste in anumite directii, nu avea inca cum sa o faca.

Inca nu este medic sau constructor sau educator, chimist sau fizician, muzician sau pictor…Nefiind inca nimic din toate acestea, se poate spune ca este in egala masura absolut orice isi propune sa fie…E logic…Se poate spune ca este o potentialitate maxima, deoarece se afla intr-un minunat punct de valoare zero.

Am dat acest exemplu pentru a putea fi inteles mai usor, deoarece mi-am propus sa scriu o carte despre cunoastere pe care o dedic unor fiinte care precis considera ca au cunoastere, nebanuind absolut deloc ce inseamna aceasta cu adevarat. Pentru ca adevarata Cunoastere si Intelegere nu seamana prea mult cu ceea ce intelectul nostru a fost obisnuit sa proceseze.

Sa urmarim putin firul logic. Copilul incepe sa creasca. In curand el pare sa manifeste predilectie pentru anumite obiecte sau gesturi. Ele vor fi tratate de cei din jur ca adevarate semne (vezi anumite obiceiuri) si copilul va fi, incetul cu incetul canalizat catre acele directii. Altfel observand, el va parasi punctul de potentialitate mazima si va deveni un vector pe anumite directii adiacente poate tendintelor ce parea sa le aiba. Este firesc sa fie asa, probabil ar fi greu de imaginat un alt drum. Parte din tendintele initiale se pot confirma, in parte el se poate reorienta pe parcursul evolutiei sale individuale, ajungand in final sa se specializeze in anumita profesie si sa devina de acum medic sau profesor sau fizician… Este firesc sa fie asa dar nu putem sa nu observam care a fost „drumul devenirii sale” : daca in clasa a doua caligrafia i-ar fi devenit mai draga, daca intr-a cincea profesoara de chimie i-ar fi starnit mai mult interesul prin lucrari de laborator, daca la engleza ar fi reusit sa inteleaga la timp cat de simpla este gramatica sau daca intr-a noua la matematica ar fi fost un alt dascal sau nu ar fi trebuit sa se opereze de apendicita… Daca s-ar fi orientat catre real sau poate…Cam asa arata drumul fiecarei personalitati. Interesant este insa un aspect mai putin constientizat: cu fiecare pas facut, cu fiecare „diploma obtinuta”, da , a facut un pas inainte dar in acelasi timp si-a mai limitat cu putin orizontul. Si este absolut logic. Cind te afli „in pragul” unei „cunoasteri” –indiferent nivelul- o vezi undeva la orizont si iti apare in intregimea ei. Cand ai pasit inspre ea, cand ai intrat in ea, atunci marimea ei devine parca de necuprins si vei alege o anumita feliuta, o „zona de interes”. Apoi vei pasi iar in ea si ea se va largi deodata, pentru ca tu, iar sa iti alegi o feliuta…

Si astfel, o personalitate pleaca de la un punct de potentialitate maxima si valoare manifestata zero si ajunge o linie, o sageata, un vector cu valoare teoretic imposibil de apreciat dar ca potentialitate omnidirectionala zero. Sunt milioane de raspantii aparent absolut nesemnificative pe calea „devenirii” unei personalitati, in care el a ales mereu sa o ia la dreapta sau la stanga, fiecare clipa din viata este o optiune si nu exista practic alegere lipsita de importanta si nu exista alegeri „mari” si alegeri „mici”…O eventuala „eticheta” ar putea fi pusa, eventual, dupa mult timp, dar atunci ea nu isi mai are rostul.

Tot ce v-am schitat pana acum are doar menirea de a va atrage atentia asupra faptului ca, pe masura ce inaintezi catre o directie, la fiecare pas facut in „noua realitate”, orizontul se largeste brusc si avem de facut niste alegeri, care atunci nu pot fi nici rele nici bune, nici mari nici mici, dar care ne duc in alt punct, de unde iar un orizont se largeste, noi iar optand pentru ceva…Si daca acesta este mecanismul in calea evolutiei unei personalitati, cu milioane de alegeri pe parcursul a cateva zeci de ani, exact asa arata si drumul unei civilizatii, pe parcursul unor zeci de mii de ani si cu miliarde de individualitati care o alcatuiesc.

CUNOASTEREA ESTE. Ea este o sfera gigantica, are o potentialitate maxima si nu paraseste acest punct. Doar el ii garanteaza omnipotenta. O civilizatie nu poate sa se nasca decat in cadrul acestei sfere, din chiar „substanta” Cunoasterii respective. Ea va alege sa se manifeste pe o directie. La inceput aceasta directie cuprinde un arc de cerc mai mare, o „calota sferica” am putea spune…Apoi, avansand pe calea evolutiei, printr-o infinitate de alegeri, aria de cuprindere se tot ingusteaza. Iluzia este ca, evoluand, ea a capatat mai multa cunoastere. In realitate a pierdut cunoastere, devenind un vector, o linie, incercand sa „obiectiveze realitatea”. Orizontul de cunoastere care ii este accesibil se tot ingusteaza, ea neputand realiza ca de fapt s-a „specializat” cumva, pierzand cu totul sansa de a mai vedea „Intregul”… In schimb creste foarte mult infatuarea. Toti membrii ei cred cu convingere ca chiar cunosc ceva.

Culmea este ca, cu cat orizontul de cunoastere scade, cu atat senzatia ca este „mai multa cunoastere” creste. Iar o absurda iluzie…”

TRATAT DESPRE CUNOASTERE

–          invitatie la o LOGICA SUPERIOARA –

“Viitor deja prezent”

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 00000003pm 029000000pm, PM3000000Marți în De prin lume adunate, pentru suflet

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: