RSS

Relația Conștientă

10-reguli-pentru-o-relatie-fericita-tu-cate-dintre-ele-respecti_size1

Cele mai mari provocări ale transformării interioare se manifestă în relații. Durerea apare tocmai acolo unde iubim, acolo unde ne pasă. Relațiile ne obligă să ne auto-definim în raport cu celălalt, oricine ar fi. Ne obligă să ne asumăm o identitate, o mască, un mod de a fi. Cu alte cuvinte, într-o relație umană ne asumăm un rol. Creăm un aspect al ființei noastre, de-obicei inconștient. Întrăm într-un joc al identităților care se caută una pe alta, se auto-definesc, se rafinează și în cele din urmă se osifică în relație, câtă vreme aceasta nu este una conștientă. Durerea devine inerentă, pentru că orice identitate ne-am asuma, este una parțială și presupune o restrângere a Ființei la dimensiunea, starea, experiența limitată a unui rol. Această limitare care vine din inconștiență, din identificare, este ceea ce erodează orice relație. Tindem să jucăm mereu aceleași roluri unii față de ceilalți, să purtăm aceleași măști complementare, schimbul de energie, de atenție, felul în care modulăm relația devine rigid și uscat. Un fel de auto-limitare în interiorul relației, care nu mai are nimic viu în ea. Devine constrângere și închisoare.

Singura, absolut singura ieșire din închisoarea unei relații a aspectelor, este Conștiența, care conduce la regăsirea adevăratei anverguri a Ființei fiecăruia. Astfel, relațiile noastre pot deveni extraordinare instrumente ale transformării interioare, instrumente ale Conștienței și ale schimbării de paradigmă. 

Pentru a înțelege cu adevărat cum funcționează orice tip de relație trebuie să aruncăm, din nou, o privire asupra felului în care suntem alcătuiți pe dinăuntru. Este un subiect vast pe care doar îl vom schița aici, având convingerea că aceia dintre voi care ajung să citească aceste rânduri sunt, sau vor fi în cele din urmă niște experimentatori ai conștiinței, căci nu este suficientă o înțelegere mentală a acestor spații. Ele se cer explorate în călătorii de interioare. O hartă nu este același lucru cu teritoriul pe care-l reprezintă. În același fel, rândurile de mai jos sunt o invitație la experiment.

Arhitectura interioară a Ființei

Majoritatea oamenilor aflați în experiența de a fi în corp din carne și sânge experimentează realitatea din perspectiva dualității. Se cred în primul rând separați de restul Creației. ”Eu și restul lumii.” Separare. A doua caracteristică a experienței lor este aceea că privesc realitatea de la nivelul identificării exclusive cu spațiul mental. Experiența realității este pentru ei, de fapt, o transpunere mentală a experienței. Nu trăiesc viața, ci o gândesc. Este echivalent cu a alege umbrele de pe pereți în defavoarea realității care generează acele umbre. Este urmarea credinței adânc înrădăcinate că ”eu sunt mintea mea”. Această convingere conduce la o a treia caracteristică importantă, auto-limitarea propriei identități la o imagine de sine construită din experiențe mai vechi și din concluziile asupra lor, din sisteme de credințe și convingeri, din idei despre sine dobândite în copilărie, în raport cu părinții, etc. Pe scurt, tot ceea ce constituie identitatea asumată la un moment dat este o sumă de concepte, idei, imagini, amintiri, convingeri, credințe, informații, concluzii. Totul se află în spațiul mental. Este gândire a realității și gândire despre sine, gândire despre context și gândire despre celălalt.

Procesul de transformare interioară implică experiența directă a celorlalte spații ale Ființei, nu numai a minții. Devenim conștienți de natura energetică a ansamblului Ființei noastre și descoperim că mintea noastră, emoțiile, energiile vitale ale corpului și corpul însuși nu sunt decât paliere de energie de diferite densități, pe care le experimentăm mai mult sau mai puțin conștient. Apoi descoperim faptul că fiecare gest pe care îl facem în aceste spații interioare este un gest de creație. Pur și simplu, în fiecare moment al experienței noastre ca umani încarnați, creăm experiența realității. Realitatea, literalmente ”curge” din noi înșine, pe nenumărate paliere de densitate în același timp, interferând cu realitatea creată ceilalți, cu care ne aflăm în relație. În ultimă instanță își face loc ceea ce mulți numesc ”noua paradigmă”, adică un nou mod de a ne percepe pe noi înșine și întreaga realitate, care schimbă nu numai felul în care ne raportăm la realitate, ci, mai ales, felul în care ne percepem pe noi înșine. 

În această nouă paradigmă, ne descoperim pe noi înșine ca pe niște ființe sferice, un spațiu care, în momentele de Conștiență are un Centru fundamental de atenție în jurul căruia este articulată întreaga noastră realitate, corporală, energetică, emoțională, mentală și spirituală. Aceste realități de diferite densități curg unele în celelalte, interferează într-un dans de o extraordinară complexitate și frumusețe: Viața însăși. Descoperim că perspectiva sferică asupra realității este validă în toate dimensiunile acestei Creații, pentru o ființă umană, pentru o galaxie, ca și pentru un atom. ”Ce este sus, este și jos, ce este înafară este și înăuntru.” A fi conștient înseamnă în primul rând a percepe. Devenim conștienți de diferitele dimensiuni ale propriei ființe și, încetul cu încetul descoperim modul magic de a exista în această lume, modul creator de a funcționa, mai întâi în spațiile lăuntrice, și în cele din urmă ne eliberăm de imaginile fixe, restrictive din care ne-am construit identitatea.

Această percepție sferică asupra propriei realități este proprie Maestrului Interior, așa cum numim noi în Călătoria Inimii acest nivel de conștiință, mai larg decât spațiul mintal, dar cuprinzând în sine acest spațiu.   

Percepția asupra întregii arhitecturi interioare a Ființei se schimbă, și acest lucru schimbă felul în care relaționăm, în primul rând cu noi înșine, și apoi cu întreaga realitate, inclusiv cu ceilalți oameni.

Roluri și aspecte ale Ființei

Căutarea ”spirituală” conduce în acest punct la o imensă revelație. Totul este spiritual, toate dimensiunile ființei noastre, de la corp – partea cea mai densă a Ființei noastre, la energiile vitale, emoții și gândire, până la cele mai rafinate spații pe care umanitatea le-a numit ”dumnezeu”, fac parte din noi înșine și, în același timp, din Întreg. Descoperim că interferăm cu ceilalți, în orice moment al experienței noastre, în mii de moduri, că suntem legați prin mii de fire de energie de diferite densități, și mai mult decât atât, că avem capacitatea uluitoare pentru mintea noastră, de a modula aceste energii. Treptat descoperim o nouă Încredere în noi înșine, proporțională cu profunzimea percepției sau a Conștienței noastre despre realitate. Toate dimensiunile noastre sunt prezente, în orice moment, disponibile experienței. Singurul lucru care ne separă de explorarea lor este această capacitate de a percepe, numită aici Conștiență.

Începem să devenim conștienți de diferitele identități pe care ni le-am asumat în trecut, despre felul în care am construit roluri și aspecte ale propriei noastre Ființe și felul în care acestea relaționează cu ceilalți. Toate relațiile noastre cu ceilalți oameni sunt întemeiate pe asemenea identități parțiale. Față de părinții noștri suntem într-un fel, față de șefii noștri în alt fel, față de subordonați în alt fel, față de perechea noastră într-un alt fel. Zeci de măști sau aspecte sau identități devin evidente și descoperim cum fiecare dintre ele are propriul său mod de a vedea lucrurile, de a se raporta la realitate. Nenumărate sisteme de credințe și convingeri se revelează în fața conştienţei exploratorului interior. Descoperim cum fiecare experiență pe care am trăit-o vreodată, în această viață sau în altele, ne-a modelat pe dinlăuntrul nostru, ne-au sculptat cumva spațiul interior, alcătuind identități.  Descoperim deasemeni influența formidabilă a unor relații fundamentale, precum aceea cu părinții noștri și felul în care acestea ne-au modelat, felul în care am preluat, fără să fim conștienți, conținuturi trans-generaționale majore pe care le purtăm cu noi în relațiile noastre. 

Pe scurt, descoperim că ceea ce noi am crezut că este o identitate fixă, așa-numitul ”eu”, nu este decât o construcție foarte relativă, articulată mental, care se sprijină în mod liniar pe experiențe vechi. Deci, pe trecut. Descoperim că experiența noastră în dualitate este mereu o prelungire a trecutului și o proiectare a acestui trecut într-un viitor neclar și că așa am funcționat mereu, de când existăm în această dimensiune încarnată.

Relațiile noastre sunt reflexii complementare ale propriei noastre identități. Celălalt joacă mereu un rol complementar față de propriile noastre roluri. Ne alegem drept pereche, de pildă, oameni cu care ”ne simțim compleți”. Ca și cum ceva ne-ar lipsi nouă, și celălalt are acel ceva pe care noi nu-l avem. Este expresia pură a dualității  și a credinței în incompletitudine. Separarea de noi înșine, ruptura interioară care operează prin identificarea cu spațiul mental, este compensată în relația cu celălalt. Celălalt ”mă face să mă simt complet”, căci ”eu”, în identitatea pe care mi-am asumat-o, mă simt incomplet.

Această explorare a arhitecturii interioare a Ființei este fundamentală pentru noi în ceea ce numim Calea Maestrului Interior. Mai multe abordări experienţiale tind să deslușească ghemul de identificări ale rolurilor pe care le jucăm în raport cu ceilalți. Teatrul Arhetipal și Chemarea Străbunilor sunt vârfurile acestor abordări care vizează conștientizarea diferitelor aspecte cu care ne identificăm și instrumente ale relativizării acestor roluri.

Despre psihologia aspectelor am putea să scriem o carte, căci este un domeniu de o complexitate extraordinară, dar, în acest context, important de reținut este faptul că disconfortul, durerea, fie ea emoțională (frică în diverse forme), energetică, mentală sau corporală, este o urmare a identificării cu diferitele roluri pe care ni le asumăm. Un rol pe care-l jucăm față de ceilalți și față de noi înșine, este o creație mai mult sau mai puțin conștientă și presupune o identitate, adică o limitare a Ființei într-o anumită formă. Disconfortul vine din această limitare, și, așa cum scriam în Alchimia Durerii, are în ultimă instanță menirea de a ne aminti adevărata noastră anvergură, de ființe integrale. Din această perspectivă, diferite noastre roluri și aspecte nu sunt lucruri cu care să ne luptăm, nu sunt lucruri ”rele”, nu sunt erori sau rătăciri, ci fac parte din experiența umană. Subliniem acest lucru, căci este foarte ușor să cădem în capcana ”luptei” lăuntrice, a negării unor părți din propria noastră Ființă, iar acest lucru nu ar face decât să amplifice dualitatea și ruptura interioară. Aceste roluri, chiar dacă de multe ori ne conduc în spații ale durerii, ale fricii, ale frustrării, ale însingurării, nu sunt altceva decât moduri de funcționare ale Ființei în care învățăm ceva despre noi înșine. 

Crizele prin care trecem ca oameni nu sunt ghinioane sau condamnări ale ”destinului”, ci consecințe ale acestor identificări lăuntrice pe care noi le creăm. Sunt experiențe fundamentale ale Ființei, din care învățăm exact relativitatea oricărei identități pentru a descoperi capacitatea infinită a Ființei de a crea orice identitate în interiorul său. Cumva, identificarea cu diferite aspecte ale Ființei noastre este un joc al Creatorului interior, în care fiecare își trăiește ca experiență propria creație.

Relațiile dualității

Orice relație tinde să dea un răspuns la întrebarea ”cine sunt eu?”. Relația cu celălalt este o experiență care răspunde la această întrebare. Mă manifest față de celălalt ca o identitate, sunt într-un anumit fel, decupând în mod inconștient din integralitatea ființei mele un set de atribute și, în același timp, îl aleg pe celălalt decupând din marea sa Ființă, părțile pe care le pot percepe și care, întotdeauna în jocul dualității, vor alcătui o identitate complementară cu cea asumată de mine. ”Mi se potrivește.” Extrapolând, orice experiență umană este un răspuns la întrebarea ”cine sunt eu?”, pentru că orice experiență cuprinde în ea relaționarea cu o parte a realității. Am o relație în cuplu, dar și una cu mama, am o relație cu câinele meu, dar și una cu ”dumnezeu”, și așa mai departe, și în fiecare dintre acestea identitatea mea se transformă. Această multiplicitate a identităților, laolaltă, constituie ceea ce numim ”ego”. Este o construcție formidabilă de identități, norme, concepte, structurate de gândire. Unii spun că ”ego” este o iluzie. Și este, căci nu are o existență independentă. Este o abstracție. Dar manifestarea sa în relațiile umane este o experiență care generează realitate. Experiențele noastre nu sunt iluzii. Durerea, emoțiile generate de mecanismele de gândire, felul în care ne simțim, căutările, disperarea, singurătatea, dezamăgirea, bucuria și toate celelalte nu sunt iluzii. Experiența este realitate. Interesant: o abstracție precum ”ego” generează realitate și experiență.

Câtă vreme nu suntem conștienți de natura Ființei și a acestei construcții egotice, cu alte cuvinte cât suntem identificați cu aceste structuri mentale, realitatea experimentată pare independentă de noi înșine. Pare că lucrurile decurg așa cum vor ele, după legități pe care nu le înțelegem și pe care nu le putem stăpâni. Nu ne dăm seama că realitatea este consecința identificării și a propriei noastre conștiențe, nici că noi înșine suntem creatorii acestora. Aceasta este dualitatea, ruptura, alienarea. Aici suntem în punctul în care exploratorii conștiinței afirmă în mod inocent: ”mă caut pe mine însumi”. Ce expresie mai evidentă a rupturii față de adevărata natură a Ființei există, decât această formulare. Sentimentul că ”nu sunt eu însumi” derivă din tocmai din identificarea cu construcția numită ”ego”, articulată de mental.

Relațiile la acest nivel – la care trăiește cvasi-totalitatea umanității – sunt relații între structurile egotice. De aceea, dinamica acestor relații este, mai devreme sau mai târziu, una dureroasă. Ego, în diferitele sale forme de articulare, se simte întotdeauna incomplet, inconsistent, întotdeauna îi lipsește ceva ”pentru a fi fericit”, întotdeauna se simte atacat, ne-luat în seamă, gata de luptă pentru a obține ceea ce-și dorește, sau pentru a apăra ceea crede că îi este amenințat. Este instabil – în funcție de identitatea asumată, și incapabil de creație, este monoton și rigid, are principii, norme fixe pe care se sprijină în fața curgerii infinite a vieții, care îl sperie. Are nevoie de repere, de legi, de părerile celorlalți, de autoritate, căci fluiditatea Existenței îl înspăimântă. El cere de la ceilalți și de la realitate, stabilitate, tocmai pentru că esența sa este inconsistentă, numai că natura realității nu este stabilă, ci fluidă, curgătoare. Pentru ego, curgerea în fluxul vieții este terifiantă, căci îi amenință ”stabilitatea”.

Nu e de mirare că în cele din urmă, relațiile sale devin dureroase. Este incapabil să danseze cu viața. Dacă ar dansa, s-ar dizolva. (apropos, abordarea Călătoriei Inimii numită Dansul Sferic al Inimii, care o are la centru pe AmmaRa, este una dintre cele mai simple și cele mai spectaculoasă căi de a ieși din structurarea egotică și a regăsi marele flux, marea curgere a vieții și a Ființei. Ego nu suportă curgerea. Natura sa este rigiditatea, închiderea, singurătatea, lupta necontenită de a structura și de a păstra identități.)

În mod deliberat am evitat să ne referim până aici exclusiv la relația de cuplu, deși în acest tip de relație pot fi deslușite cel mai ușor căderile noastre în identificare. Relația de cuplu strânge sub umbrela sa și manifestă un spectru imens de identificări, de moșteniri mai mult sau mai puțin conștiente, scoate la suprafață conținuturi personale, transpersonale și karmice cu o forță extraordinară, pentru că în relația de cuplu investim o imensă energie, o imensă pasiune, o imensă speranță. În cuplu se manifestă conținuturi ale inconștientului mai mult decât în orice alt tip de relație. De aceea, relația de cuplu în starea de inconștiență, de identificare, se uzează cel mai repede, se osifică și produce în cele din urmă durere. Dar, în același timp, poartă în sine potențialul unei uriașe transformări interioare, potențialul imens al descoperirii de sine și a celuilalt, ca ființe integrale. Relația de cuplu are un uriaș potențial de revelație. Cu cât o relație este mai profundă între două ființe, cu atât mai mari sunt șansele ca acea relație să reziste durerii inerente a identificării, transformând acea durere în oportunitatea de a renunța la diferitele roluri care articulează experiența cuplului, prin Conștiență.

Relația de cuplu este o permanentă ocazie și provocare de a merge dincolo de ego, dincolo de structurile inconștiente auto-asumate, dincolo de identificări și imagini despre sine, în curgerea infinită a Ființei. Nu este o metaforă. Magia ”îndrăgostirii” vine tocmai din abandonarea identității, din ieșirea din ego. Iar tocirea iubirii, tocmai din re-crearea unei identități. Marile iubiri umane, așa cum sunt descrise de poeți, sunt acele iubiri care reușesc să mențină deschisă poarta către integralitatea ființei și să nu se prăbușească din nou în identificarea cu structurile ego-ului.

Adâncimile unei Relații Integrale

Reluăm aici imaginea sferică asupra Ființei. Un om este o sferă de energie de nenumărate densități, structurate sferic. Corpul uman, este energie condensată, densă. Înăuntrul său și înafara sa sunt sfere de energie întrepătrunse de diferite densități, din ce în ce mai subțiri și mai sensibile, mai largi și mai conectate cu marea Realitate. Unele sisteme mistice numesc aceste spații sferice, ”corpuri” subtile. Metafizica unei ființe umane are legile ei de articulare, la fel de precise ca și legile fizicii dense.

Dintre atributele Ființei, vom vorbi aici despre două, esențiale pentru arhitectura relațiilor între ființe. Primul ar fi Rezonanța. Al doilea ar fi capacitatea de a crea prin experiență.

Imaginați-vă două ființe umane, să spunem un bărbat și o femeie, văzute din perspectiva sferică asupra Ființei. Am vedea doi nori de energie având în centrul lor formele corporale, și, de jur împrejurul formei corporale, transparente, structuri sferice, de densități din ce în ce mai subțiri și întinderi din ce în ce mai largi. Cei doi sunt față în față, privindu-se. 

1. Mai întâi se simt doi străini. Nu pot percepe decât forma corporală a celuilalt și nu pot decât să judece ceea ce văd. Urât/frumos, mare/mic, interesant/neinteresant. Gândesc despre celălalt. Singurul lucru care există în această relație incipientă, este corporalitatea. O relație minoră ca profunzime, importanță și putere transformatoare. Nu pot percepe nimic din felul în care Ființele lor mari, sferice, interferează deja pe nenumărate planuri. Asta scapă percepției lor pentru moment, dar nu înseamnă că nu există. Noi toți interferăm în felul acesta nevăzut, dar nu ne dăm seama.

2. Pasul doi, se naște ceva. Să-i spunem ”atracție”. Ei încep să rezoneze între ei într-un mod primar, elementar. De-obicei acest lucru se manifestă la nivelul energiilor vitale care animă corpul fizic. Sexualitate. Mmmm! Interesant! Relația mentală, de gândire, intră într-o nouă fază de profunzime. Sexualitatea este un tip de relație mai profund decât doar a ne gândi unul pe celălalt. Dacă o relație este construită pe sexualitate și doar atât, este într-adevăr o relație, dar una limitată. Nu va dura mult, căci conexiunea este doar pe nivelul corporal și pe cel al energiilor vitale, sub forma sexualității. Din nenumăratele feluri în care Ființele lor interferează, cei doi vor percepe doar două, cele mai dense.

3. Ceva mai adânc îi mână însă, un fel de recunoaștere care scapă cuvintelor. Ei o simt undeva, la nivelul plexului solar. Un fel de emoție, un fel de ardere, de cutremurare interioară, mai profundă decât simpla sexualitate. Un nou palier de rezonanță, un nou câmp de forță între cei doi, care intră în Conștiență, în percepție. Un nou nivel al relației deasemeni și, deja, cei doi ar numi această rezonanță, această atracție pe trei niveluri, ”iubire”. Ea cuprinde palierul corporal, energetic – ceea ce conduce la crearea primelor roluri pe care cei doi le joacă unul față de celălalt, în mod complementar, iar aceste roluri sunt însoțite de o componentă emoțională comună. Interferența dintre ei devine și mai profundă și o pot simți din ce în ce mai clar.

Aleg să rămână față în față, în relație, să o adâncească.

4. Poate că trăiesc deja împreună în dimensiunea liniară, creând o realitate experiențială comună. Sunt încă în faza de descoperire a celuilalt și interesul vine din faptul că fiecare dimensiune și aspect descoperit al celuilalt, revelează noi aspecte și dimensiuni ale propriei ființe. Magia iubirii! Celălalt e un mod de a mă descoperi pe mine într-un mod pe care nu-l știam! Cei doi rămân împreună. Descoperă că trupurile, energiile, emoțiile lor au încă un substrat comun, ancorat undeva în câmpul gândirii. ”Gândim la fel! Aceasta este iubirea!” Rezonanță pe patru niveluri. Devin conștienți de faptul că interferența între ei atins un nou nivel de intensitate și profunzime. E bine. Iubirea merge de la sine. Un timp. Cam acesta este nivelul maxim al unei relații ”norocoase” în dualitate. ”Gândim la fel, avem emoții asemănătoare, ne plac aceleași lucruri, facem sex, mergem de mână.” Interferența între sferele de energie ale celor doi se stabilizează undeva la nivelul pieptului, al inimii. Se simte.

De-aici lucrurile încep de-obicei să involueze pentru că este punctul maximum al unei relații inconștiente, în care se joacă piesa aspectelor și rolurilor. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, experiența celor doi revelează în celălalt – desigur, aspecte neprevăzute. Fiecare descoperă în celălalt bagajul inconștient cu care a venit în relație, condiționările, influențele, sisteme de referință incongruente, intelectuale, morale, trans-generaționale, educaționale, rigidități la care celălalt nu vrea să renunțe pentru că ”așa sunt eu”. Identificări. Iubirea începe să se erodeze, sciziunile afectează inclusiv ceea ce părea pentru totdeauna, adică sexualitatea, elementul de noutate dispare, mintea fiecăruia începe să-l sudeze pe celălalt în imagini fixe, în clișee, refuzând să accepte diferitele sale aspecte aflate în perpetuă schimbare și, mai ales, neputând să perceapă funcția de oglindă răsturnată a pe care o reprezintă celălalt pentru sine. Crize succesive se declanșează. În absența unui demers comun spre Conștiență, din relație nu va mai rămâne de cele mai multe ori decât o convenție dureroasă , frustrantă, limitativă. Comuniunea emoțională, corporală, energetică se reduce până la un teatru trist.

Totuși, acesta este punctul în care cei doi, față în față, au ocazia să folosească diferitele aspecte ale ”crizei”, pentru a intra într-o relație conștientă. Această Conștiență presupune în primul rând a fi dispuși să renunțăm la rigiditatea conceptuală asupra noastră și a celuilalt, să ieșim din imaginea prefabricată despre noi înșine, la acel basorelief interior al propriei identități, la jocul rolurilor dintre noi. Presupune să devenim conștienți de aceste roluri și să alegem altfel decât ne cer ele, în orice moment al vieții noastre. Presupune, cu adevărat, accesarea unui nivel încă și mai subtil al propriei ființe, fără ca vreunul dintre nivelurile rezonante deja să fie pierdut. A-l gândi pe celălalt se transformă în a-l simți pe celălalt, doar că asta nu e posibil fără a ne simți pe noi înșine. A-l accepta pe celălalt așa cum este – o formă rafinată a iubirii, care nu mai este exclusivă, ci inclusivă, presupune a ne accepta pe noi înșine așa cum suntem. Acest salt calitativ al relației, care conferă o nouă profunzime, este un salt, pur și simplu, ”spiritual”. Un salt de conștiință. Iubirea umană își transcende propria stare. Cei doi încep să se perceapă la nivelul larg și minunat al Ființei. Este începutul Relației Integrale.

Dimensiunea spirituală a Relației

Desigur, aici, cuvântul ”spiritual” are ghilimele pentru că, de fapt, nu există nimic în această creație care să nu fie ”spiritual”. Indică însă spații foarte rafinate ale relației și ale rezonanței dintre cei doi, dacă aceștia au reușit să rămână încă față în față și nu au ales rămânerea în roluri sau despărțirea. Următorul palier care intră în rezonanță îl numim, în Calea Maestrului Interior, nivelul bucuriei.

5. Principalele sale atribute sunt acelea că cei doi se recunosc și se acceptă pe ei înșiși exact așa cum sunt, în orice moment. Aceasta deschide porțile autenticității, ale creativității, ale jocului, ale expresiei de sine. Acestea sunt stările care deschid porțile unei mari relații conștiente și ale bucuriei intrinsece a Ființei de a fi în experiența umană. Se naște aici un fel de respect pentru unicitatea și frumusețea ființei celuilalt, care nu este posibil decât odată cu respectul față de propria unicitate și frumusețe. Se naște aici o formă unică de libertate interioară relației. ”Sunt așa cum sunt, și îi permit celuilalt să fie așa cum este”, într-un dans creator de realitate cum nu a mai fost experimentat niciodată. Provocările nu au dispărut, nici rolurile în care cei doi intră uneori, dar capacitatea de a fi conștient în ceea cele privește face posibilă alegerea de a rămâne identificați cu ele, sau nu. Tendințe din ce în ce mai vechi ale ființei fiecăruia ies la iveală, dar acest palier al relației și al iubirii este foarte solid, căci toate celelalte paliere, inclusiv cel al minții, sunt integrate și converg către acest splendid dans al libertății, frumuseții și adevărului comun. Cei doi devin conștienți din ce în ce mai mult de adevărata anvergură a Sinelui și a celuilalt, de dimensiunile colective ale acestei creații extraordinare care este o relație integrală. Fără nici o îndoială, relația devine o comuniune splendidă, fără să piardă nimic din dimensiunile sale umane. Corpul, energia, sexualitatea, emoția, mintea fiecăruia sunt acordate într-o curgere comună. Identitățile asumate devin mai fluente și mai transparente, iar ființa colectivă a Relației devine conștientă. Pronume NOI devine mai important decât EU. Întrebarea la care răspunde experiența, pentru prima dată, devine ”CE sunt eu”, mai degrabă decât ”CINE sunt eu”. Expresia de Sine devine fundamentală. Un nou palier de Conștiență, de libertate interioară, de frumusețe, de adevăr interior se manifestă în dimensiunea liniară a existenței și pentru prima dată devine posibilă, la nivel personal, transpersonal și al relației, Creația Conștientă de Realitate. Și, mai mult decât atât, această Creație este un comună, colectivă.

Este prima oară în experiența unei ființe umane când cuvântul banal ”iubire” merită atributul de ”spiritual”, în sensul că transcende condiționările ego-ului și implică dimensiuni ale Ființei foarte rafinate.

6. De-aici mai departe, nici nu merită rostite prea multe cuvinte, căci cei doi intră în spații de experiență care, fără frica de a greși, pot fi numite ”iubire mistică”. Relația devine o explorare împreună a unor dimensiuni ale Ființei de o splendoare și o lărgime a viziunii și a percepției, care nu pot fi descrise ușor prin cuvinte. În esență cei doi, față în față, fiecare conștient de propria sa unicitate și totuși experimentând realități comune pe atât de multe niveluri, încep să creeze în mod conștient realitate, o realitate care-și are centrul bipolar, feminin/masculin, în propriile lor inimi. Sau, mai bine spus, cei doi relaționează la nivelul arhetipal al principiilor realității. Încorporează polaritățile universale creației, în experiența umană. Le devin accesibile în percepție dimensiunile cele mai rafinate ale realității. Relația dobândește o puternică componentă transpersonală, arhetipală, conținuturi fundamentale ale conștiinței umanității articulează o experiență umană deschisă către spațiile vaste ale conștiinței. Acest nivel are o profundă legătură cu experiența mistică a realității. Cei doi oameni sunt conștienți de dimensiunea transcendentă a fiecăruia, comuniunea devine una a Sufletelor, în aceeași măsură cu umanitatea lor. A experimenta în corp omenesc această stare de conștiință este un dar inimaginabil pentru starea ordinară de conștiință, pentru cei identificați cu structurile egotice. Cea mai importantă perspectivă a acestui nivel este probabil aceea că experiența umană a celor doi capătă o imensă profunzime. Fiecare act, fiecare gest, este personal și transpersonal deopotrivă, căci nu mai gesturile unui bărbat și ale unei femei, ci ale Bărbatului și ale Femeii arhetipale. Cei doi au conştienţa faptului că experiența lor este una care traversează întreaga poveste a Umanității.  Sferele de energie și experiență care-și au centrul în inima fiecăruia, interferează creând o nouă realitate, de o putere pe măsura conştienţei lor. Polaritățile feminin/masculin descoperă în această experiență felul în care fiecare este o reflexie a celeilalte și cum, în ultimă instanță, chiar și acestea sunt niște roluri asumate pe niveluri foarte adânci. Textura realității experimentate se rafinează, înțelegerile, intuiții și percepțiile devin de o acuitate fulgerătoare. Nimic nu poate fi comparat în experiența umană cu ceea ce se numește Iubirea între două ființe conștiente.

Capcane

E ușor de crezut – de la nivel mental, că o relație ajunsă la profunzimea de uniune mistică, este una lipsită de consistență, inefabilă, ”spirituală” în sensul că exclude corporalitatea, densitatea acestui plan de experiență. Nimic mai fals. Conștiența nu anulează nici una din dimensiunile experienței de a fi uman, în corp, ci dimpotrivă revelează adâncimea fiecăreia. Starea de Conștiență Integrală are încorporată în ea Prezența în corp, locuirea completă a fiecărei dimensiuni a Ființei. În mod paradoxal, iubirea mistică nu anulează corporalitatea și sexualitatea, ci dimpotrivă, le amplifică. Trăirea arhetipală a iubirii între doi oameni conferă acces la înnoirea permanentă a imaginii despre sine și despre celălalt. Nu mai este vorba despre ”o poveste de dragoste” între un bărbat și o femeie, ci despre toate poveștile de dragoste care au fost trăite vreodată de vreo ființă umană în această dimensiune. Nenumăratele imagini ale Femininului și Masculinului devin accesibile trăirii și arhetipurile celor două polarități interferează între ele într-o experiență ale cărei descrieri nu pot fi rostite decât în muzică sau poezie. Actorii acestei experiențe devin conștienți că pot juca orice rol uman, fără a se confunda însă cu nici unul. Acest joc al conștiinței deschide porțile percepției către întreaga istorie a Umanității.

Marea capcană a acestui spațiu este aceea de identificare cu aceste spații rafinate și de a pierde dimensiunea umană, încarnată, corporalitatea, sau oricare alt spațiu de experiență din integralitatea Ființei. O ființă conștientă la acest nivel ”navighează” în spațiile conștiinței, experimentează pe orice nivel fără să-și piardă umanitatea fundamentală.

Sexualitatea face parte din această umanitate fundamentală, căci toate experiențele noastre sunt sexuate, sau mai bine spus poartă amprenta identificării noastre cu ”rolul” propriei polarități asumate. În mod foarte interesant, disoluția sexualității într-o relație atât de profundă nu este decât semnul identificării și al recăderii în roluri, și ocazia descoperirii unor noi paliere de rafinament al acestor roluri.

Rolurile și identificările nu dispar. Nimic din ceea ce a fost trăit vreodată nu dispare, ci există, pentru totdeauna în stare latentă în Ființă. Cu cât o ființă umană devine conștientă de spații mai rafinate și mai largi ale propriei conștiințe, cu atât rolurile care se activează sunt mai rafinate și mai greu de deslușit ca fiind ”roluri”. De fapt, survine descoperirea că orice rol asumat de o ființă umană are o reflexie, o corespondență pe absolut toate palierele de densitate ale conștiinței. Efortul de a rămâne în transparență, de a alege, în permanență, anvergura cu care experimentăm Realitatea, este cea mai mare provocare.

În aceste spații de experiență a realității Ființei survin uneori șocuri – inclusiv cognitive, referitoare la identitate, în sensul că ultimele redute ale identității sunt măturate de experiență. Percepând jocul cosmic al Creației, descoperim că, de fapt, chiar și identitatea Feminină sau Masculină nu este o realitate ultimă, căci Femininul și Masculinul sunt polarități diferite, modulări ale unei singure energii, unei singure Surse care dansează în ea însăși creând Realitate și Experiență, în Sine. Acceptarea relativității acestor identificări foarte adânci și foarte rafinate, este un pas dificil. Dincolo de identificarea Masculin/Feminin nu mai există decât aceea, inimaginabilă în afara experienței directe, care se referă la polaritatea Existență/non-Existență, sau, în terminologia Căii Maestrului Interior, polaritatea Zero/Unu. Ultima transcendență J.

Ne vom opri aici cu descrierea capcanelor acestui nivel, căci nu prezintă interes decât pentru foarte puțini oameni, pentru moment. Cu mult mai interesante sunt provocările și capcanele care se manifestă până la nivelul al patrulea al unei relații, cel al deschiderii inimii. Iată o descriere succintă a acestora.

Refugiile Fricii

Natura oscilantă, mișcătoare a Conștiinței intră, perpetuu, în conflict cu tendința acesteia de a se identifica cu formele propriei Creații. Atunci când suntem identificați cu unul sau mai multe aspecte ale propriei Ființe, cu rolurile noastre, suntem supuși unei presiuni contradictorii. Pe de-o parte dorim să rămânem fixați în formă, în rol, căci aceasta pare să ofere un punct de referință stabil într-o realitate curgătoare. Pe de-altă parte rămânerea în identificare creează sentimentul de închidere și de incompletitudine. Le dorim pe amândouă în același timp, și pare că una o exclude pe cealaltă. E o capcană. De fapt, nimic nu exclude nimic. Stările coexistă. Acceptarea acestei coexistențe, acestei dualități interioare intrinsece Ființei, deschide porțile saltului de conștiință.

Un exemplu concret. Identitatea mea numită Horia Țurcanu, care are anumite caracteristici, coexistă în același timp cu identități mult mai largi, din ce în ce mai cuprinzătoare și mai colective. Am numit unul dintre aceste niveluri, foarte larg, Agnis. Horia Țurcanu nu este anulat de către Agnis, ci este conținut de către acesta. Horia Țurcanu nu o poate vedea pe soția lui, Elena, decât dintr-o anumită perspectivă, destul de îngustă și condiționată de sisteme sale de referință, de experiență, de convingeri etc. Agnis însă are acces la dimensiunea arhetipală a Elenei, numită AmmaRa. Relația Agnis/AmmaRa nu este non-umană, ci trans-umană, în sensul că are acces la o experiență umană foarte largă. A alege funcționarea pe acest palier nu înseamnă anularea dimensiunii umane Horia/Elena, ci dimpotrivă, potențarea ei. Horia și Elena, ca ființe umane încarnate și care au propria lor identitate, se transformă încetul cu încetul sub puterea revelatorie a conştienţei lui Agnis și AmmaRa.

Ceea ce ar putea împiedica acest proces ar fi doar frica lui Horia formulată așa: dacă nu mai sunt ceea ce sunt acum, poate că nu voi mai fi nimic, poate voi dispărea. Frica de neant. Sau de anihilare a identității.

În orice relație care tinde către Conștiență, identitatea este, la un moment dat aparent amenințată. Atunci apare această Frică și tendința de a găsi un refugiu. Refugiul este Rolul, sau aspectul. Cu alte cuvinte refugierea în Identitate. 

Marile iubiri, precum spuneam mai sus, amenință identitățile noastre ordinare, ne fac să ne deschidem, să abandonăm identitatea, să trecem peste frica de neant, presimțirea completitudinii, irezistibilă, ne face să lăsăm deoparte, cel puțin pentru moment, orice prudență, orice armă, orice apărare. Ne face să ieșim din Ego, în ciuda fricii de a deveni ”nimic”. Acestea sunt relațiile mistice între două ființe umane, relația transformatoare și miraculoasă.

Există o singură capcană. Aceea de a ceda în fața Fricii. De a alege siguranța iluzorie a identității stabile. Aceasta erodează Iubirea.

Nenumărate sunt refugiile Fricii.

Frica este aceea care ne face să fim prudenți în fața celuilalt, suspicioși, să ne simțim atacați, sau ignorați, sau neauziți. Frica este aceea care ne face să cădem în credințe vechi, care nici măcar nu sunt ale noastre, ci aparțin părinților noștri și strămoșilor noștri. Frica de curgere, de deschidere, de ieșire din structură creează atitudinea de a fi defensivi. Iubirea este expansivă. Mmmm! Dacă am pune alături, pe două coloane, atributele Fricii și ale Iubirii, am descoperi rapid că ele sunt, precum Întunericul și Lumina, perfect complementare. Pe măsură ce survine Iubirea, Frica dispare. Și invers. Același raport îl descoperim, exprimat din perspectiva Ființei. Iubirea vine cu renunțarea la identitate, sau mai bine spus la Ego, pe când Frica vine cu refugierea în identități fixe, cunoscute. Iubirea vine cu deschidere, curgere, transparență, Frica vine cu închidere, rigiditate, opacitate. Iubirea vine cu bucuria intrinsecă a experienței libere, Frica vine cu tristețea și singurătatea armurii conceptuale, separatoare de ceilalți. Căci identitate este egal separare. Iubirea se conjugă cu verbul A Fi, Frica se conjugă cu verbul A Gândi. Iubirea plonjează în experiența curgerii și a fluxului existenței, Frica gândește strategii de supraviețuire, crezându-se amenințată de ceva. 

Transferați toate aceste afirmații simple în propria voastră experiență a vreunei relații. Orice relație. Căci toate relațiile între oameni sunt supuse acelorași legi ale Ființei.

Există relații transformatoare și relații, dimpotrivă, care tind să ne osifice în identități mai vechi. Și nu e vorba aici doar despre relația de cuplu, ci despre orice fel de relație între doi oameni. Relația de cuplu este doar o aplicație a modului în care două ființe, mai mult sau mai puțin conștiente, creează realitate împreună, oglindindu-se în relație. Celălalt reflectă ceva din propria ființă, astfel încât orice relație este o oportunitate de auto-investigare, de clarificare a interiorului. Chiar și cele mai dificile relații sunt ocazia de a privi ce anume declanșează ca proces lăuntric. Părțile din noi care se simt rănite, atacate, nesigure într-o relație, sunt doar aspecte care pot fi conștientizate și astfel pot genera noi alegeri.

Numai că această atitudine făcând parte din procesul de transformare al ființei umane, necesită dorința de transformare. Fără această dorință, procesul de transformare este dus înainte de un singur lucru: durerea, de orice fel. Durerea este generată întotdeauna de rezistența la curgerea naturală a Ființei conștiente. Crizele noastre existențiale nu sunt decât procese dureroase de transformare care durează cu atât mai mult cu cât rezistența este mai acerbă. 

 

Cea mai mare parte a relațiilor noastre sunt refugii ale fricii. Rămânem în relație tocmai pentru că nu dorim schimbarea, tocmai pentru că relația ne confirmă identitatea unui aspect și ne face să ne simțim într-o iluzorie siguranță. Este o siguranță a ego-ului. Ne luptăm să menținem într-un fel sau altul elemente ale trecutului, în noi și în celălalt. Este tendința naturală a ego-ului, de a conserva structuri de realitate, chiar și atunci când acest lucru devine o luptă generatoare de durere. Ba, mai mult decât atât, de multe ori conservăm această durere în forme menținute mental, retrăind la nesfârșit trecutul și pierzând astfel singurul lucru care contează: prezentul.

O adevărată relație conștientă își asumă, de ambele părți, transformarea permanentă, redescoperirea neîncetată a celuilalt și a propriei identități, curgerea, care este un atribut fundamental al Ființei. Astfel, relația conștientă este un mediu pentru creația conștientă de realitate, este un dans al vieții care nu cunoaște încremenirea.

Iubirea, adevărul, autenticitatea, creația necontenită, bucuria intrinsecă a existenței, toate acestea și multe altele încă, însoțesc orice relație care tinde către Conștiență. Căderile în aspecte sunt inerente, căci identificarea cu conținuturile și tendințele propriei conștiințe sunt inerente, dar procesul odată început, nu mai poate fi oprit.

Horia Francisc-Țurcanu

Sursa: http://www.calatoriainimii.net/

 

 

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 00000006pm 004000000pm, PM6000000marți în Cuplu si relatie

 

VISUL CONSTIENT

imagesefe          Visul reprezinta o sursa de inspiratie si initiere aflata dincolo de limitarile timpului si spatiului. Scopurile fundamentale in calea cunoasterii viselor sunt:

- initierea in cunoasterea lumilor subtile superioare,

- eliberarea din voalurile halucinante ale dureroasei ignorante.

Modul prin care aceste obiective sunt realizate este mentinerea treaza a constiintei in starea de vis, la fel ca si in starea de veghe. Pentru aceasta exista mai multe metode, si ele sunt in general cele care permit ridicarea nivelului dominant de constiinta al practicantului, dar maestrii afirma ca cea mai rapida metoda este dorinta puternica de a fi constient in vis. Aceasta dorinta trebuie sa fie prezenta in toate straturile fiintei, sa cuprinda si subconstientul, pentru a putea controla procesele din starea de vis. In acest sens este descris urmatorul exercitiu:

“Asezandu-va in pat, cu luminile stinse, va intindeti mai intai pe spate cu palmele lipite deasupra plexului solar, mana dreapta cuprinzand incheietura si partea dorsala a mainii stangi, va relaxati, invocati gratia maestrului spiritual, apoi va treziti in intreaga fiinta o intensa dorinta de a atrage la sine si de a intra in legatura cu cele mai evoluate forte binefacatoare din planurile ascunse ale Universului. Va hotarati ferm sa dobanditi o clara continuitate a constiintei in timpul starii de vis. Dupa aceasta faza, se trece in postura `leului culcat` care se realizeaza culcat pe partea dreapta, cu picioarele usor indoite si cu capul in palma mainii drepte, favorizandu-se astfel respiratia prin ida nadi, respiratia prin nara stanga, asociata cu puterea energiei creatoare Shakti si cu facultatea intuitiei. Aceasta pozitie este ideala pentru a adormi, nefiind atat de important daca ea nu se mai mentine pe parcursul somnului.”

Primul principiu in cunoasterea viselor este de a privi totul ca pe un vis. Acest lucru inseamna ca fiind in starea de veghe si observand, mancand, mirosind etc., va trebui sa cultivam un gen de constiinta a visului, gandul ca toate acestea sunt numai vis, bineteles pastrand discriminarea si responsabilitatea in viata de toate zilele. Foarte utile sunt in tipul starii de veghe sugestiile de genul: “Oare eu visez?”; “Oare tot ce ma inconjoara este iluzie, sau realitate?”. Aceste sugestii, acumulandu-se in subconstient si aparand in timpul visului, “basculeaza” constiinta catre acea trezire la realitate; cu surpriza si revelatie, aparand visul constient.

vis2

Visele cele mai importante din punct de vedere spiritual se produc de obicei intre zori si rasaritul soarelui pentru ca atunci mintea a fost in totalitate purificata de visele anterioare si de perioadele somnului profund iar hrana a fost in totalitate digerata.

Visele trebuie notate imediat dupa trezire cat inca ne aflam in perioada intermediara intre vis (swapna) si veghe (jagrat). Examinand apoi visele notate remarcam ca exista realitati de care nu ne-am dat seama in primul moment, cum ar fi anumite reziduri uneori chiar grotesti ale subconsientului, sau o initiere in lumea astrala ca raspuns al aspiratilor proprii. Chiar daca numai fragmente disparate de vis sunt disponibile, trebuie pe cat posibil sa se inceapa cu ultima imagine ramasa inregistrata si sa se realizeze mental o derulare inversa din aproape in aproape incercand sa retraiti de la coada la cap si cat mai plenar experienta visului. Exista si vise simbolice, codate, care odata descifrate reveleaza ce trebuie sa purificam in fiinta sau ce mai trebuie sa inglobam pentru a deveni mai completi; spre exemplu sub o forma ascunsa, visele de natura erotica pot aparea ca o uniune a contrariilor polar opuse: static – cinetic, cald – rece, lumina – intuneric etc., dar insotite de stari caracteristice.

Prima problema este cum sa separam visele avandu-si originea in impresiile senzoriale si experientele obisnuite din starea de veghe de acelea de o reala semnificatie spirituala. Prima categorie sunt visele obisnuite, care pot fi uneori ridicole, aparute datorita impregnarilor din subconstient, de vecinatatea altor persoane, prin interferentele aurice, de orientarea fata de axul magnetic al Pamantului si datotita stimularii celor cinci simturi, dintre care cel olfactiv daca este stimulat cu arome adecvate naturale (trandafir, lavanda, iasomie, tei, lotus, rosmarin) poate da vise deosebit de benefice si reconfortante.

A doua categorie de vise, cele spirituale, initiatice pot fi recunoscute dupa aceea ca se petrec in locuri atat de diferite de cele din starea de veghe incat nici nu ni le putem inchipui de ex: orase de o arhitectura stranie, nori lumonosi, etc., si mai ales sunt insotite de de stari deosebite si de comunicarea unor cunostinte initiatice de catre entitati umane sau nonumane cunoscute sau necunoscute: maestrii subtili, Deva si Dakini.

In aceasta directie exista un ordin secret al marilor initiati tantrici care urmareste sa initieze gradat un aspirant adormit. In primul rand aceste vise trebuie analizate si interpretate, dar nu uitati sa savurati jocul din ele pe masura ce le retraiti, le povestiti sau va sunt povestite.

Pentru cel avansat, somnul este de fapt o stare de extaz (samadhi), aceasta realizandu-se prin scufundarea in starea de somn profund fara vise avand pastrata totodata constiinta treaza. Astfel, beneficiaza fara efort de aceasta stare care oricum apare in timpul somnului. Acest mod de a experimenta aceasta inalta stare este extrem de adecvata fiintelor din epoca noastra (Kali Yuga), care nu sunt atat de pregatite pentru a accede la vointa aceasta stare.

Scrierile afirma ca prin cunoasterea si confruntarea cu aceste entitati mistice din vis se poate trai de fapt toata perioada vietilor urmatoare, evitandu-se astfel necesitarea oricarei alte renasteri.

Intre etapele somnului apar scurte perioade de intrerupere totala (hiatus), care doar daca sunt constientizate dau nastere unor stari speciale de constiinta numite Extazuri. Ele sunt aratate in grafic sub forma liniilor verticale lipsite de reprezentare temporala.

Scopul antrenamentului spiritual este de a ne pregati sa recunoastem cu claritate si sa simtim cele 4 stari de Beatitudine sau Extazuri care apar in toate experientele visului ca si in starea de dupa moarte. Aceste 4 stari succesiv dezvaluite sunt cunoscute ca “luminile somnului”:

          I – Lumina revelatiei, perceputa inainte sau in timpul fiecarei perioade a somnului. Ea apare stralucitoare si luminoasa “ca lumina alba a lunii pe un cer fara nori.” Din punct de vedere fiziologic este asociata cu prima perioada a somnului profund caracterizat printr-un ritm alfa ce dispare cu intermitenta facand loc undelor lente.

          II – Cand starea de somnolenta se accentueaza si amalgamul de impresii reziduale ale simturilor si gandurilor obsesive incepe sa slabeasca apare o a doua iluminare, Lumina maririi sau cresterii. La acest nivel somnul profund fara vise e caracterizat de faptul ca ritmul alfa dispare total si apar unde lente si fusuri ce survin in rafale. Ea ii apare sufletului ca “o clara si stralucitoare lumina a soarelui”. In starea imediata de dupa moarte ea marcheaza momentul cu privire la faza combustiei (detasarea sufletului de corpul astral inferior, manomayakosha). Numai adeptii avansati pot sa treaca de aceasta etapa si sa le inteleaga pe celelalte doua.

          III – Lumina realizarii imediate – o stralucire slaba, usor estompata “ca lumina unei lampi pusa in interiorul unui geam semiopac”. Ea se atinge pe masura ce ne scufundam tot mai adanc in somn profund si corespunde cu a treia etapa a somnului fara vise cu un ritm lent de unde delta si fusuri. (Vijnanamayakosha).

          IV – Lumina innascuta (inerenta) – ultimul vid – este radiatia subtila primordiala a intregii manifestari. Aici ritmul creierului este exclusiv delta. “Din ea vine lumina si caldura soarelui, si stralucirea reflectata a lunii. Aici in al IV-iea nivel al vidului ramane Fiul Mamei Luminii Curate”, declara un tratat tibetan. Dincolo de aceasta lumina pe care sufletul o cunoaste cand isi descopera corpul subtil al beatitudinii (Anandamayakosha), exista suprema iluminare a cunoasterii perfecte pe care o dobandeste inaltandu-se afara chiar si din aceasta stare, “intocmai ca un peste facand un puternic salt din apa”.

Tot ceea ce facem pentru a deveni constienti in vis, este si o pregatire pentru somnul final numit moarte. Textele lamaice invata ca Bardo-ul* mortii care apare la sfarstul fiecarei vietii umane este foarte asemanator cu Bardo-ul visului. Murind deci in fiecare noapte de mai multe ori, cel care a invatat arta aparitiei si manifestarii viselor trece in starea de dupa moarte cu aceeasi usurinta cu care intra constient si sigur in lumea visului.

Totusi, deosebirea dintre Bardo-ul visului si cel al mortii, este ca luminile apar aici in ordine inversa, astfel, lumina clara, primordiala care apare in timpul starii intermediare din momentul mortii corespunde cu cea de-a patra lumina din Bardo-ul visului (lumina inerenta).

Astfel in Bardo-ul mortii configuratiile ganduri sub forma de fiinte – zeitati insotite de lumina stralucitoare specifica ce emana din ele, precum si de lumina inferioara, murdara ca un loc de refugiu pentru cel impur, apar succesiv in ordine descendenta constituind examene in functie de care se stabileste planul in care se va manifesta ulterior sufletul respectiv.

In acest mod, in somnul constient nu numai ca ne putem rezolva o multime de probleme care ne framanta, tinand cont de timpul imens care alfel este pierdut in inconstienta, dar el este si o sursa de inspiratie deosebita deoarece sufletul, liber de constrangerile corpului fizic patrunde in lumile subtile elevate unde este hranit, imbogatit, inspirat si purificat.

 

nota * Bardo ( Bar = intre; do = doi), = starea intermediara pe care o strabate decedatul din clipa mortii pana la intrarea intr-o matrice de renastere. Ea dureaza 45 de zile simbolice corelate cu 49 de zile terestre, pe a carei durata defunctul ramane in starea intermediara, prizonier al proprilor iluzii karmice faste sau nefaste in functie de faptele vietii. Aceste iluzii care se deruleaza in mod simbolic mental ca pe un ecran panoramic, in general omul nu este capabil sa le recunoasca ca pe propriile sale creeatii mentale sau configuratii ganduri. Aceasta nerecunoasrere, fuga de lumina pura a identificarii cu aceste creatii mentale, face fiinta “sa guste lumina bolnava a lumilor inferioare, coborand astfel cu fiecare incercare nereusita in zonele din ce in ce mai joase din Bardo.” (din Bardo Todol – cartea tibetana a mortilor).

Dr. Ovidiu Chis

Sursa: http://www.medicinanaturala.20m.com/

 

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 00000006pm 058000000pm, PM6000000vineri în Think about!

 

Ești ceea ce mănânci!

foodforlifeblog

American de origine, Daniel Reid s-a stabilit de mai mulți ani în Bali, unde ține prelegeri despre programele de detoxifiere împreună cu soția sa, Snow, o vindecătoare taiwaneză, la hotelul Bale, din zona Nusa Dua. Americanul de 64 de ani, care locuiește acum în Australia, și-a petrecut copilăria în Africa și cea mai mare parte a vieții în Asia. Este un pasionat al conceptului „ești ceea ce mănânci” și îndeamnă oamenii să postească periodic, pentru a elimina toxinele și a ajunge la restabilirea sănătății optime. Daniel Reid, care în anul 2006 tocmai își publicase ultima carte, Tao pentru dezintoxicare, i-a acordat în același an un interviu directorului ziarului The Bali Times, William J. Furney.

Iată câteva extrase interesante din interviul respectiv:

În prezent, cercetătorii blamează regimul alimentar ca fiind una dintre principalele cauze ale producerii cancerului. Ce să însemne asta? Că pe oameni îi omoară ceea ce mănâncă?
Daniel Reid: Nu e neapărat din cauza alimentelor în sine. E vorba de ceea ce se întâmplă în corpul nostru. În urma digerării și metabolizării hranei, se acumulează deșeuri acide. Pentru că mâncăm alimente nepotrivite cu natura noastră și nu le eliminam corect, se creează o acumulare de deșeuri acide. Cauza principală a cancerului a fost descoperită în 1931 de către dr. Otto Warburg, un om de știință german care a primit premiul Nobel pentru medicină. El a descoperit că apariția cancerului presupune, fără excepție, două condiții de bază: prea mult acid în țesuturi și insuficient oxigen. Știm cu toții ce se întâmplă cu deșeurile produse prin respirație: se produce arderea oxigenului, din care rezultă bioxidul de carbon. În procesul de metabolizare, se arde zahărul, se ard proteinele, se ard grăsimile. Care este deșeul rezultat? Acidul. E atât de simplu! E știință pură. Așadar, atunci când ingerăm alimente care produc mult prea mult acid – zahăr, cărnuri, produse lactate, precum și orice fel de chimicale – conservanți, pesticide, aditivi alimentari, coloranți, medicamente, aspartam – se produce o mare cantitate de acid. Prin urmare, devine evident că, din cauza modului în care ne hrănim astăzi (la care putem adăuga și poluarea) se produc o mulțime de reziduuri acide în corpul nostru și nu mai absorbim o suficientă cantitate de oxigen.

Vreți să spuneți că oamenii nu știu ce ar trebui să mănânce pentru a fi sănătoși?
Daniel Reid: Da, pentru că nu li se spune. De fapt, li se spune exact contrariul. Nu există sfaturi reale, totul e doar publicitate. În prelegerile și cărțile mele eu tot dau vina pe companiile de produse alimentare. Dar dacă oamenii sunt liberi de orice îngrădire să-și înceapă o afacere din care să iasă bani, ei vor face orice pentru a face bani, îți vor vinde și arsenic frumos ambalat, dacă sunteți dispuși să plătiți pentru el. Pe lângă acești producători, eu acuz în același timp iresponsabilitatea agențiilor guvernamentale care nu protejează oamenii, ci corporațiile. Doar în cele din urmă îl învinuiesc pe individ. E ca atunci când te duci la tribunal pentru încălcarea legii și judecătorul îți spune: „Ignoranța nu e o scuză când afirmi că nu ai știut că ceea ce ai făcut era împotriva legii”.
Haideți să ne întrebăm: De ce în prezent un om din trei face cancer, în loc de unul din 100, ca în 1913? S-au cheltuit multe miliarde de dolari în „războiul contra cancerului” și lucrurile merg tot mai rău. Niciun tratament nu merge. Chimioterapia? Să fim serioși! Nu e nimic mai otrăvitor, nu exista producător mai mare de acid decât chimioterapia, care contribuie și mai mult la cauza principală a cancerului.

Așadar, dacă un medic îi spune unui pacient cu cancer să facă ședințe de chimioterapie și el nu vrea, care ar fi alternativele lui?
Daniel Reid: Oh, Doamne! Pot să vă dau o duzină de alternative, iar prima este dezintoxicarea. Opțiunile sunt foarte simple: în primul rând, informați-vă care sunt cauzele apariției cancerului. Din cauza toxicității acumulate în corp de-a lungul timpului, cancerul ajunge în faza finală. Ceea ce se întâmplă în esență este că țesuturile dv. fermentează, producând o înmulțire rapidă a celulelor canceroase, cu formare de tumori. Cum funcționează acest proces? La fel ca la fermentarea berii, vinului, iaurtului, brânzei. Puteți întreba pe oricine care produce aceste lucruri: Cum faci? Mai întâi, ai nevoie de un mediu acid. Cum îl obții? Închizi containerul, astfel încât să nu intre aer, oxigen. Apoi începe fermentarea. Deci, ceea ce se întâmplă în țesuturile canceroase este că ai prea mult acid și o totală lipsă de oxigen, țesuturile fermentând și producând astfel cancerul.

Cunoașteți cazuri de suferinzi de cancer care au refuzat chimioterapia în favoarea detoxifierii și s-au vindecat?
Daniel Reid: Absolut!
Deci, dacă detoxifierea este calea de urmat, de ce nu o urmează toată lumea?
Daniel Reid: Să-ți spun de ce. Statisticile arată – și este sută la sută adevărat, și spun acest lucru în toate cărțile mele – că oamenii care se îmbolnăvesc de cancer și nu fac absolut nimic să-l trateze trăiesc mai mult decât cei care merg la medic și le urmează tratamentul. Mă refer aici la fumătorii care nu se lasă de fumat, la băutorii care nu se opresc din băut, la oamenii care mănâncă zahar și carne și nu renunță la aceste alimente. De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece tratamentul oficial al cancerului amplifică de fapt factorii care stau la baza producerii bolii. Temporar merge, deoarece omoară celulele canceroase, dar mai apoi omoară și ficatul și orice altceva. Prin urmare, atunci când ați încheiat tratamentul, sunteți într-o stare chiar mai proastă.

Atunci, de ce nu procedează oamenii la detoxifiere?
Daniel Reid: Oamenii sunt speriați cu perspectiva morții iminente de către medicii lor. Ei merg la medicul specialist și acesta le spune: „Într-o lună vei muri dacă nu faci asta și încerci altceva”.

Ce credeți despre creșterea alarmantă a obezității în țări precum Statele Unite, Marea Britanie și Australia?
Daniel Reid: Oamenii aceștia mor de foame. Oamenii grași mor de foame. Vrei să știi ce vreau să spun când afirm că mor de foame? Ei nu-și procură elementele nutritive adecvate organismului. Creierul are un centru de control al apetitului. Nu ți-e este foame neapărat când nu ai ce mânca – omul poate trăi și 60 de zile fără să mănânce – ți-e foame numai atunci când corpul tău are nevoie de anumiți nutrienți, deci când nu ai proteine, vitamine sau minerale, ca să poți funcționa normal. Atunci începe să-ți fie foame și vei începe să mănânci. În cazul în care consumi alimente care nu au nici un fel de valoare nutrițională (junk food: chips-uri, pâine albă, prăjiturele… toate acele lucruri frumos ambalate) vei continua să mănânci fără încetare. Oamenii obezi mănâncă o cantitate enormă de alimente. Te uiți la ei și-ți spui: Cum intră atâta mâncare în stomacul lor? Creierul lor însă le spune: „Hei, nu am de ajuns din nutrienții de bază, așa că nu te opri din mâncat!”.
Susțineți că giganții producători de alimente acționează de capul lor, chiar dacă produsele lor sunt dăunătoare pentru sănătatea omului? Dacă e așa, cum se poate scăpa de ei? Eu știu că publicul e protejat de agențiile guvernamentale.
Daniel Reid: Din păcate, autoritățile protejează giganții alimentari. Organizația cea mai coruptă din guvernul american este FDA (Food and Drug Administration – Administrația pentru Alimente și Medicamente). Ei decid ce alimente vă este permis să consumați și ce medicamente trebuie să vă fie prescrise. Ei permit ca aspartamul să fie folosit pe piață. Această substanță chimică pusă în Coca Cola dietetică este o otravă mortală. Este cauzatoare de cancer la creier și nu numai.

Bine, dar n-am văzut oameni să moară fiindcă au băut Diet Coke…
Daniel Reid: Ba da, mor, dar încet. Cunosc cazul a doi bărbați care au murit de cancer la creier. Erau surferi în Australia. Făceau sport, stăteau la soare în fiecare zi și considerau că se hrănesc sănătos. Tipii ăștia erau dependenți de Diet Coke (beau 8-9 cutii pe zi). Chiar au recunoscut asta și au declarat că nu se pot opri să bea. Dar și Coca-Cola obișnuită are probleme: conține 9 lingurițe de zahăr alb la sticla de 500 de ml iar acidul fosforic e ingredientul ei de bază. Consumul de Coca-Cola produce cel mai mult acid posibil. Prin aceasta, se creează condițiile fundamentale de apariție a oricărui tip de cancer.

Ce părere aveți despre regimul pe bază de carne?
Daniel Reid: Azi am recomandat la seminarii ca persoanele care nu pot renunța la carne să mănânce măcar un singur fel de carne, și anume de miel. Carnea de porc e greu de digerat și produce foarte mult acid. Dar în general vorbind, problema cu carnea din ziua de azi e modul în care e crescut animalul – cu hormoni, antibiotice, steroizi și cu hrana improprie care i se administrează.

Multe medii sunt poluate cu emisiile provenite de la vehicule, centrale electrice și alte surse, care în mod inevitabil duc la problemele de sănătate. Dar există și o altă formă de poluare, cea pe care dv. o numiți „poluare invizibilă”: TV și transmisii de radio, turnuri de microunde pentru folosirea celularelor. Sunt acestea într-adevăr atât de periculoase?
Daniel Reid: Mortale, aș putea spune. Port în permanență în jurul gâtului un produs Tesla, o placă cu molecule de titan, singurul produs pe care l-am găsit și care chiar te protejează (schimbă configurația undelor de energie electromagnetică). Compania producătoare (http://www.teslas.us/) face de asemenea butoane pentru telefoanele mobile și calculatoare. Telefoanele mobile slăbesc sistemul imunitar, dau probleme ale sistemului nervos și produc cancere.

Bine, dar toată lumea are azi un telefon mobil…
Daniel Reid: Eu nu.
… chiar și în țările în curs de dezvoltare oamenii sunt dependenți de celulare…
Daniel Reid: Se sinucid lent. Oriunde unde te-ai afla la distanță de un metru față de un telefon mobil, obții aceleași radiații , așa că nu contează dacă scrii un mesaj la el, dacă ai telefonul la ureche sau folosești hands-free. E chiar de zece ori mai rău într-o mașină, pentru că rama metalică acționează ca un amplificator.

Ce fel de probleme medicale legate de celular vă așteptați să vedeți în următorii 10-15 ani?
Daniel Reid: Prevăd o explozie a cazurilor de cancer la creier. Garantat! Companiile de telefoane mobile vor fi acționate în justiție, iar poziția lor va fi: „Ei bine, guvernul le-a permis la momentul respectiv, iar standardele au fost stabilite de către guvern”. Vor arăta cu degetul la guvern, iar guvernul va arăta cu degetul la studiile care au spus că totul e în regulă, studii finanțate chiar de industriile respective și astfel totul se va învârti în cerc și oamenii vor continua să moară de cancer. Poate că telefoanele mobile vor fi interzise. Sau le vor face să respecte normele de siguranță.

Să ne întoarcem la dietă. Ce mâncați de obicei?
Daniel Reid: Eu am renunțat la cereale, deoarece consider că nu sunt alimentele cele mai potrivite pentru ființele umane. Pentru a testa un produs alimentar, ca să vezi dacă îi e indicat omului sau nu, trebuie să-l mănânci crud. Nu poți mânca orez sau grâu ca atare.

Dar sute de milioane de oameni din Asia trăiesc cu orez. Nu poate fi așa de rău…
Daniel Reid: Au și ei o mulțime de probleme de sănătate. Când oamenii au renunțat a mai fi vânători-culegători și nomazi și s-au stabilit pe un anumit teritoriu, singura modalitate de a hrăni o populație numeroasă a fost cultivarea cerealelor. Dar boabele sunt necomestibile dacă nu le gătești. Eu nu le recomand oamenilor să nu mănânce cereale, ți-am răspuns doar ce nu mănânc eu. Am descoperit acum doi ani, după ce am făcut o dezintoxicare puternică, că nu mai pot mânca cereale. M-au făcut să vomit. Corpul meu nu le-a mai acceptat. De altfel, cerealele sunt mari producătoare de acid. Soția mea, Snow, și cu mine mâncăm nuci și semințe, în special migdale și semințe de floarea soarelui. Pe acestea nu le poți digera uscate. Secretul de a le transforma în cel mai bun aliment de pe planetă e să le înmoi în apă peste noapte. Devin un alimentar viu, și este cea mai bună mâncare din lume. În afara de asta, mănânc legume, fructe, pește, carne de miel și ouă ecologice.

Spuneți că postul face parte din programul dv. de dezintoxicare. Cât timp ar trebui să postim?
Daniel Reid: Dezintoxicarea ideală prin post, pentru curățarea corpului este de 7 zile. Este timpul de care are nevoie corpul nostru pentru a-și purifica complet fluxul sanguin. Dar pentru că majoritatea oamenilor nu au timp și pentru că în 3 zile se eliberează suficiente toxine, o putem face în 3 zile, cu irigații ale colonului. Postul periodic este felul în care organismul este proiectat de natură pentru a se curăța și vindeca singur. Societățile primitive aveau ceea ce se numea casa bolnavului. Când te îmbolnăveai, erai dus la casa bolnavului și nu aveai voie să mănânci până când nu te făceai bine. Este un mecanism natural, dar oamenii de azi spun „Oh, nu pot sta nici măcar o jumătate de zi fără mâncare” și eu îi înțeleg. Cu toate acestea, cine urmează programul nostru se simte mult mai bine după 3 zile; iar când vede ce iese din corpul lui, e șocat…

Ce părere aveți despre băuturile alcoolice? Sunteți total împotrivă?
Daniel Reid: Eu nu sunt un puritan sau un călugăr. Îmi place să beau puțin uneori; și un trabuc din când în când. Vinul roșu și berea nu sunt bune, deoarece fermentează. Sunt mari producătoare de acid. Cei care spun că vinul roșu are antioxidanți folosesc o scuză pentru a bea vin roșu. Există mulți alți antioxidanți în natură. Ca băuturi, vi le recomand pe cele distilate: vodcă, rom, gin.

Ce spuneți despre cei care iau produse contra îmbătrânirii? Această practică devine din ce în ce mai răspândită. Oamenii  folosesc hormoni de creștere umană, injecții cu Botox etc. Dar despre toate celelalte metode pentru a-și prelungi viața?
Daniel Reid: Nu există nici o metodă pentru prevenirea îmbătrânirii. Tot ce se poate face este de a încetini procesul. Ce se întâmplă azi e doar o cosmetizare. Să-ți spun despre hormonul de creștere: da, este remarcabil. Bărbații de 75 de ani au brusc prietene de 20 și le crește părul la loc. Plătești 10.000-15.000 $ pe an pentru injecții. Oprești injecțiile, te întorci imediat înapoi, la starea în care ai fost. Știi ce declanșează în mod natural producerea hormonului de creștere în glanda pituitară? Postul! Postul este un fenomen de auto-vindecare, nu numai de detoxifiere. Când te oprești din mâncat, glanda pituitară primește un semnal și se activează hormonul de creștere… gratuit. Deci, dacă postiți în mod regulat, se secretă hormonul de creștere, încep să se repare toate daunele în organismul dv. și se inițiază procesul de anti-îmbătrânire. Dar oamenii nu vor s-o facă în acest fel. Ei vor să tragă o dușcă după-amiază și apoi să iasă la o cină de lux la un Steakhouse noaptea. Pur și simplu, nu vor să renunțe la stilul lor de viață. Botox-ul este nesănătos. Să ne uităm chiar la cuvânt: -tox. E o toxină bacteriologică. Acționează prin paralizarea mușchilor. Să-ți injectezi fața cu o otravă care-ți paralizează mușchii, asta numești tu anti-îmbătrânire? De fapt, îți scurtezi viața. Și pentru ce?

Una din învățăturile Tao este aceea că femeile sunt sexual superioare bărbaților, care sunt percepuți ca partea slabă a sexelor, buni doar pentru a fertiliza ovulele femeilor. Unii văd în aceasta un paradox, având în vedere că bărbații au încercat întotdeauna să-și afirme superioritatea în competiția dintre sexe. Să fie aceasta o evaluare justă?
Daniel Reid: Din punct de vedere sexual, e absolut corect. Natura ne-a construit în acest fel: bărbatul asigură semințele și devine dispensabil. Femeia rămâne însărcinată, așa că nu mai poate face sex, iar în acest timp bărbatul păzește gura peșterii de colții tigrilor. Și apoi, dacă el piere, nu contează; femeia a procreat deja. Asta e natura. Femeile sunt mai puternice, prin natura lor, deoarece ele sunt cele care trebuie să îngrijească copiii și să perpetueze specia. Și să nu uităm că, datorită hormonilor lor specifici, femeile au un sistem imunitar mult mai bun; de aceea, de regulă, trăiesc mai mult decât bărbații. Natura a construit femeia mai puternică. Că ele ne sunt superioare și în alte privințe – în valori sau morală – face obiectul unui alt tip de discuție. În orice caz, dacă există bărbați misogini, care disprețuiesc sau asupresc femeile, aceasta se întâmplă pentru că în subconștientul lor, ei simt că femeile le sunt superioare.

Vreți să spuneți că de aceea femeile sunt tratate ca cetățeni de categoria a doua în unele țări, iar în mai toate societățile sunt dominate de bărbați?
Daniel Reid: Femeile au avut întotdeauna mai multe responsabilități, și bărbații au devenit geloși. Fiind mai puternici, le-au supus fizic. Bărbații au inventat căsătoria ca un drept de a spune: Această femeie îmi aparține. Asta nu l-a oprit pe bărbat să aibă și alte femei, ele îi aparțin. Cu cât ești mai puternic și mai bogat, cu atât mai multe femei poți avea, dar nu asta e calea naturii.

Ce părere aveți despre modul în care sunt tratate femeile în Arabia Saudită?
Daniel Reid: Este un exemplu extrem de șovinism masculin, în care bărbații se cred superiori. De fapt, nu sunt. Bărbații au câteva avantaje față de femei: sunt mai creativi, mai inventivi. Lasă femeia să se ocupe de casă și pune-l pe bărbat într-o colibă cu o grămadă de obiecte și el va inventa aproape orice. Bărbații au o capacitate remarcabilă de a-și concentra mintea asupra unui singur lucru. În acest sens, sunt superiori femeilor. Ce-aș mai putea spune e că bărbatul trebuie să învețe să respecte energia feminină, să respecte femeile pentru ceea ce sunt și să beneficieze de aceasta – mai ales în timpul actului sexual.

Care sunt cele trei lucruri esențiale pe care le-ați spune cuiva care citește acest interviu și care nu se află într-o perfectă stare de sănătate?
Daniel Reid: Bea apă alcalină (apa îmbuteliată nu este alcalină). Oprește-te din mâncat alimente care putrezesc. Postește periodic.

Articol publicat în ziarul The Bali Times, în 2006.
Sursa: http://www.acumsiaici.ro/

 

 

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 00000006pm 030000000pm, PM6000000vineri în Terapii complementare

 

50 de curiozitati fascinante despre CORPUL UMAN!

vezi-cele-mai-interesante-picturi-realizate-pe-corpul-unor-femei

Existenta este cu adevarat uluitoare. Citind aceste date interesante, nu ai cum sa nu celebrezi faptul ca existi, faptul ca intr-adevar, esti o minune!

Creierul uman poate citi pana la 1000 de cuvinte pe minut

  1. Ochiul uman este atat de sensibil incat, daca Pamantul ar fi plat, ai putea sa vezi o lumanare licarind noaptea, la o distanta de 30 de mile.
  2. Formula 1 in corpul nostru :) – Impulsurile nervoase calatoresc de la si spre creier, cu o viteza care ajunge la 250 de mile sau aprox 405 km pe ora.
  3. Cand te inrosesti, captuseala stomacului tau se inroseste si ea.

4. Creierul uman poate citi pana la 1000 de cuvinte pe minut.

  1. In interiorul buricului exista mii de bacterii ce formeaza un ecosistem de marimea unei paduri tropiacale!
  2. Cand te-ai indragostit, creierul uman elibereaza un cocktail de hormoni si neurotransmitatori, ceea ce duce la anumite reactii in organism – creste rata batailor inimii pe minut, dispare apetitul pentru somn si simti un sentiment general de entuziasm.
  3. Poti vedea razele ultraviolete, doar ca aceasta abilitate este filtrata de lentilele ochilor. Unii oameni si-au facut operatii pentru a scoate aceste lentile ce opresc trecerea razelor ultraviolete, pentru a putea detecta acest tip de lumina.

8. Un corp adult este format din 7 myriade de atomi. In galaxie exista aproximativ 300 de bilioane de stele.

  1. Muschii nostri sunt cu mult mai puternici decat am putea crede. Puterea este limitata pentru a ne proteja tendoanele si muschii, dar in caz de pericol si intr-un moment cand creste adrenalina, aceasta limitare a corpului este indepartata si descoperim cat de puternici suntem de fapt!

Cel mai puternic computer din lume poate sa efectueze doar 0.02% din ceea ce poate creierul.

10. Nu prea ne sta bine cu viata actuala la birou! Noi, oamenii suntem de fapt cei mai mari alergatori de pe planeta. Suntem mai buni decat orice mamifer cu patru picioare, in urma cu mii de ani, oamenii alergau dupa prada, pana ce acestea ajungeau sa fie extenuate de oboseala.

11. Parul uman este atat de puternic incat poate sa sustina 12 tone.

  1. In 30 de minute, corpul uman da atat de multa caldura, suficient cat sa poti fierbe un galon (aprox 3,8 litri) de apa.
  2. Avem la fel de mult par pe corp, cum au si cimpanzeii. Parul nostru este insa acum nefolositor si de multe ori, atat de fin incat nici nu se observa.

14. Atomii care formeaza corpul uman acum, sunt aceeasi atomi care s-au format in timpul Big Bang, la inceputul Universului, cu 13, 7 bilioane de ani in urma…

15. Oasele oamenilor sunt asemenea granitului. O bucatica de os, de marimea unei cutii de chibrituri poate sustine 9 tone!

  1. Daca creierul uman ar fi fost un computer, ar fi putut efectua 38 de mii de trilioane de operatii pe secunda. Cel mai puternic computer din lume, poate sa efectueze doar 0.02% din ceea ce poate creierul.
  2. Degetele sunt atat de sensibile incat, daca degetele noastre ar fi fost de dimensiunea pamantului, am putea simti diferenta dintre o casa si o masina.
  3. Cand organul unei femei insarcinate este afectat (de exemplu daca aceasta sufera de un atac de cord), fetusul trimite celule stem catre organ, pentru a-l ajuta sa se regenereze. Iar femeile care au fost insarcinate prezinta o rezistenta mai mare in fata bolilor.

19. Cu 60.000 de mile de vase de sange in medie, in corpul uman, ai putea sa inconjori Pamantul de doua ori si inca o jumatate.

  1. Muschii care sustin globii oculari si care ne ajuta sa ne concentram, se misca de 100.000 de ori pe zi. Ca sa le dai de lucru in aceeasi masura muschilor picioarelor, trebuie sa mergi 50 de mile!
  2. Pentru fiecare 500 de grame de masa musculara pe care le castigi, corpul tau creeaza 11 kilometri noi de vase de sange!
  3. Corpul uman are 50% din ADN, identic cu bananele.

Stralucim in intuneric!

23. Singuratatea se manifesta si ca durere fizica. Asa cum ai o chemare interioara care te face sa fugi de durerea fizica, la fel incerci sa eviti durerea psihologica a singuratatii.

24. Corpul tau produce 25 de milioane de noi celule in fiecare secunda.

25. Suntem bioluminiscenti! Stralucim in intuneric. Lumina pe care o emite corpul uman este insa de 1.000 de ori mai slaba decat poate percepe ochiul uman si de aceea nu vedem acest lucru.

26. Pe parcursul vietii, oamenii elimina cam 19 kilograme de piele.

  1. Intr-o singura zi, sangele tau traverseaza peste 19 kilometri in tot corpul.
  2. Conexiunile nervoase ale universului seamana cu structura Universului. Intr-un fel, creierele noastre sunt modelate asemenea Universului.

29. 90% dintre celulele care compun corpul uman sunt fungi si bacterii!

  1. Impreuna cu cele 5 simturi traditional cunoscute: auzul, vazul, atingerea, mirosul si gustul, oamenii mai alte 15 simturi, cum ar fi simtul echilibrului, temperatura, durerea si simtul trecerii timpului, sau senzatia interna de sufocare, setea sau plinatatea.
  2. Mai in gluma mai in serios… Suntem mai bogati decat credem. :) In fiecare din noi exista cam 0,2 miligrame de aur, mai ales in sange. Din pacate ca sa colectezi 8 g de aur, ai avea nevoie de sangele a 40.000 de oameni. Oricum, este o informatie interesanta.
  3. Creierul uman foloseste cam 20% din nevoia de oxigen a corpului uman, chiar daca el in sine, reprezinta doar 2% din intreaga masa corporala a unui adult.
  4. Unele femei vad mai multe culori decat oricine altcineva. Majoritatea oamenilor au 3 tipuri de receptori de culoare, in timp ce unele femei au patru sau chiar 5 si de aceea pot vedea o gama mai larga de culori.
  5. O conditie care se numeste sinestezie, cauzeaza o suprapunere a simturilor si astfel, unii oameni pot chiar „gusta” sau „auzi” culorile!
  6. Plansul ne elibereaza de stres si permite oamenilor sa mai elimine din sentimentul de stres si tristete. Ne ajuta psihicul sa se calmeze.

36. Lacrimile au compozitii diferite, depinzand de motivul pentru care sunt eliberate de corp. Lacrimile produse din cauza cepei sunt diferite de cele produse din cauza tristetii.

  1. Inima umana creeaza destul de multa presiune in timp ce pompeaza, astfel incat sangele poate tasni peste 9 metri!

38. Energia pe care o genereaza creierul nostru echivaleaza cu cea generata de un bec de 10 watti. Chiar si atunci cand dormim, creierul nostru genereaza energia echivalenta a unui bec mai mic. Asadar, acel desen amuzant care ilustreaza fiinta umana in timp ce a gasit o idee formidabila, nu este deloc prea departe de adevar. Creierul este mai activ noaptea decat in timpul zilei.

39. Creierul nu simte durere fiindca el nu are receptori ai durerii.

  1. Unghia care creste cel mai repede este cea de la degetul mijlociu. Iar unghia mijlocie de la mana ta dominanta creste cel mai repede dintre toate.
  2. Ciclul de viata al unui fir de par uman este intre 3 si 7 ani.

42. Parul uman este foarte rezistent. In afara de faptul ca este inflamabil, prul uman se dezintegreaza foarte-foarte greu. Parul nu poate fi distrus de frig, schimbari climatice, apa sau alte forte naturale si este rezistent la o gama foarte larga de acizi si chimicale corozive.

43. Acidul din stomacul tau este suficient de puternic incat sa dizolve o lama de ras. Acidul clorhidric care se regaseste in stomac poate sa dizolve mai multe tipuri de metal, nu doar pizza pe care ai mancat-o la cina.

  1. Ceara din ureche este necesara pentru sanatatea urechii. In timp ce multi oameni o considera dezgustatoare, aceasta este de fapt foarte benefica sistemului de aparare al urechii, protejand interiorul urechii de bacterii, fungi, murdarie si insecte. Curata si lubrifiaza canalul urechii.

vezi-cele-mai-interesante-picturi-realizate-pe-corpul-unor-femei_3

45. Copiii se nasc mereu cu ochii albastri. Melanina din ochii unui nou-nascut are mereu nevoie de timp pentru a se inchide, prin expunerea la ultraviolete, dezvaluind mai tarziu adevarata culoare a copilului.

  1. Fiecare om si-a petrecut aproximativ jumatate de ora ca o singura celula.
  2. Dupa ce mananci prea mult, auzul tau scade.
  3. Femeile au un miros mai dezvoltat decat barbatii.
  4. Nasul tau poate retine peste 50,000 de mirosuri diferite.
  5. Ochii, nasul si urechile noastre isi modifica dimensiunile in mod continuu pe parcursul vietii.

Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Cultura/16530/50-de-curiozitati-despre-corpul-uman/pagina-1.html

 

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 00000006am 053000000am, AM6000000miercuri în Think about!

 

7 cauze pentru meditatia dificila

Hayley-yoga-meditation

Cum se poate ca ceva atat de simplu precum asezarea in liniste si urmarirea propriei respiratii sa provoace panica, teama si chiar ostilitate? Indiferent de cat de multe rapoarte ar exista, dovedind valoarea mentala, emotionala si fizica a starii de liniste – meditatia, pare sa existe un numar din ce in ce mai mare de persoane care refuza sa incerce.

Meditatia cu siguranta poate ridica provocari, si chiar cu atat mai mult, daca suntem nesiguri despre motivul pentru care noi o facem.

Poate parea foarte ciudat sa sezi si doar sa asculti la murmurul neincetat din capul nostru si cu usurinta devenim plictisiti daca nu facem nimic pentru prea mult timp, chiar daca sunt doar 10 minute. Dupa ani in care am auzit o multime de motive pentru care oamenii considera ca este greu sa meditezi, am redus gramada la doar cateva:

1. Sunt prea ocupat, nu am timp

Ceea ce cu siguranta poate fi adevarat daca ai copii mici si o slujba care iti ocupa tot timpul si cu tot ceea ce implica aceasta situatie. Totusi vorbim doar de circa 10 minute pe zi. Majoritatea dintre noi petrecem mai mult timp decat atat doar citind ziarul sau surfand aiurea pe web. Doar pare ca nu avem timp, deoarece de obicei ne umplem fiecare clipa cu activitate si niciodata nu apasam butonul de pauza.

2. Gasesc cu adevarat necomfortabil sa stau linistit pentru prea mult timp.

Daca incerci sa stai cu picioarele incrucisate pe podea, da, asta va fi lipsit de comfort. Dar poti sta, in locul acestei pozitii, pe un scaun tare si comfortabil. Sau poti face meditatie in mers, ori yoga, ori tai chi. Meditatia in miscare poate fi la fel de binefacatoare ca cea sezand.

3. Mintea mea nu s-ar opri din gandit:

Nu ma pot relaxa. Nu pot medita. Nu pot si gata! Mintea mea nu va deveni linistita; zboara peste tot! Gandurile mele ma innebunesc! Incerc sa ma indepartez de mine insumi, nu sa privesc inlauntrul meu.
Suna familiar?

Destul de surprinzator, incercarea de a opri mintea din gandit este precum incercarea de a opri vantul – este imposibil. In invataturile orientale, a invata mintea este un fapt descris ca fiind precum o maimuta beata muscata de un scorpion, deoarece, precum o maimuta sare de pe o craca pe alta, asa si mintea sare de la un lucru la altul, constant distrasa si ocupata. Deci cand ajungi sa stai linistit si incerci sa iti reduci la tacere mintea, vei gasi ca aceasta activitate maniaca tot continua si pare innebunitor de galagioasa. Nu este de fapt nimic nou, doar ca acum ai devenit constient de aceasta, in timp ce inainte erai cufundat in ea, inconstient ca acest murmur era asa de constant.
Aceasta experienta a mintii care este atat de ocupata este una foarte normala. Cineva a estimat candva ca intr-o sesiune de meditatie de treizeci de minute am putea avea pana la trei sute de ganduri. Ani de minte ocupata, ani de creare si mentinere de drame, ani de stres si confuzie si concentrare asupra sinelui, si mintea nu are nici o idee cum sa stea linistita. Mai degraba tanjeste dupa distractie. Nu este ca si cum ai stinge-o ca pe un dispozitiv electronic atunci cand meditezi, inseamna doar ca tu esti ca toti ceilalti.

4. Sunt prea multe lucruri care distrag atentia, este prea multa galagie.

Duse sunt zilele cand puteam dispare intr-o pestera si puteam fi lasati netulburati pana cand ieseam dupa oarece timp pe deplin iluminati. In loc de asta, cu totii trebuie sa facem fata sunetelor si impunerilor lumii din jurul nostru. Dar – si este un mare dar – nu avem nevoie sa o lasam sa ne impuna ceva. Masini circuland pe afara? Bine. Lasati-le sa treaca, nu mergeti odata cu ele. Linistea pe care o cautati este inlauntru, nu inafara. Experienta nemiscarii linistite este acumulativa: cu cat stai mai mult, atunci incet, incet, mintea devine mai linistita, mai bucuroasa, in ciuda oricarei distrageri a atentiei care ar putea exista.

5. Nu vad beneficiul.

Din nefericire, aici trebuie sa ne crezi pe cuvant. Unii oameni realizeaza cat de benefica este meditatia doar dupa o singura sedinta, dar pentru majoritatea dintre noi, asta ia mai mult timp – ati putea observa o diferenta dupa o saptamana sau poate doua de practica zilnica. Ceea ce inseamna ca trebuie sa aveti incredere destul de mult in acest proces pentru a ramane in meditatie si a continua cu practica, chiar inainte de a realiza beneficiile.
Amintiti-va, muzica are nevoie sa fie cantata timp de ore in sir pana ca notele sa fie corect interpretate, in timp ce in Japonia poate sa fie nevoie de doisprezece ani pentru a invata cum se aranjeaza florile. A fi nemiscat, linistit si tacut se intampla intr-o clipa, dar ar putea lua ceva timp pana cand acea clipa sa vina – de aici nevoia de rabdare.

6. Nu sunt bun la asta; niciodata nu o sa fac bine.

De fapt, este imposibil sa esuezi in meditatie. Chiar daca stai pentru 20 de minute gandind non-stop ganduri fara inteles, este bine. Nu exista corect sau gresit si nu exista o tehnica speciala. Sunt instructori de meditatie care spun ca exista tot atat de multe forme de meditatie cati oameni o practica. Deci tot ce ai nevoie sa faci este sa gasesti modul care merge pentru tine (chiar daca preferi sa o faci stand in cap) si sa o tii asa.
Punctul important este ca tu sa te imprietenesti cu meditatia. Nu ar fi de absolut nici un ajutor daca simti ca trebuie sa meditezi, de exemplu, si apoi sa te simti vinovat daca ratezi timpul alocat sau faci 10 minute, cand ti-am promis sa faci 30. Este mult mai bine sa o practici doar pentru un scurt timp si sa te bucuri de ceea ce faci, decat sa stai acolo, cu dintii inclestati, fiindca ti s-a spus ca doar 30 sau chiar 40 de minute vor aveau vreun efect. Meditatia este un tovaras de dorit in viata, precum un vechi prieten catre care te indrepti cand ai nevoie de sprijin, inspiratie si claritate. Exista pentru a te bucura de ea!

7. Este doar un moft ciudat New Age.

Cu siguranta este usor sa te pierzi prin multimea de promisiuni New Age de eterna fericire, dar meditatia insasi este la fel de straveche precum dealurile. Cu mai mult de 2500 de ani in urma, Buddha s-a dedicat meditatiei, si a incercat si testat numeroase si diferite moduri de a da putinta mintii sa devina linistita si tacuta. Iar acesta este doar un exemplu. Fiecare religie are propria ei variatie pe aceasta tema, si toate se intind inapoi timp de secole. Asa ca nimic nou aici, si nimic ciudat sau prostesc.

Cu alte cuvinte, meditatia nu este despre fortarea mintii sa stea absolut linistita. Mai degraba, este o renuntare la rezistenta, la orice ar putea aparea: indoiala, ingrijorare, incertitudine, sentimentul de nepotrivire, nesfarsitele drame, teama si dorinta. De fiecare data cand descoperi ca mintea ti-a luat-o razna, visand cu ochii deschisi, amintindu-si trecutul sau planificand cu mai mult timp inainte, revino la aceasta clipa. Tot ce ai nevoie sa faci este sa acorzi atentie si sa fii cu ceea ce exista. Nimic altceva.

sursa:http://viataverdeviu.ro/

 

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 00000006pm 057000000pm, PM6000000marți în Think about!

 

Frica ingrasa, lasitatea slabeste…

de-ce-ar-trebui-sa-ne-pese-de-diete

Cum reflecta corpul disfunctionalitatile energetice si sufletesti!

Corpul este casa temporara a sufletului!

Spiritualitatea nu iti anuleaza atributele umanului, dimpotriva! Corpul este casa temporara a sufletului. Cu riscul de a va supara pe unii dintre voi, corpul fizic reflecta disfunctionalitatile energetice, sufletesti. Uita-te in oglinda si vei vedea care iti sunt suferintele spirituale -mostenite sau dobandite! Vei vedea asta in privire, textura pielii, greutate, riduri etc.

Se spune ca frica este cel mai mare dusman al omului. Este raspunzatoare de multe esecuri, boli si neintelegeri din viata noastra. Milioane de oameni se tem de trecut, de viitor, de batranete, de nebunie, de moarte. Frica este o stare de spirit dominanta, unii dintre noi temandu-se de propriile lor ganduri. Ghinionul este rezultatul neincrederii si fricii. Pentru a-l inlatura, invocati inteligenta divina, rugati-va sa va insoteasca in tot ceea ce faceti.

Cand teama inchide poarta catre viata, numai credinta nezdruncinata in Dumnezeu o va deschide din nou. Ultimele cercetari in domeniul metafizicii pozitioneaza (aproape stiintific) spiritul (energia gandurilor noastre) deasupra materiei. Spun ’’aproape’’ deoarece, adevarurile nu se mai verifica atat de strict, doar in laborator. Pornind de la aceasta premisa, corpul nostru ia forma gandurilor noastre. ’’Zestrea ’’ noastra genetica este, de fapt, rezultatul gandurilor si actiunilor stramosilor nostri.

Dincolo de explicatiile pe care orice medic sau biolog le poate oferi, am observat la nivel subtil, faptul ca, oamenii supraponderali sunt cei mai fricosi! De ce? Pentru ca, de cele mai multe ori, frica le amplifica subconstient dorinta de a deveni mai ’’puternici’’, iar corpul lor ii asculta orbeste! Hmm….am fost invatati de mici ca “orice lucru are ca fundament o baza solida”…. bine, bine, dar cat de solida? Frica are caracter distructiv si nu aduce stabilitate! De ce s-o cultivam? Oricum, viata este plina de incertitudini. De ce sa ne risipim energia pe tot soiul de frici? Mai bine ne conservam energia vitala pentru situatiile cu adevarat critice. Cu rezervorul plin, va fi mult mai usor sa le infruntam.

Sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/15979/frica-ingrasa-lasitatea-slabeste-disfunctionalitatile-energetice.html

 

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 00000006pm 047000000pm, PM6000000marți în Think about!

 

FORMULA LUI AL- KHAWAREZMY – despre valoarea Omului

matematicacaietexercitiu-1400570530

FORMULA LUI AL- KHAWAREZMY (matematician arab):
Savantul arab a fost intrebat ce valoare reprezinta omul in matematica
si el a raspuns:

Daca omul are bun simt si caracter = 1
Daca mai este si frumos = 10
Daca mai are si bani = 100
Daca se mai trage dintr-un neam nobil = 1000

INSA, DACA DISPARE SIMBOLUL BUNULUI SIMT SI AL CARACTERULUI,
ADICA 1, RAMAN ZEROURILE ….

Sursa: https://www.facebook.com/corinne2306?fref=ufi

 
Scrie un comentariu

Posted by pe 00000006am 050000000am, AM6000000luni în De prin lume adunate, pentru suflet

 
 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 39 other followers