http://reteaualiterara.ning.com/profile/LauraCojocaru
“litera cu litera, ploaia scrijelea absenta conturul soarelui,
de la dreapta la stanga, serpi despicau norii.
tacerea…unica lumina lasand ploaia sa cada in contururi de vant.”
http://scoaldereiki.ning.com/profile/LauraMariaCojocaruCatanoiu
“te-am auzit luminand strigatul pamantului,
fire de lumina, focul iubind curcubeu.
strigat si chemare … prin veacuri Laika”
nu stiu daca ideile noastre ar trebui sa fie si ele relative….
Eretic inseamna sa nu imbratisezi credintele si valorile unui grup, unei comunitati religioase, s.a., adica sa nu fi de acord cu ele. Pai daca punem asa problema cu totii suntem eretici fata de celelalte credinte. Si atunci?
Societatea se intemeiaza pe gasirea unor idei comune, sigur, insa indivizii care o formeaza au o structura caracteriala si de personalitate diferita si, mai ales o perceptie diferita asupra vietii. Nu vei gasi doi oameni care gandesc si traiesc identic, ceea ce arata ca o nuanta de relativitate exista.
Si, mai ales, nu putem noi determina cu adevarat ce ar trebui si ce nu ar trebui in lumea asta. Nu putem decat invata experimentand ce este bine aici si acum pentru noi si cei din jur. Inclusiv notiunile de bine si rau sunt relative.
@psih.laura_cojocaru Atunci… cum apar ereticii? Si ei traiesc intr-o societate…
Inseamna ca… fiecare isi construieste ceea ce crede?
In primul rand credintele nostre si sistemul nostru de valori dupa care ne ghidam in viata este luat din familie, de la prieteni, din societatea in care traim, ca fiind adevaruri. Pe masura ce trece timpul observam ca aceste adevaruri ale cercului in care ne ducem viata, ni se potrivesc mai mult sau mai putin, sunt complete pentru noi mai mult sau mai putin, ne satisfac nevoile si dorintele mai mult sau mai putin.
Modul in care gandim si functionam defineste in mod clar ceea ce suntem. Iar atunci cand ceea ce suntem nu ne aduce o stare de bine, nu ne face sa ne simtim impliniti, atunci incepe cautarea, atunci incepem sa schimbam ceva la sistemul nostru de valori, la credintele noastre, pentru a ne regasi echilibrul interior.
Si, da, fiecare dintre noi ne putem construi acest sistem care determina ceea ce suntem si modul in care ne simtim.
Nu e bine ca fiecare sa isi aiba propriul sistem… e relativitate aici… si nu e bine
Nici nu ai cum sa ai propriul tau sistem in mod absolut atata timp cat traiesti intr-o societate, intr-o colectivitate in care interactionezi si relationezi cu cei din jur si este necesar in acest context sa ne stabilim unele repere comune.
Dincolo de asta, nu exista o realitate absoluta, fiecare dintre noi are propria lui realitate, adica propriul lui mod de a percepe, de a reactiona si de a trai in interior si in exterior, iar aici doar fiecare pentru el stabileste ce si cum.
Da, totul este relativ. Asta nu avem cum s-o schimbam.
Eu inca nu am un motiv… pentru care sa… cred
Chiar faptul ca-ti pui acesta intrebare arata ca ceva din tine este cel putin tentat sa creada.
Buna… am vazut acolo in sectiunea mai citesc multe link-uri catre “ingeri”… eu nu cred in ei… tu? Daca da… spune mi te rog de ce….
Da, cred. Pentru ca nu am gasit nici un motiv care sa ma faca sa nu cred.
Cam da
)))
dar nu le gasesc rostul.. sincer
Rostul lucrurilor si mai ales al credintelor noastre se afla in noi, in nevoile si dorintele noastre si fiecare avem propriile noastre motivatii, care pot fi asemanatoare sau diferite de ale celorlalti. Important este sa ne ascultam sufletul si sa “vedem” care este nevoia noastra si sa incercam s-o implinim in cel mai bun mod care ne reprezinta si ne permite sa fim noi insine.