Grup de dezvoltare personala III

 

“Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi.”,

Pablo Neruda

In data de 31.05.2012, la ora 17,30 vom incepe impreuna un nou grup de dezvoltare personala, un nou grup de cautatori ai sinelui si echilibrului personal. Va asteptam cu drag!

 

Scopul grupului: pe parcursul acestor intalniri iti vei dezvolta noi abilitati si o alta perspectiva asupra vietii tale, pe care le vei putea folosi pentru a-ti contura o noua viata mai frumoasa si mai plina de bucurie.

 

 

Temele abordate si ceea ce vei dobandi in urma participarii:

 

 

I.                   Cine sunt eu? (4 intalniri).

-         restabilirea prioritatiilor in viata

-         descoperirea resurselor interioare

-         constientizarea optiunilor

-         dobandirea increderii in propriile forte

 

 

II.                Cum imi redefinesc raportarea la realitate? (4 intalniri)

-         dobandesti o noua perceptie asupra propriei persoane

-         dobandesti o noua perceptie asupra celor din jur

-         inveti sa te relaxezi

-         inveti un nou mod de abordare, mai placut si mai eficient pentru tine

-         o gestionare mai buna a gandurilor si emotiilor tale pentru a putea face fata situatiilor de criza ale vietii

-         flexibilitate si toleranta la schimbare

-         adordari ale spiritualitatii

 

 

III.             Cum relationez cu ceilalti? (4 intalniri)

-         o mai buna gestionare a actiunilor tale

-         adaptare la „limbajul” celuilalt (cum comunici pentru a te face cat mai bine inteles)

-         dobandirea unei anumite flexibilitati in relatia cu ceilalti

-         dobandirea capacitatii de a te simti bine atat in compania celorlalti cat si cu tine insuti/insati

 

 

IV.              Cum imi manifest creativitatea pentru a-mi imbogatii viata? (4 intalniri)

-         descoperirea aptitudinilor creatoare

-         directionarea acestora catre scopurile personale

-         o noua perspectiva asupra abordarii vietii

-         o interactiune fructuoasa cu ceilalti

 

 

V.                 Cuplu si sexualitate. (4 intalniri)

-         comunicarea in cuplu

-         cum imi manifest iubirea pentru a ma face inteles?

-         cum cer ce am nevoie?

-         care este normalitatea in relatia sexuala?

-         redescoperirea propriei sexualitati

-         imbunatatirea dinamicii sexuale in cuplu

-         directionarea energiei sexuale catre o viata sanatoasa

 

 

Desfasurare:

- Data inceperii: 31.05.2012

- Cursul presupune 5 module. Fiecare modul presupune 4 intalniri/saptamana, timp de 3 ore, in ziua de luni de la ora 17.

- Costul participarii este de 100 Ron/modul.

- Numarul maxim de participanti: 15. Grup inchis!

- Adresa: Str. Libertatii, nr 10, colt cu Str. Bibescu, intrare de pe Bibescu, Craiova, Dolj.

 

 

Pentru buna functionare a grupului este bine sa avem in vedere si sa asiguram unul celuilalt:

-         confort si discretie

-         participarea la toate intalnirile (acceptandu-se maxim 2 absente) pentru a mentine dinamica grupului

 

Se accepta venirea persoanelor noi in grup doar pana la a III-a intalnire inclusiv.

Trainer: Laura-Maria Cojocaru, psiholog-psihoterapeut, tel. 0725161169.

Efect placebo – efect nocebo

Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei ! Si intrucât mintea subconştientă este cea care controlează corpul nostru şi intreaga viaţă, prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mulţime de intâmplări – unele plăcute, altele extreme de neplăcute.
Multă lume a auzit de efectul placebo. In cadrul unui experiment medical, ţi se dă un medicament despre care ţi se spune că este foarte eficient – de pildă ca pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testează medicamentul, aproximativ 50 constată intr-adevăr că au scăpat de durerea
de stomac. Dar – surpriză ! Aşa-zisul medicament este de fapt o bobiţă de zahăr acoperită de un inveliş albastru. El nu conţine nimic altceva decât zahăr. Si atunci, ce anume i-a vindecat pe cei 50 de voluntari ?
Forţa sugestiei. Li s-a spus că se vor face bine, au fost convinşi că sevor face bine şi s-au făcut bine. In fapt, subconştientul lor a fost convins de eficienţa medicamentului şi a dat organismului comenzilenecesare pentru a se face bine.Tot ceea ce mintea noastră crede, poate realiza.
Mult mai puţini au auzit de “efectul nocebo”. In cadrul unui experiment similar, ţi se dă o pastilă despre care eşti avertizat că iţi va face rău – de pildă crampe stomacale. De data aceasta, numărul celor ce se plâng de dureri la stomac este insă de 90! Evident era aceeaşi pastilă inofensivă de zahăr. Se constată insă că forţa sugestiei negative este mult mai maredecât a sugestiei pozitive.
Lucrul acesta trebuie să ne dea de gândit. Suntem expuşi zilnic, oră de oră, unei adevărate avalanşe de mesaje negative, in primul rând prin presă. Inundaţii, cutremure, avioane prăbuşite, crime, violuri, preţuri care cresc, bârfe răutăcioase ale colegilor, accidente de maşină; etc, etc.
Aceste mesaje cu puternică valoare emoţională lucrează fără să ne dăm seama asupra subconştientului nostru. Iar rezultatul este că ne merge prost fără să ştim de ce. Suntem deprimaţi, ne pierdem increderea intr-o viaţă mai bună, ne aşteptăm să ni se intâmple ce e mai rău. Si, de obicei, la ce
te aştepţi, aşa se intămplă. Dăm vina pe ursită, pe guvern, pe socri, pe colegi, fără să observăm că, de fapt răul este in noi. Că l-am lăsat să pătrundă in mintea noastră ori de câte ori a vrut, fără să realizăm
cătrăim in casă cu un duşman.
Gata ! Puneţi piciorul in prag! Incepând de astăzi inchideţi uşile pentru aceşti musafiri periculoşi.
Evitaţi să mai urmăriţi jurnalele cu ştiri negative. Schimbaţi postul pe altceva. In fond aveţi 25 -30 -40 de canale prin firma de cablu. Urmăriţi emisiunile educative şi cele care să vă refacă starea optimistă.
Muzică,divertisment, comedii… Evitaţi persoanele negative, cele care permanent se vaietă, critică
şi condamnă*. Dacă aşa sunt colegii de serviciu sau, mai rău, şeful dumneavoastră, gândiţi-vă foarte serios să vă căutaţi un alt loc de muncă. Altfel, rămânând alături de ei, riscaţi să vă condamnaţi la o
viaţă de eşec şi frustrare.
*Asociaţi-vă cu persoane pozitive*, optimiste, orientate spre succes. Dacăvreţi să aveţi o viaţă de succes, trebuie să staţi căt mai mult in preajma unor oameni de succes. Invăţaţi de la ei, gândiţi ca ei, acţionaţi ca ei. Folosiţi permanent forţa sugestiei pozitive citind cărţi motivaţionale sau biografii ale oamenilor de succes, ascultând casete şi CD-uri motivaţionale, participând la cursuri şi seminarii despre succes,
urmărind emisiuni radio şi Tv cu oameni de succes.
Pe scurt, folosiţi la maximum forţa sugestiei pozitive şi reduceţi la minim forţa sugestiei negative.
Preluaţi controlul tuturor elementelor de sugestie din preajma dumneavoastră şi folosiţi-le pentru a vă atinge obiectivele.
*Vă sugerez un mic exerciţiu pe care să-l faceţi zilnic:

Timp de două săptămâni :
1) nu vă mai plângeţi de nimic, nici in sinea dumneavoastră, nici faţă de alţii
2) nu mai urmăriţi jurnalele de ştiri la televizor
3) nu ascultaţi văicărelile celor din preajmă, cereţi-le să schimbe subiectul.

Dacă aveţi răbdarea să faceţi acest exerciţiu, veţi observa că perspectiva asupra vieţii vi se va schimba.

Sursa: (mail), http://www.bistritanews.ro/

Relatia

Cum se face ca, atunci cand sunteti indragostiti, aveti impresia ca partenerul dumneavoastra este absolut minunat? Aveti impresia ca el este inceputul si sfarsitul lumii. Nimic rau nu vi se poate intampla. Sunteti invincibil. Sunteti cuplul perfect. Va ganditi ca „ca daca fiecare dintre noi ar avea o asemenea relatie minunata, lumea ar fi mai buna!” Apoi reveniti la realitate. Micile deprinderi ale partenerului, atat de simpatice la inceput, devin enervante. Incepeti sa va certati. Petreceti din ce in ce mai putin timp impreuna. Va strambati in spatele lui. De ce se intampla acest lucru? De ce nu ramanem vesnic in aceasta faza de indragostiti?

Raspunsul este simplu: relatiile sunt ciclice. Fiecare cuplu trece prin momente bune si prin momente mai putin bune. Dar cum trecem peste momentele mai putin bune si cum facem sa revenim la momentele bune? Cum trecem peste aceste cicluri inevitabile? Exista trei domenii pe care le putem lua in considerare, atunci cand incercam sa aflam raspunsuri: 1) cercetarea academica; 2) fluxul de energie (legea atractiei) si 3) reincarnarea/legaturile karmice (legea cauzei si a efectului). Toate cele trei domenii explica, putin diferit, natura ciclica a relatiilor.

Sunt profesor de comunicare si le predau studentilor, de mult timp, fazele relatiilor. Exista mai multe modele acceptate, dar, in general, cele mai multe explica natura ciclica a relatiilor in 4 faze, atat pentru dezvoltarea, cat si pentru deteriorarea relatiei. Inceputul, explorarea, dezvoltarea si intimitatea sunt primele faze. Apoi, atunci cand relatiile se „deterioreaza”, avem de a face cu tumultul/stagnarea, descresterea, individualizarea si, in final, separarea. Cercetatorii sunt de parere ca acestea sunt trasaturi definitorii ale celor mai multe relatii. Ei explica ce se intampla in fiecare stadiu, dar niciodata nu incearca sa explice de ce se intampla. Rezultatele sunt mai mult descriptive si nu prescriptive. Din aceasta cauza, cred ca trebuie sa luam in considerare urmatoarele doua domenii, pentru a vedea cum putem trece, cu bine, prin aceste cicluri.

Dupa parerea mea, este dificil sa studiezi relatiile si natura lor ciclica, fara o perspectiva spirituala. Nu e nici un secret ca suntem cu totii energie. Totul este energie. Eu dumneavoastra, dar si pixul de pe masa – toti suntem  energie. Fiecare energie vibreaza la o frecventa diferita. In esenta, Legea Atractie enunta ca atragem ceea ce ne este asemanator. Cu alte cuvinte, suntem ca un magnet umblator si atragem pe oricine sau orice cu care suntem pe aceeasi lungime de unda. Daca radiati energie pozitiva, atrageti oameni si experiente pozitive. Daca radiati energie negativa, atrageti negativitate. Deci, cum se leaga acest lucru de natura ciclica a relatiilor?

Sa revenim la faza relatiei de pasiune/proaspat indragostiti. Va amintiti cum este? Nu-i asa ca este cel mai bine? Ca va doriti sa dureze pentru totdeauna? Cei mai multi oameni au fluturasii din stomac si simt ca plutesc in aer. De ce ne simtim asa, in aceasta faza? Datorita vibratiei noastre. Atunci cand simtim ca suntem „sus”, bucurosi si euforici, pregatiti sa cucerim lumea, vibratia noastra energetica este extrem de pozitiva. Din aceasta cauza ne simtim atat de bine.

Pe de alta parte, ganditi-va cum va simtiti cand aveti facturi de platit, dar nu si bani in cont. Este sentimentul acela negativ, gretos „imi vine sa vars”. Si il aveti, din cauza faptului ca vibrati la nivele joase.

Este binecunoscut faptul ca relatiile ne dau peste cap energia pozitiva. Cand iesim din etapa pasiunii, pierdem senzatia de euforie. Nivelul nostru energetic scade, la fel ca si cel al partenerului nostru. Nu e mirare ca, atunci cand cad nivelele vibrationale ale oamenilor, dispare sentimentul de ceva minunat. Iar partea trista este ca, de acum incolo, se intra intr-o primejdioasa spirala inversata. Totusi nu ma intelegeti gresit: nu sugerez ca toate relatiile sunt sortite esecului si ca cele mai multe cupluri nu sunt, in general, fericite. Dar fluxul energetic dintre doua persoane este foarte important. Atunci cand partenerul dumneavoastra face ceva dragut pentru dumneavoastra, va simtiti mai bine, nu-i asa? Nu sunteti mai fericit? Iar cand dumneavoastra sunteti mai fericit, si celalalt este fericit. Astfel, ciclul continua. Oamenii se hranesc cu energia celuilalt. Cand dumneavoastra sunteti bine,  la fel este si celalalt (si invers). Cand dumneavoastra sunteti cu energia la pamant, la fel este si celalalt. Din pacate, multe cupluri merg in jos, pe spirala si nu mai gasesc calea de a urca din nou. Dar exista cai de a o face. Trebuie doar sa constientizati fluxul de energie si sa va concentrati eforturile, pentru a reveni la energia pozitiva. Apreciati-va partenerul. Faceti lucruri frumoase pentru el. Acest lucru va va ridica starea de spirit.

In sfarsit putem sa luam in considerare reincarnarea/karma (legea cauzei si a efectului), pentru a explica de ce relatiile sunt ciclice. In esenta, reincarnarea nu este altceva decat un mare ciclu. Ne intorcem, murim, ne intoarcem, murim. Ideal ar fi ca, atunci cand ne intoarcem, sa ne ridicam nivelul vibrational, prin invataminte pozitive. Daca nu, ne reintorcem cu aceleasi suflete si o luam de la capat (sau, cel putin, cu suflete care au aceeasi configuratie vibrationala karmica). Astfel, revenim pana invatam cum sa ne pastram energia pozitiva si sa exprimam iubirea neconditionata.

Cu toate acestea, credeti ca daca aveti o karma negativa cu o persoana, veti fi respinsi de ea. E amuzant cum ne pacaleste Universul. In faza de pasiune, suntem atrasi de ea. Trecem prin faza de „al noualea cer”. Acest lucru este necesar pentru a participa la ciclul de invatare al sufletului. De exemplu, daca, atunci cand il vedeti pe „John” intrand pe usa, va ganditi: „O, Doamne, tipul acesta m-a omorat intr-o viata trecuta… plec repede, inainte sa ma vada!”, niciodata nu ati mai trece prin ceea ce are nevoie sufletul sa invete din relatii.

Asadar, le avem pe toate: trei cai diferite, pentru a explica ciclurile relatiilor. Desi legile nu sunt intotdeauna amuzante, va incurajez sa priviti relatiile ca pe un joc si ca pe o provocare. Daca aveti atitudinea potrivita, puteti sa jucati un joc extraordinar. Asa ca, lasati sa curga energia pozitiva, fiti atenti la ganduri, emotii si actiuni. A castiga jocul, inseamna a evolua ca suflet si a iesi din roata reincarnarii. Totul se refera doar la relatii…

Cu mult timp in urma am ajuns la concluzia ca, in viata, TOTUL TREBUIE sa aiba la baza fundatia rezistenta a relatiilor – increderea si respectul reciproc. In viata mea profesionala, am de a face cu adulti descurajati, care si-au pierdut viziunea si calea, dar si cu tineri care inca isi cauta individualitatea si modul de a-si trai visele.

Datorita faptului ca azi suntem unde suntem, e greu pentru ambele grupuri. La inceput pare ca „nu e nimic nou sub Soare” – ca si cand lumea a luat tot ce era candva nou, proaspat si plin de inspiratie, le-a amestecat intr-o oala si a rezultat o combinatie ametitoare de clisee, cuvinte banale si expresii care toate suna la fel. Ceea ce inainte era intelepciune de bun simt, astazi seamana mai mult cu o campanie de marketing si nu cu un apel la actiune si dezvoltare proprie. Clientii mei simt ca traiesc din ce in ce mai mult in Turnul Babel al secolului al XXI-lea.

Aici intervine baza relatiilor noastre. Avand-o, puteti sa intindeti mana catre celalalt si sa spuneti: „Vino cu mine si te voi ajuta sa gasesti locul in care iti doresti sa fii”. Daca nu exista incredere, respect reciproc si conectare la nivelul sufletului/inimii, acea persoana nu va va urma. Desigur ca exista persoane care isi induc singuri durerea. Aceste persoane isi creeaza propria lor suferinta, datorita faptului ca sunt de prea mult timp atasati de gandurile si obiceiurile lor fixe; se agata de conceptiile lor, asa cum se agata un om pe cale sa se inece, de vesta de o geamandura, mult prea speriat sa mai incerce ceva nou.

Pentru altii este o problema de alegere a momentului potrivit. Cu totii trebuie sa fim intr-un „moment magic” al evolutiei, ca un teren fertil, pregatit pentru semanat, ca sa putem accepta noi metode de invatare si de gandire – acest lucru e adevarat pentru elevi, dar si pentru adulti – pentru ca toti avem ceva nou de invatat si niciodata nu terminam de invatat. Daca nu suntem pregatiti … nu suntem pregatiti. Dar daca nu suntem pregatiti, acest lucru nu inseamna ca nu va trebui sa ne ocupa de acest lucru, intr-un alt moment sau intr-un alt loc. Problemele si scaparile voastre nu dispar niciodata; ele doar stau intr-un colt si asteapta momentul educational cel mai oportun.

Unde duc toate aceste? Totul in viata depinde de fundatia solida a relatiilor. Asa cum o cladire cu o fundatie subreda, se va narui pana la urma, fara relatii, la fel se va intampla si cu scolile, bisericile si guvernele. Atunci cand vorbim limbajul necinstit al politicienilor, intesat de concepte si cuvinte care reprezinta mai degraba obiceiuri, decat convingeri adevarate, atunci cand nu ascultam gandurile si sentimentele celuilalt – atunci nu avem o fundatie, ci mai degraba ceva ce daramam, inainte de a fi terminat.

Ascultati, fiti toleranti, mentineti ganduri pozitive, folositi cuvinte pline de compasiune, traiti in religia voastra, dar nu le impuneti altora ideile voastre – creati ceva frumos si intim, confidential cu un partener iubit. Este posibil sa va impiedicati ocazional si sa cadeti, pentru putin timp, dar fiecare zi este diferita si puteti sa o luati de la capat – indiferent de ce s-a intamplat ieri. Ganditi-va ca aceasta promisiune/legamant de reinoire este ca dusul de dimineata – trebuie sa il faceti zilnic.

Carol Morgan

Sursa: Newsletter-ul Editurii For You

BELAGINELE – LEGILE FIRII (LEGILE NATURALE)

Codul dupa care traiau, in urma cu mii de ani, pelasgii, inaintasii daco-romanilor… 

1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina prinde viata si ia faptura.

2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumina tunetul si focul ce se revarsa, asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau.

3. Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi ii faci in varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza soarele piscul cel semet ca si pamantul cel neted.

4. Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate si prea multa apa ii stinge suflarea.

5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cat este mai inalt, cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant, caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.

6. Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica, pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.

7. Priveste raul si ia aminte la invatatura sa. La inceput este doar un firicel de apa, dar creste tot mai mare, caci vine de la ce este mai mare si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin firea lor. Asemenea este si gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc printre pietre si stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in cale. Apa cu apa se aduna, iar impreuna puterea este si mai mare.

8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apa stie unde va ajunge, caci una este cu pamantul si toate cele ce-i vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit. Astfel sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu sta in calea sa . Sa-ti fie gandul limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in calea sa, caci firea lucrurilor din jur este miscatoare asemeni apelor. Apa cu apa se intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte.

9. Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca precum a venit, caci te-ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevar; sunt ca pulberea campului ce-ti acopera ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele te indeamna la trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, saracia,boala, amaraciunea si moartea.

10. Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea lor, dupa frumusetea lor sau dupa ravna lor, caci si unul si altul a lasat din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat este sarac in liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa. Cum firea lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce da valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea? Duce un om mai mult decat boul? E mai bogat vreunul ca pamantul? Doar cunoasterea si intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere, daca ea nu este lamurita de vreme.

11. Fierul inrosit a fost rece si se va raci iarasi; Vasul a fost pamant si va fi iarasi pamant; Pamantul ce-a fost sterp acum este pamant roditor si se va starpi iarasi peste vremi. Ravna omului face schimbatoare toate acestea. Dar ravna ii intoarce bucuria in tristete si linistea in neliniste. Fierul si focul ajuta omul, dar il si vatama. Si aceeasi ravna il indeamna a merge pe carari nestiute si nebatute de ceilalti dinaintea lui. Tot ravna il indeamna la strangere de averi, la marirea puterii si a se masura cu altii. Fereste-te de a te masura cu altul, caci trufia de aici se naste; ea te va cobori mai jos de dobitoace si te va desparti de fratele si de vlastarul tau.

12. Neinteleptul este manat de ravna, dar inteleptul incaleca ravna. Neinteleptul sufera cand ravna il duce la pierdere si la cadere, dar inteleptul intotdeauna gaseste castigul in pierdere si inaltarea in cadere.

13. Trufia raceste iubirea inimii si o face in dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat omul care nu mai are iubire in inima sa. Caci iubirea este cea dintai putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se impresoare cu trufia, caci mai jos de dobitoace vei ajunge.

14. Gandul bun si vorba inteleapta iti pot potoli necazul, iti pot racori inima, dar nu te vindeca, pentru ca omul sufera dupa cum trufia a crescut in el, caci suferinta este umbra trufiei.

15. Nu iti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, caci ele asa cum vin, asa pleaca. Dupa orice zi vine si noaptea si dupa iarna vine primavara, caci asa este randuit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se vad, se nasc, cresc si apoi se intorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor ramane pururi, iar aceasta are nenumarate si nesfarsite ramuri si, asemenea izvoarelor mintii si sufletului tau, ele nu se arata la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa creasca toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace si oameni – si din aceeasi vatra vin si catre aceeasi vatra se intorc si vatra aceasta este pururea.

16. Precum copacul cel falnic creste langa cel mic, fara a-i face rau, asa sa fiti intre voi, cel mare sa nu loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul, caci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Arunca un lemn pe rau si mai multe vor veni din susul sau catre tine. Adu-i multumire semenului tau, adu-i lumina pe chip si in suflet, iar toate acestea le vei gasi mai tarziu, inflorite in inima ta.

17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amagitoare ceea ce nu este al tau, caci cel ce priveste prin ochii tai este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

18. Nu grabi nici o lucrare caci trasul de ramuri loveste inapoi. Fructul copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplacut. Nu te grabi deci sa aduni ce este inainte de vreme, caci iti va amari sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si ispita.

19. Ramai mereu in racoarea sufletului tau, dar daca mania se aprinde in tine, ia seama ca nu cumva sa treaca de vorba ta. Mania vine din teama si nu a locuit dintru inceput in inima ta; Daca nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia inchide poarta intelepciunii, iar cel trufas se pune singur langa dobitoace. Intelepciunea este mai pretuita decat toate cele ce se vad cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tau si este rodul cunoasterii udata de vreme.

20. Nu-ti amari sufletul cand simti durerea si neputinta, ci mai degraba cauta sa te folosesti de ele pentru indreptare, caci in rod ai si samanta. Nu se poate ca o samanta buna sa dea rod rau. Lacomia intotdeauna duce la pierdere, furtul intotdeauna duce la boala, gandurile sterpe intotdeauna duc spre ratacire, mania intotdeauna loveste inapoi, rautatea si neadevarul intotdeauna aduc neputinta, trufia intotdeauna aduce suferinta.

21. Mergi la izvor cand sufletul ti-e aprins, scormoneste in apa limpede si asteapta pana ce devine iarasi curata. Asa se va duce si aprinderea sufletului tau, precum tulburarea aceea.

22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gandul tau, si cum samanta nu se poate fara coaja, asa este si gandul cel rodnic al omului. Coaja gandului rodnic este vointa, iar fara vointa,gandul se usuca si nu foloseste la nimic. Dar puterea este in rabdarea semintei, iar vointa si rabdarea fac mladita firava sa razbata pamantul tare.

23. In vremea lucrului tau, inveseleste-ti inima la vederea lucrarii tale, inainte de terminarea ei, caci precum fructul isi anunta venirea cu o floare, tot asa fapta omului este vazuta de cel cu mintea si simtirea limpede, inainte de a fi terminata.

24. Ia bine seama la cauza omului sarac, dar si la cauza omului grabnic avut, caci nici una nici alta nu sunt firesti. Omul sarac are multe ganduri desarte si le schimba de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a invelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si inselator, ori vede mai bine necazul altuia si cauta a-l amagi, iar de acolo isi trage grabnica avutie.

25. Fii bland si rabdator cu cei de langa tine, caci asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si altii cu tine, caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumina cu cea care se vede prin ochii tai.

26. Unde este taria omului acolo ii este si slabiciunea, ceea ce-l ridica il si coboara; ramai in limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel bland este deasupra celui aprig. Limpede sa-ti fie mintea si simtirea, si ia seama de toate acestea.

27. Taria muntelui vine din rabdarea sa, din linistea sa, stanca ii este numai invelitoare. Dar taria lui este incercata de vant, de apa cea lina. Ia-ti puterea din rabdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea gandului tau, caci nu tulburarea izvorului roade stanca, ci limpezimea sa.

28. Lucrarea facuta din teama nu are viata lunga si taria ei este asemeni unei revarsari de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afara, dar este chemata de teama lor, insa teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevar, lene si trufie.

29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alba si nerosita de vin si lasa vremea sa o imbrace cu intelepciune. Nu privi la trupul lor slabit si garbovit, caci toate acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea intelepciunii.

30. Multumeste-i pamantului pentru toate cele ce-ti ofera, multumeste-i cerului pentru ploaia care iti hraneste pamantul, multumeste-i soarelui pentru caldura si lumina casei tale si a pamantului tau, multumeste-i lunii pentru linistea somnului tau, multumeste-le stelelor ca vegheaza asupra somnului tau, multumeste-i muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste-i padurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste-i izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste-i copacului pentru lucrarile ce-ti arata, multumeste-i omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe chip.

31. Precum iarba buna creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama ca purtarea lor cea rea este semanata si crescuta din teama si neputinte, iar trufia este invelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu cauta a-i indrepta din vorbe si mustrare, caci apasarea pe rana nu o vindeca. Oare iarba aceea este rea doar pentru ca este amara pantecului tau? Asa este si cu omul, de vei vrea sa-l indrepti, adu-i pentru inceput gandul si simtirea la ce este placut atat omului bun, cat si omului rau. Unul vede roata plecand, iar altul vede aceeasi roata venind. Cine vede mai bine ?

32. Doar cel inteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat, caci cel inteleptit a fost odata si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au facut sa tina seama de alcatuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare in varful muntelui si acolo nu a scapat de ele, a fugit in mijlocul padurii si iata ca roadele erau cu el, apoi a privit inlauntrul sau si iata ca roadele sale amare aveau radacini in mintea si simtirea poftelor sale.

33. Este o floare mai frumoasa decat cealalta? Este un izvor mai limpede decat altul? Este un fir de iarba mai presus decat altul? Fiecare are taria, frumusetea si priceperea lui. Este in firea lucrurilor ca padurea sa aiba felurite soiuri de copaci, de iarba, de flori si dobitoace. Nu seamana un deget cu altul de la aceeasi mana, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este marul mai intelept decat prunul sau parul ? Este mana stanga mai buna ca dreapta ? Altfel vede ochiul stang de cel drept? Cele de sus isi au rostul lor si cele de jos isi au rostul lor, cele mari isi au rostul lor si cele mici isi au rostul lor, cele repezi isi au rostul lor si cele incete isi au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin isi vor avea rostul lor.

34. Neputinta vine dupa rautate si neadevar, caci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama ca lumina sufletului tau si al celui de langa tine are aceeasi vatra si ramane fara umbra. Vezi ce tulbura necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tau. Adu-i linistea in suflet si limpezimea in minte si batranetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si taria ta nu vor slabi si te vei intoarce de unde ai venit, satul de caldura urmasilor tai.

35. Intotdeauna va fi cineva dedesubtul tau si intotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tau sa te uiti cu iubire si nu cu trufie caci acolo iti sunt radacinile, iar la cele ce sunt deasupra ta sa te uiti cu privirea de prunc si fara teama.

36. Cele tari, cele slabe si cele nevazute sunt cele ce alcatuiesc lumea si toate acestea le gasesti in om si toate alcatuiesc un intreg. Nu este nimic care sa fie afara si sa nu fie si inauntru. Ia seama la toate acestea cand iti apleci privirea inauntrul tau si vei gasi toata intelepciunea zeilor ascunsa in nevazutul fiintei tale. Zeii au luat seama inaintea omului de aceasta intelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.

37. Ia aminte ca bataia inimii, curgerea sangelui prin vine, vindecarea ranilor, frumusetea ochilor si minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este in fiecare si al carui chip se arata in lumina. Dar nu uita ca trupul este doar o farama din putinul care se vede…

38. Curatenia trupului si desfatarea sa prin simturi te pun doar putin mai sus de dobitoace, caci nu un sunet placut te ridica, nici o duioasa atingere, nici un gust placut, nici o mireasma imbatatoare si nici o bucurie a ochilor. Caci unde este caldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este placutul apare si neplacutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este ras, si plansul pandeste.

39. Iata dar calea de inceput: cumpatarea in toate cele ce faci, ascultarea de batrani si de cei intelepti, harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevar si de vorbele desarte, ferirea de cearta si de manie, buna purtare intre semeni. Dimineata sa te trezesti cu ele, ziua sa le porti mereu in minte, seara sa le ai cu tine in somn si astfel supararea, lipsa, amaraciunea, neputinta, boala si rautatea altora nu se vor atinge de tine.

40. Dincolo de acestea se afla iubirea, vointa, curajul, rabdarea, modestia si ele ridica omul cu adevarat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmeaza calea zeilor, dar ingroparea lor te arunca mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti adevarata cunoastere si intelepciune, adevarata putere, adevarata bucurie, adevarata bogatie, rodnica si trainica lucrare.

41. Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si ura, unde este vointa poate aparea si delasarea, unde este curajul poate aparea si frica, unde este rabdarea, poate aparea si graba si unde este modestia poate aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si cele ce se vad si cele ce nu se vad din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se afla cel ce gandeste si acesta este cel ce vede miscarea in nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfata in cunoasterea si linistea ce intrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.

42. Cel tulburat vede binele ca bine si raul ca rau, este atras de una si fuge de cealalta, dar inteleptul vede si frumosul si uratul, simte si frigul si caldura si finetea si asprimea, aude si placutul si neplacutul, gusta si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face judecata intre ele. El vede deslusit ca firea lucrurilor este in toate, caci frumosul din urat se trage si uratul din frumos, dulcele a fost amar la inceput si se va face iarasi amar, placutul se naste din neplacut si neplacutul din placut. Si toate acestea lumineaza sufletul inteleptului pentru ca cele bune si placute hranesc si bucura trupul si simturile sale, iar cele neplacute neinteleptului hranesc mintea si intelepciunea sa, caci vede innoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.

43. Nu este usoara cararea zeilor, dar nu uita nici o clipa ca omul poate cuprinde in iubirea sa mai mult decat poate cuprinde in ura sa, caldura se ridica mai mult decat poate cobori frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decat cel ce este dedesubt, usorul se intinde mai mult decat se intinde greul, lumina razbate mai mult decat poate razbate intunericul, puterea care uneste este mai mare decat puterea care desparte.

44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe acelasi punct se sprijina; nevazutul si vazutul acelasi loc ocupa; toate cele mari stau ascunse in cele mici, iar aici este o mare taina a firii; mare printre intelepti este cel ce o pricepe.

45. Inteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gandeste, cel ce simte cu cel ce face, dar neinteleptul ii desparte. Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face, cel ce simte si cel ce gandeste sunt asemeni norilor care vin si pleaca, dar cel ce vede prin ochii tai este vesnic si lumina sa este fara umbra. El este dincolo de viata si moarte, dincolo de bine si rau, dincolo de frumos si urat, dincolo de curgerea timpului.

Mai multe explicatii si referinte despre aceste legi:

Sursa: Newsletter-ul Editurii ForYou, http://studiidacologice.com/

Reunificarea interioara – “coltul tau de cer senin”

”Exista doua emisfere cerebrale opuse. Ele se afla in opozitie, dar sunt, totodata, complementare. Se opun una alteia pentru ca sunt separate; au functii diferite.

Avem dificultati deoarece folosim una dintre emisfere mai mult decat pe cealalta. Solutia ar fi sa le aducem impreuna, in asa fel incat sa le folosim pe amandoua, fara sa sesizam diferenta. Asta este ceea ce se vede din afara; cu totii stim asta.

Si acum, sa trecem la ceva diferit. Biblia spune: “Dumnezeu l-a creat pe om cu imaginatia sa.” Apoi, ceea ce urmeaza, ne pune in incurcatura: ”El a creat oamenii ca barbati si femei.”

Deci, la Dumnezeu – daca pot spune asa – cele doua emisfere nu erau separate.

In noi, ele sunt separate. In contrast cu Dumnezeu, noi vedem barbatul si femeia ca fiind separati. Dar, nici barbatul singur, nici femeia singura nu corespund imaginii complete pe care a creat-o Dumnezeu. Cei doi corespund imaginii lui Dumnezeu doar impreuna.

Astfel, barbatul singur este incomplet; doar impreuna cu femeia el este complet. Iar femeia este completa numai cu jumatatea ei, barbatul. Totusi, atat barbatii, cat si femeile fac distinctie intre ei. Fiintele umane devin complete numai atunci cand se pot uni cate doua, barbat cu femeie – sub toate aspectele.

Facem multe distinctii care reprezinta continuarea la nivel subliminal a distinctiei pe care o facem intre barbat si femeie. In loc de femeie, spunem corp; in loc de barbat, spunem spirit.

In acest sens, orice cale spirituala, prin negarea corpului, devine in multe feluri o negare a femeii. Prin urmare, caile spirituale sunt anti – corp fizic. Prin negarea uniunii dintre barbat si femeie se da prioritate unuia, in fata altuia.

La fel se intampla cu emisferele dreapta si stanga; una este barbat, cealalta este femeie. Acelasi lucru este valabil si pentru sus si jos.

Ce le aduce impreuna?

Dreapta si stanga

Inchideti ochii. Ne indreptam atentia catre bratul drept si cel stang. Indepartati bratele unul de celalalt si intoarceti palmele in sus. Lasati mainile sa se odihneasca pe coapse. Ramaneti relaxati.

Acum simtiti pe rand o mana si, apoi, cealalta. Care este mai puternica? Care este mai slaba?

Fara sa va uitati la maini, priviti inainte pana va uniti mainile.

Aceasta inseamna ca o mana devine mai mult, si la fel se intampla si cu cealalta. Asteptam pana nu ne mai gandim la o mana sau la cealalta, pana cand stanga si dreapta au devenit una – una la infinit. Se desfasoara un proces in care sensul de opozitie se dizolva. Ele actioneaza ca un intreg.

Sus si jos

Acum, facem acelasi lucru cu sus si jos. Intai privim in sus si, apoi, privim in jos. Unde se afla linia de separare din corpul nostru? Asteptam si de data aceasta pana cand cele doua parti se unesc in una singura. Dupa ce am ajuns la aceasta unificare, simtim diferenta din interiorul nostru.

Tata si mama

Acum procedam la fel cu mama si tata. Simtim locul pe care il ocupa tata in interiorul nostru si, imediat, locul mamei. Ramane unul din ei neglijat, undeva in fundal?

Asteptam sa se produca o miscare in interiorul nostru pana cand amandoi devin unul, unul si acelasi.

Relatia de cuplu

Si acum, sa transferam aceasta miscare la relatia noastra de cuplu. Cine sau ce este in fata? Cine sau ce ramane mai in spate? Este ceva mai la stanga sau mai la dreapta? Cine sau ce este mai sus sau mai jos?

Dumnezeu si lumea

Acum, trecem la o alta opozitie pe care o putem compara cu stanga si dreapta, sau cu sus si jos – opozitia dintre Dumnezeu si lume.

Le lasam sa curga impreuna in noi insine intr-o uniune in care nu mai putem spune ca sunt separate. Devenim imediat una cu ambele parti sub toate aspectele.

Cateva reflectii in plus asupra opuselor

Aceste procedee se pot aplica si la alte opozitii. Le voi mentiona pe scurt aici.

Sanatate si boala

Cand vrem sa scapam de boala, ne comportam ca un barbat. Cand o lasam sa existe, ne comportam ca o femeie. Cand sanatatea si boala sunt lasate sa curga impreuna, ele lucreaza impreuna si devin una.

Viata si moartea

Viata este barbat in sensul de aici, iar moartea este femeie. Ce se intampla cu noi cand cele doua sunt lasate sa se uneasca si sa curga ca una singura in simturile noastre?

Viata noastra devine adunata si completa. O traim inaintea mortii. Apoi, moartea va deveni deplina la momentul potrivit.

Inainte si dupa

In ceea ce priveste timpul, simtim trecutul, ce a fost,  ca fiind feminin. In acest sens el este complet. Ceea ce urmeaza, ce va fi,  este barbat. Cand ne orientam spre viitor, actionam ca un barbat. Cand ceea ce a fost in trecut ne inrobeste, asteptam fara sa actionam. Sunt necesare ambele parti: una fara cealalta nu poate sa rodeasca.

Cum devin una? In acest moment – chiar acum.

Corpul

Tratam deseori corpul nostru ca si cum ar fi subordonat spiritului nostru. Il minimalizam, desi niciun spirit nu poate trai in afara lui insusi, fara un corp.

Opozitia dintre spirit si corp, asa cum multi o accepta ca pe o axioma, inclusiv multi oameni spirituali si religiosi, se reflecta intr-o alta opozitie, mai ales la barbati. Este opozitia dintre barbati si femei.

Ce le-au facut barbatii femeilor – le-au dispretuit, le-au suprimat, le-au desfigurat si le-au criticat cu asprime? Ce au obtinut tratandu-le pe femei ca pe o proprietate personala pe care o pot stapani, schimba sau arunca, fara sentimente sau respect, fara inima?

Adeseori, barbatii se comporta cu corpul lor in acelasi fel. Il neglijeaza si ii pun in primejdie sanatatea in numele unor asa-zise chemari inalte, sau de dragul faimei.

Ce altceva este un razboi sau o cruciada daca nu o invazie? Isi are corespondentul in violarea unei femei, iar razboaiele au condus adesea la violarea femeilor, in absenta sentimentelor, a respectului si a inimii.

Asadar, unde incepe reconcilierea la toate nivelurile?

Incepe cu respectul si iubirea fata de femei, cu barbatii care stau mai jos decat femeile si alaturi de ele.

Aceasta miscare merge dincolo de asa-numita egalitate a sexelor: nu poate exista nicio egalitate intre spirit si corp. Poate exista doar supunere in fata celui de dinaintea ta care te mentine in viata si te sprijina.

Modul in care se comporta barbatii cu femeile este acelasi in care barbatii, mai ales barbatii, se comporta cu pamantul, desi pamantul este acela care ii duce pe ei in spate.

Banii sunt tratati intr-un mod asemanator. Dincolo de ideea de bani ca recompensa meritata pentru munca prestata, in mainile barbatilor, castigurile fara justificare si fundament, intr-un razboi nou si diferit violeaza si jefuiesc pe aceia de la care vin acele castiguri si pe cea de la care, in ultima instanta, vin toate bogatiile, chiar mama pamant.

Cum ne reintoarcem la fundatiile de baza, solide? Cum se reintorc barbatii la femei? Cum se reintorc femeile, care adeseori simt la fel, in legatura cu corpul lor, la mama lor? Cu smerenie. De la o inaltime atribuita cu de la sine putere, ne reintoarcem la pamant. Ajustand greutatile de pe cantar, de la preponderenta mandriei si a inaltimii, ne reintoarcem la mama pamant de unde am venit, cea care ne hraneste si ne sprijina. Si atunci, mama pamant, impreuna cu toate mamele, manifesta fata de toti barbatii si femeile iubire materna. Aceasta iubire nu cunoaste aroganta, se afla toata in aceeasi inima.

In acelasi fel ne intoarcem si la corpul nostru, si prin el, la puterea creatoare, imaginea primara si originea vietii, pe care o intalnim in forma cea mai completa la partea feminina, la femeie si la mama – si in corpul nostru.

Cum? Cu aceeasi iubire de la inceputuri care spune catre tot ceea ce este chemat la viata:  “Sa creasca! Sa existe! Sa fie viu!”

Imbratisarea

Recent,  m-am gandit la ceea ce inseamna o imbratisare. Barbatul si femeia sunt fata in fata. Deci, este barbatul, iar in fata lui femeia. Barbatul desface larg bratele si invita femeia din priviri. Iar femeia isi intinde bratele si invita barbatul din priviri, cu drag. Ei merg unul spre celalalt si se imbratiseaza tandru.

Cat timp pot sta imbratisati? Pot sta asa doar scurt timp. Doar legatura dintre barbat si femeie nu este suficienta cand se topesc intr-o imbratisare. Nu este suficient pentru viata. Asa ca, ei se elibereaza din imbratisare, trebuie sa faca asta. Nimeni nu poate sta asa mult timp.

Ea se da cu un pas inapoi si la fel face si el. Ambii isi desfac bratele, foarte larg, si privesc dincolo de partenerul lor, catre viata ca intreg. Acum, ei includ foarte multe in imbratisarea lor, familia partenerului, de exemplu, tot ceea ce apartine lumii partenerului, si chiar lumea in intregul ei. Si, in timp ce amandoi isi deschid astfel bratele, ei simt in spatele lor ceva maret care ii sustine, care actioneaza in urma lor. Apoi, se privesc din nou, fiind conectati acum cu ceva mult mai important. Amandoi se vad unul pe altul invaluiti intr-o multime de conexiuni. Unul dintre ei nu are curajul sa se desprinda de celalalt si, asta, in avantajul lui. Insa nu mai este posibil. Dar pentru ca privirea lor este atat de cuprinzatoare, se pot simti in largul lor impreuna, se pot duce din nou unul spre celalalt, pentru ca apoi sa se desprinda putin din nou, deoarece relatia lor exista in cadrul a ceva mult mai important.

Acelasi lucru e valabil si pentru noi, cand conform imaginii noastre despre barbat si femeie, simtim in interiorul nostru ca amandoi apartin unul altuia si sunt, in acelasi timp, separati.

De exemplu:

stanga si dreapta,

sus si jos,

corp si spirit,

sanatate si boala,

trecut, prezent si viitor.

Cum se poate sa se reunifice ceea ce este separat in noi, in sentimentele noastre si in actiunile noastre?

Imbratisam cu iubire ambele parti din interiorul nostru. Apoi ne desprindem putin, pana cand putem simti diferenta din interiorul nostru. Ambele parti din noi revin una catre cealalta, pana cand se simt una cu noi, iar noi cu ele. Devenind una cu ele in acest fel, privim inainte la sarcinile care vin spre noi si le indeplinim cu iubire.”

Bert Hellinger – Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi, Scrisoarea lunii ianuarie 2011

Sursa: http://putereaprezentului.wordpress.com

 

Alchimia relatiei

Multi dintre noi trateaza relatiile in aceeasi maniera in care este jucat pokerul. Facem tot posibilul ca sa obtinem pozitia avantajoasa de control. Iar daca nu ne reuseste acest lucru, facem cacialma. Ne prefacem ca avem carti pe care nu le avem. Amagim. Mintim.

Si, chiar daca acesta este modelul pentru multi aflati intr-o relatie, in era noastra post moderna, el nu este modelul pentru Relatia Sacra, asa cum este ea descrisa in Manuscris.

Permiteti-mi sa fiu foarte sincer aici. Relatia Sacra nu este pentru toata lumea. De fapt, banuiesc ca sunt mult mai putine persoane capabile sau macar dispuse sa o initieze, decat numarul de persoane care prefera sa joace jocuri emotionale de carti.

Acest gen de relatie cere sinceritate maxima – atat fata de tine insuti, cat si fata de partenerul tau. In loc sa ne ascundem cartile, le etalam pe toate pe masa. Toate sperantele noastre, toate fricile noastre, toate gandurile noastre marunte si de gelozie, toata siretenia noastra: toate acestea sunt expuse la lumina clara a constientei, pentru ca partenerul nostru sa le vada. Iar el trebuie sa faca la fel. Nu va functiona, daca exista usi secrete nedescuiate, cu gandul la evadarea mentala. Nu va functiona, daca cei doi partenerii nu sunt impecabil de sinceri unul cu altul.

Iar motivul pentru acest gen radical de sinceritate este ca, fara ea, Alchimia Relatiei nu poate avea loc. Acum, s-ar putea ca acesta sa fie un termen nou pentru multi – chiar si pentru cei care studiaza alchimia interioara – intrucat dinamica relatiei intime este rareori discutata in cadrul celor patru curente alchimice majore (egiptean, taoist, tantra yoga si tantra budista).

Ma gandesc, asadar, ca ar fi bine sa definesc ceea ce vreau sa spun aici si sa stabilesc un gen de fundament. Ca toate tipurile de alchimie, acest gen de lucrare are de-a face cu schimbarea formei, intr-o alta. In acest caz, forma o constituie interdinamica ce a devenit obisnuita intre doi oameni. Dupa un timp, oamenii au tendinta de a intra in rutina. Insufletirea care a existat la inceputul relatiei incepe sa dispara. Ambele persoane devin mai mult sau mai putin constiente. Realitatea dura este ca este nevoie de vigilenta continua si de efort, ca sa mentii o relatie constienta si plina de viata.

Multe relatii esueaza, deoarece partenerii fie ca nu sunt dispusi, fie ca nu pot face eforturile necesare ca sa le sustina. In loc sa se bucure de noutatea fiecarei clipe din cadrul relatiei, cu timpul, se infiltreaza un fel de monotonie; ceea ce inainte obisnuia sa fie captivant, acum este plictisitor. Mai rau decat atat, se instaleaza un fel de letargie psihologica si emotionala, iar amandoi partenerii cad prada efectelor deprimante ale inconstientei.

Acest gen de inconstienta este clopotul de inmormantare pentru constienta psihologica si intelegere; si, desi el este rareori mentionat, acest gen de inconstienta are un efect negativ si asupra vietii spirituale a unei persoane.

Asadar, forma care trebuie sa fie schimbata in cadrul unei relatii este exact forma interactiunilor ce au loc, de obicei, intre cei doi parteneri.

Ca in toate tipurile de alchimie, pentru ca reactiile sa se produca, trebuie sa existe un vas. Iar in aceasta situatie, el este vasul sigurantei si aprecierii, care ofera recipientul pentru transformare.

Daca lipseste siguranta si aprecierea, acest tip de alchimie nu poate fi realizat. Iar daca te-ai decis ca vrei sa incerci acest tip de alchimie, in relatia ta, iti sugerez ca mai intai sa faci o analiza. Sa evaluezi, cu sinceritate, daca simti siguranta si apreciere in relatie. Daca nu le simti, iti vei irosi timpul incercand sa realizezi acest tip de alchimie, cu partenerul tau actual. In schimb, iti sugerez sa iti concentrezi eforturile asupra practicilor solitare, mentionate in Manuscris. Daca totusi vrei sa incerci, incepe sa ii vorbesti partenerului tau despre aceste sentimente de nesiguranta si lipsa de apreciere, pe care le simti. Doar daca – si doar atunci cand ele sunt rezolvate – ar trebui sa te gandesti sa te angajezi in acest tip de alchimie.

Asadar, acum avem doua dintre cele trei elemente necesare alchimiei: ceva care sa fie transformat (tiparele obisnuite de interactiune) si vasul (plasa de siguranta, daca vrei, a relatiei in sine). Este necesar si un al treilea element; iar acesta este, desigur, energia necesara pentru a declansa reactia. De obicei, in relatii exista multa energie, sub forma de tipare nervoase, sperante, frici si dorinte. Vom ajunge imediat si la ele, insa acum vreau sa vorbesc despre otel.

Sinele nostru psihologic se aseamana mult cu sabiile confectionate din oteluri aliate. Ele au fost forjate in turnatoria severa si fiebinte a copilariei noastre, in solicitarile formatoare ale experientelor noastre de inceput. Aceasta perioada timpurie din viata este cea care reuneste elementele sufletului nostru. Si, asemenea otelului, acest proces a fost realizat in conditii de presiune si temperatura foarte ridicate. Unii dintre noi au fost abuzati de parinti autoritari, total reci sau chiar distructivi. Unii dintre noi au fost lasati de capul lor, fara sa li se ofere niciun fel de sprijin sau de indrumare. Iar fiecare tip de relatie parinte/copil se incadreaza intre aceste doua polaritati. Posibilitatile de presiuni existente in copilarie sunt efectiv nesfarsite – si la fel sunt si aliajele psihologice ce rezulta din aceste tipuri de experiente.

In multe grupuri de dezvoltare personala, se vorbeste mult despre copilul interior si, chiar daca in mod sigur are valoare sa iei legatura cu acest sine mai tanar, acest lucru nu este intotdeauna incantator. Mitul nostru cultural este ca anii din copilarie constituie o perioada de inocenta, o perioada in care totul e in regula cu lumea. Pentru unii copii, acest lucru este adevarat; pentru multi altii, nu este deloc asa.

Imi amintesc ca acum cativa ani ma aflam in casa unui coleg terapeut, la o petrecere. Majoritatea adultilor de acolo lucrau ca terapeuti, psihologi sau psihiatri. M-am trantit pe o canapea imensa si, in timp ce sorbeam din paharul cu Pepsi, am observat un eveniment remarcabil. Unul dintre terapeuti venise la petrecere cu fiul sau si cu prietenul cel mai bun al fiului sau. Era clar ca cei doi copii erau prieteni. Jucau un fel de joc de carti si asteptau, plini de respect, sa le vina randul. Nu era niciun fel de tentativa de a trisa, parand sa se afle intr-o atmosfera de camaraderie.

Apoi, tatal baiatului a intrat in camera si i-a intrebat pe amandoi daca aveau nevoie de ceva. Cei doi l-au privit cu fete de inger si au zambit. Nu, au raspuns ei, cu cea mai dulce voce de baietel. Tatal si-a batut usor fiul pe spate si, in timp ce iesea din camera, l-a batut cu nonsalanta pe spate si pe prietenul fiului sau. Pentru o clipa, fiul sau a privit incidentul cu un dezgust cumplit. Puteai observa ca nu ii venea sa-si creada ochilor. Dupa care, in timp ce tatal sau a intrat in cealalta camera, fiul sau s-a dat in spate si l-a pocnit in fata pe cel mai bun prieten al sau!

Aceasta nu era deloc inocenta copilariei. Aceasta era furia copilariei. El nu era dispus sa imparta afectiunea din partea tatalui sau, nici macar cu prietenul sau cel mai bun. Acest gen de gelozie este caracteristic mamiferelor superioare, iar noi suntem, cu toate iluziile noastre auto-laudative ale auto-suficientei, inca mamifere. Oricat de sus ajungem din punct de vedere spiritual, atata timp cat vom trai, vom avea trasaturi in comun cu fratii si surorile noastre mamifere.

Viata launtrica a unui copil este deseori mult diferita de cum si-o imagineaza cei din jurul sau. Fiind inconjurat atat de pericole, cat si de oportunitati, viata sufleteasca a unui copil este direct modelata de felul in care el alege sa le trateze. Intr-un sens, nu conteaza daca e vorba de ceva cum ar fi o amenintare a vietii, un parinte alienat mintal, un agresor sexual de copii – sau ceva aparent inofensiv, cum ar fi cu cine sa mearga la balul bobocilor. Cu toate ca impactul pe care il are faptul de se lupta pentru viata sa, ar putea foarte bine amprenta comportamentul unui copil pentru mult timp, pana in varsta adulta, deciziile minore din viata – cum ar fi, cu cine sa socializeze sau nu – au si ele impact. Toate aceste decizii minore si majore creeaza temperatura si presiune psihologica interna. Aliajele personalitatii cuiva se contopesc sau sunt distruse prin foc. In momentul in care devenim adulti, sabia a fost calita, iar aliajul personalitatilor noastre s-a intarit.

Unii dintre noi ies din aceasta turnatorie a copilariei avand ascutisurile sabiilor tari ca piatra; iar cele ale altora dintre noi sunt tocite. Unii dintre noi isi pastreaza taisurile, iar altii par sa nu poata pastra niciodata nimic.

Lucrul cel mai important in legatura cu otelul este ca, odata ce iese din turnatorie, el tinde sa ramana in forma sa originala. Iar unul dintre putinele lucruri ce pot vreodata reconfigura aliajul, survine daca otelul devine la fel de fierbinte ca atunci cand a fost format.

In lucrarea alchimica a Relatiei Sacre, noi intram, in mod voluntar, inapoi in turnatorie. Temperatura care apare intre doi oameni, atunci cand exista frictiuni intre nevroze ale fiecaruia din cei doi, poate deveni destul de ridicata. Daca ambele persoane pot gasi curajul de a fi total sincere cu ele insele si una cu cealalta, in aceste momente incandescente, aliajele psihologice pot fi modificate. Atunci, in relatie patrunde un nou tip de insufletire, alimentat de energia adevarului psihologic.

Treaba este ca cei mai multi dintre noi vor face aproape orice ca sa evite incarcatura psihologica. Atunci cand ajungem sa ne simtim inconfortabil, multi dintre noi parasesc Iluzia. Pentru unii, acest lucru inseamna literalmente sa isi faca bagajele si sa plece din oras – sau cel putin in alta parte. Pentru altii, acest lucru inseamna ca sunt prezenti fizic, dar ca nu mai sunt prezenti emotional. Devenim indiferenti. Devenim roboti. Ne miscam si vorbim, aproape ca atunci cand suntem normali, insa ne-am retras departe, foarte departe, in interior. Altii se anesteziaza cu alcool sau droguri. Iar unii o fac cu ajutorul televiziunii. La urma urmei, noi, oamenii, suntem foarte destepti si creativi. Putem gasi tot felul de metode de a evita sa ne confruntam cu noi insine. De fapt, ele sunt mult prea numeroase, ca sa le enumar aici. Insa cred ca intelegi ideea. Banuiesc ca intrebarea reala de aici este – ce faci atunci cand, din punct de vedere psihologic, lucrurile devin prea fierbinti pentru gustul tau? Ce faci atunci cand esti pe punctul de a simti ceva ce nu vrei sa simti?

Pentru cei care se afla intr-o Relatie Sacra, astfel de sentimente sunt o chemare la a fi prezenti. El este un moment in care sa fii total sincer si in care ambii parteneri sa isi exprime sentimentele adevarate, oricat de stanjeniti sau de speriati ar putea fi cei doi. Spunandu-si adevarurile unul altuia, in dinamica relatiei patrunde un element insufletitor. Sinceritatea psihologica duce la intelegere psihologica – Iar odata cu intelegerea, exista sansa pentru constienta, iar odata cu constientizarea poate avea loc schimbarea.

Acest capitol nu prea este un manual pentru Alchimia Relatiei. El este in principal, cred eu, o prevenire. Magdalena s-a referit la acest lucru, in Manuscris. Ea l-a numit obscuritati in calea zborului. Suna minunat de exotic, nu-i asa? Ei bine, in clipa in care obscuritatea este, in mod clar, in fata ta, nu este ceva foarte exotic. Si nu e o senzatie foarte exotica, atunci cand turnatoria relatiei devine atat de incandescenta, incat simti ca te topesti (din punct de vedere psihological, asta e). Este nevoie de curaj si tarie sufleteasca, ca sa stai in turnatorie, atunci cand fierbinteala incepe sa-ti slabeasca stabilitatea imaginii pe care o ai despre tine insuti. Putini dintre noi sunt dispusi sa arate ca sunt caraghiosi, speriati, meschini sau gelosi. Iar de multe ori vom recurge la mijloace elaborate, ca sa ascundem aceste sentimente, de noi insine sau de altii.

Insa, in Relatia Sacra, aceste lucruri ies, in mod invariabil, la suprafata, la fel ca namolul de pe fundul unui butoi, care a fost tulburat. Lucrul important este sa intelegi ca asta nu inseamna ca o faci (Relatia Sacra) gresit; el inseamna ca e posibil sa o faci bine. Asa cum a spus Magdalena, in Manuscris: puterea alchimiei extrudeaza sau scoate afara zgura. Acest lucru poate fi fascinant, atunci cand zgura este indepartata din partenerul tau, insa e intr-adevar infricosator, atunci cand ea iese din tine.

Ceea ce face ca Relatia Sacra sa fie sacra, este ca ea e intr-adevar o cale dumnezeiasca de a fi. Radacina cuvantului sacru inseamna, de fapt, a intregi [in engleza, holy: sfant/sacru si whole:intreg/total/teafar. N.tr.]. Asadar …  atunci cand facem ceva care creeaza intregire (in acest caz, intregire psihologica), suntem angajati intr-un act sfant sau sacru.

In creuzetul sigurantei, sinceritatii si aprecierii reciproce, e posibil sa fie faurit/forjat un nou tip de sine. Acest nou sine este, din punct de vedere psihologic, mai sincer, mai constient si mai liber decat omologul sau de dinainte de a intra in turnatoria relatiei. Si, asemenea pasarii phoenix care se naste din propria-i cenusa, acest sine are aripi. El poate zbura in locuri pe care, inainte, si le putea doar imagina.

Exista aici taine si comori care ii asteapta pe cei care au curajul sa patrunda in adancurile lor insisi si ale partenerilor lor. Asa cum am spus, ea nu este pentru toata lumea. Probabil ca vei sti daca esti un candidat potrivit, pentru ca o vei simti in sufletul tau, in inima ta.

Daca intri pe acest drum, sa stii ca nu exista manuale. Exista prea putina indrumare de pret, in exterior. In mod traditional, calea spre spiritualitate a fost una a solitudinii. Si, chiar daca celor care sunt intr-o Relatie Sacra, le-ar putea fi necesare perioade de solitudine, ceva s-a schimbat. Ei consimt sa mearga impreuna pe calea spre Divinitate, unul langa altul, prin rai si prin iad, pe piscurile stralucitoare, in care toate lucrurile sunt dintr-odata limpezi ca si cristalul, si prin vaile intunecate ale mortii psihologice, in care ti-e greu pana si sa-ti vezi piciorul pasind in fata celuilalt. Si totusi, din intunericul faptului de a nu sti, incepe sa rasara o profunda forta primordiala. Ea necesita un tip neobisnuit de treime sfanta – trei lucruri, pentru ca ea sa-si indeplineasca sarcina cea mai sfanta – siguranta reciproca, sinceritatea psihologica si aprecierea celui Iubit.

Sa aveti o calatorie grozava!

de Tom Kenyon, Magdalen Manuscript/Manuscrisul Magdalenei (ORB Communications).

http://tomkenyon.com/alchemyofrelationship

Sursa: Ana Nicolai Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare
Reconnection and Reconnective Healing Practitioner
www.TheReconnection.com

 

 

 

Relaxarea

Intr-o lume în care stresul a devenit un cuvant mult prea uzitat, ba mai mult o stare psiho-fizica a ce e resimtita de poate prea multi oameni, relaxarea si implicit meditatia ce o insoteste sunt „bunuri” din ce în ce mai necesare. Nu ne putem cladi un viitor fericit daca suntem într-o continua stare de stres, sau atunci cand putem totusi reusi anumite performante profesionale in urma unei munci stresante, de cele mai multe ori nu ne putem bucura în voie de roadele acestora. De ce? Datorita perioadei de stres parcurse, intervin deseori boli, necazuri, probleme. Energia este epuizata mai precis, energia necesara trairii unui prezent echilibrat si armonios se epuizeaza în urma unor situatii stresante. Faptul ca stresul e cauza majoritatii bolilor, este un adevar demonstrat stiintific, mai mult decat atat, ezoteristii stiu ca el cauzeaza si probleme de destin – Isus ne spunea sa nu ne mai facem griji pentru viitor, la fel si Mikao Usui, fondatorul primului sistem de reiki, ne spune sa nu mai fim îngrijorati… Cu siguranta stiau ce vorbesc!
Dar nu despre stres doresc eu sa vorbesc acum, ci despre unul din remediile sale – RELAXAREA.
Despre cel mai bun medicament anti-stres, despre cea mai simpla forma de relaxare, ce este la îndemana tuturor.
Argument in favoarea beneficitatii folosirii sale: are ce rezultat in timp, schimbarea obiceiului de a fi stresat. Relaxarea poate deveni o stare permananeta indiferent de situatie. Iata însa trei argumente concrete:
1. În afara de bine cunoscutele efecte ale relaxarii asupra sanatatii, mai adag ca argument si „TEORIA DARWINISMULUI NEURAL” – formulata de dr. Gerald Edelman, neourofiziolog – care postuleaza faptul ca neuronii ce realizeaza conexiunile dintre celulele creierului se afla în concurenta pentru o asa numita „selectie naturala”, ce este precum o lupta pentru existenta. În aceasta situatie numai acele conexiuni care sunt cel mai des folosite supravietuiesc. Aceste conexiuni alcatuiesc o retea neurala a celulelor creierului care devine constienta de mediul incojurator si tot ce se întampla în jurul ei prin simturi. Acesta retea creaza UN MODEL ce are efecte, atat în ceea ce priveste perceptia realitatii, dar si asupra modului de a reactiona în urma acestei perceptii, deci – asupra comportamentului. Are efect asupra CONSTIINTEI dar si asupra… INTUITIEI si PERCEPTIILOR EXTRASENZORIALE.
2. GENELE PSI – descoperite în urma cercetarilor stiintifice sunt cele responsabile de energia PSI. Cu cat un om are mai multe gene de acest gen, cu atat puterile sale psihice sunt mai evidente. Se pare ca omul la începutul existentei sale pe Pamant le folosea în mod frecvent, pentru ca a fost construit astfel, însa functionalitatea lor s-a pierdut undeva pe drum, atat datorita preocuparilor cat si vanatorii de vrajitoare, ce a determinat teama de a le mai folosi si „adormirea” lor. Un alt factor ce le „închide” prin eliberarea de neurohormoni si suprastimularea electrica, ar fi tocmai NIVELUL RIDICAT AL STRESULUI. În aceasta situatie o serie de proteine eliberate în corp la comanda (fortata de stres) a creierului inhiba activitatea genelor psi.
3. FRECVENTELE SAU RITMURILE CEREBRALE – corespunzatoare starilor noastre. Acestea sunt:
- delta – (0.5 – 3 cicli/secunda) – corespunde somnului foarte profund fara vise.
- tetha – (3 – 7 cicli/s), este starea de somn cu vise, starea normala a unui copil de 2-7 ani sau starea PSI emisie-receptie de informatii.
- alfa – (8 – 12 cicli/s) este starea de somn cu vise, sau de starea de veghe corespunzatoare RELAXARII în care functioneaza intuitia, inspiratia divina, stare în care intram atunci cand închidem ochii, chiar daca nu dormim SAU cea în care linistiti fiind, visam cu ochii deschisi.
- beta – (13 -20 cicli/s) starea normala de atentie, în care suntem conectati la realitate, orientati spre exterior.
- gamma – de la 20 c/s în sus o stare rar întalnita de suexcitare, furie extrema, nebunie, panica.
4. Activitatile PSI cer energie, fara de care ele nu se pot desfasura. Iar stresul este un mare consumator energetic. Pentru a “vedea in nevazut”, dar si pentru a influenta Holograma, campul nostru biofizic trebuie sa se combine cu campul Pamantului, iar pentru a intra in ACORD ARMONIC cu acesta, trebuie sa fim pe frecventa tetha sau mai nou alfa, respectiv frecventele de acelasi nivel cu REZONANTA SCHUMANN, frecventa “cerebrala” electromagnetica a Pamantului, (despre care se spune ca este in crestere de o vreme, de la 7,83 cit a fost calculata in secolul trecut, ajungand in prezent la 12 sau chiar mai mult, de fapt, ea variind in functie de zona si anumiti parametri ai acesteia, furtuni magnetice, fulgere, etc, de aceea ma refer si la starea afla, ce devine o stare rezonanta cu Pamantul).
Prin RELAXARE ZILNICA, practicata în mod constant, ne putem antrena pentru a fi în starea ALFA sau chiar TETHA în timpul activitatilor normale. Atunci puterile noastre psihice vor fi amplificate si vom functiona dupa alte principii, conectati fiind atat la realitatea încojuratoare cat si la realitati ce exista dincolo de spatiul sau timpul perceptibil în mod obisnuit. Astfel ne putem crea viitorul, putem vedea anumite lucruri ce s-au petrecut la distanta în timp sau spatiu, putem avea intuitii deosebite, si ghidaje de la fiinte superioare din astral, putem patrunde în inima Hologramei, dincolo de ceea ce numim în mod frecvent realitate.
Dar cum sa intram într-o astfel de stare în mod obisnuit? Cum altfel decat obisnuind creierul sa îsi schimbe obiceiurile, schemele ce el însusi si le-a format în timp. Se poate! Realaxandu-ne. Creandu-ne obiceiul de a ne relaxa în fiecare seara, sau de ce nu, pentru cine prefera si are timpul disponibil, în fiecare dimineata. Deci renuntand definitiv pentru 30 de minute la stres, oricare ar putea fi cauza lui, sau pur si simplu, chiar nestresati fiind, antrenandu-ne mintea în exercitii de relaxare pentru a ne spori puterile PSI.
Cel mai simplu si eficient mod de a ne antrena mintea este RELAXAREA si VIZUALIZAREA. Ruperea de realitate si problemele cotidiene macar pentru momentul dedicat meditatiei. Vom proceda astfel:
Ne asezam comod într-un loc linistit, în semi întuneric, lasam vibratiile armonioase la muzicii de meditatie (neaparat foarte lenta), aprindem o lumanare, sau setam lampa pe o lumina difuza, aprindem tamae sau un betisor parfumat, închidem ochii si ne imaginam un ecran mental alb, sau îi tinem usor întredeschisi, dar privim dincolo de realitate. Apoi apasam magicul buton mental si începem sa rulam filmul propriu. Suntem scenaristi si regizori, actori si spectatori. Si asta timp de 30-60 min. Putem alege între:
- RELAXARE pur si simplu: ne imaginam ca suntem într-un loc frumos, preferabil în natura, suntem fericiti, facem ceva ce ne este pe plac, suntem liberi si fara griji, veseli si bucurosi ca traim.
- MEDITATIE – ne fixam atentia asupra unui moment din viata noastra si încercam sa-i întelegem sensul privindu-l cat mai detasat, ca si cum ar fi un film din viata altcuiva. Daca altcineva ar fi actorul principal ce am gandi, care e rostul întamplarii, lectia, etc. Important este sa fim detasati si obiectivi.
- CREAREA VIITORULUI – de data aceasta filmul trebuie sa fie unul frumos, pe care am dori sa-l traim. Unul cu happy-end. Nu trebuie sa ne pese daca îl vom trai sau nu… Trebuie sa stim ca într-un fel sau altul, el ne va aduce beneficii în viata cotidiana.Aceasta tehnica este una din cele mai eficiente – o imagine face cat o mie de cuvinte spun japonezii, iar Iisus ne spunea ca atunci cand dorim ceva sa ne imaginam ca îl avem deja…
Procedeul VIZUALIZARII determina încetarea dialogului interior si fixarea atentiei asupra imaginilor si actiunii imaginate. Iar acest simplu fapt ne sporeste in timp puterile PSI.
Pare simplu, desi nu este de la început asa.
INGREDIENTELE ABSOLUT NECESARE SUNT: rabdarea, vointa, motivatia, atentia, imaginatia, dorinta, pacea, insistenta, continuitatea meditatiei, detasarea, credinta, serenitatea. Folosind toate acestea si urmand aceasta tehnica în mod regulat timp de mai multe luni, (în functie de persoana) nu doar ca ne putem redobandi sau mentine o stare de sanatate benefica, ci si ne putem activa „gena PSI” responsabila cu intuitia si/sau clarviziunea, schimbandu-ne schemele si crescandu-ne puterile psihice. Nu vom deveni cu toti clarvazatori, dar cu siguranta vom deveni mult mai intuitivi si în consecinta mai fericiti.
Putem astfel sa ne creem realitatea dorita, putem sa ne apropiem de Dumnezeu, putem sa functionam la parametri cu care am fost înzestrati, demult… demult de Creator.

Carla von Vlad
www.lumeaspirituala.ro

 

 

Patru Legi ale Spiritualitatii (India)

- prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”.

Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal;

- a doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)…

Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU!!!… Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …

- a treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);

- a patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte, imbogatit cu acea experienta.

Cred ca nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum; acest text ajunge la tine astazi, pentru ca esti pregatit(a) sa intelegi ca “nici un fulg de zapada nu cade niciodata in locul gresit”…

sursa: Newsletter-ul Editurii ForYou

 

DMT – molecula spiritului

Un documentar de exceptie

Acest documentar, lansat în 26 septembrie 2010 în SUA (Wappinger Falls, New York), se bazează pe cercetările doctorului Rick Strassman, profesor de psihiatrie la Universitatea din New Mexico, făcute între 1990 şi 1995, cu sprijinul a 60 de voluntari, unii dintre ei fiind intervievaţi în film, şi rezultatele fiind publicate în cartea “DMT: The Spirit Molecule”, ajunsă, acum, la a XV-a ediţie. Dimetiltriptamina sau N,N-dimetiltriptamina, pe scurt DMT, este un compus halucinogen din familia triptaminei. DMT este prezentă, în mod natural, nu numai în plante, ci şi în organismul unor mamifere şi mai ales în corpul uman, fiind o substanţă derivată a unui aminoacid esenţial pentru metabolismul uman, triptofanul. Documentarul susţine ipoteza producerii lui, în fapt, de către glanda pineală (epifiza).

Dimetiltriptamina

Conform ştiinţei oficiale, rolul acestei substanţe în organismul uman ramâne nedeterminat şi mecanismul fiziologic al producerii ei nu este elucidaţ fiind considerată mai mulţ la modul evident simplisţ un “reziduu biologic”, când ar trebui să fie clar că o substanţă comună plantelor, animalelor şi omului, poate unică, din acest punct de vedere, trebuie să aibă, dimpotrivă, un rol esenţial; unii dintre protagoniştii filmului o consideră ca fiind “limbajul comun molecular”, un gen de mediator spiritual natural. Ca structură chimică, DMT se înrudeşte cu un neurotransmiţător foarte cunoscuţ serotonina, cu hormonul numit melatonină şi, desigur, cu alte triptamine cu efect halucinogen, ca de exemplu: psilocibina (4-hidroxi-dimetiltriptamina – alcaloid ce intră în componenţa ciupercilor halucinogene), 5-metoxi-dimetiltriptamina, bufotenina (5-hidroxi-dimetiltriptamina) şi psilocina (4-hidroxi-dimetiltriptamina).

Preparare Ayahuasca

În multe culturi, indigene sau moderne, DMT este folosită sub diverse forme, fiind de regulă injectată sau inhalată, dar cea mai cunoscută ramâne totuşi Ayahuasca, o combinaţie folosită de indigenii din zona Amazonului, obţinută prin fierbere, dintr-o plantă ce conţine DMT şi o alta ce conţine un inhibitor al monoaminooxidazei, o enzimă produsă de ficat care metabolizează rapid DMT, făcând-o inofensivă, dacă este administrată pe cale orală. Documentarul are o structură simplă: Joe Rogan defineşte practic capitolele şi conceptele de bază ce urmează a fi dezbătute ulterior, prin prisma a două concepte aflate tradiţional în opoziţie, ştiinţa şi spiritualitatea, de către dr. Strassman, însuşi, de Graham Hancock, de unii dintre voluntarii care au participat la experiment sau alţi consumatori de DMT, de experţi în medicină, neurologie şi ştiinţe sociale şi chiar teologi. Experienţele spirituale narate de cei intervievaţi, sunt însoţite de o grafică ieşită din comun, multe dintre imaginile multicolore, neobişnuite, preluate direct din filmele psihedelice ale anilor `60, reuşesc să dea substanţă vizuală cuvintelor pline de semnificaţii, de altfel, ale scenariului.

Dr. Rick Strassman

Dr. Rick Strassmann, se dovedeşte a fi una dintre excepţiile notabile ale psihiatriei, care şi-a depăşit obligaţiile de om de ştiinţă, atât în termenii deschiderii sale evidente faţă de latura spirituală incontestabilă a experimentelor, cât şi a sensibilităţii recunoscute cu care şi-a tratat pacienţii temporari, pe care nu i-a supus niciodată unei atitudini sceptice, reducţioniste, oricât de bizare le-ar fi fost rapoartele, care contraziceau clar, paradigma naturii noastre exclusiv materiale şi a existenţei noastre limitate, încetăţenită de aşa-zisa ştiinţă oficială cu aportul direct a doi masoni celebri, Isaac Newton, în fizică şi Charles Darwin, în biologie. În carte, dar şi în film, Dr. Strassmann merge chiar mai departe de atâţ amintind paralelismele izbitoare dintre stările induse de administrarea artificială de DMT şi experienţele mistice induse natural de DMT, în cazurile de moarte clinică, ce sunt cunoscute ca NDE (Near Death Experiences), când se raportează, aproape generalizaţ contactul şi comunicarea cu fiinţe autonome, inteligente, non-corporale, în spaţii aparţinând dimensiunilor superioare sau poate, cum îngândurat repeta unul dintre subiecţii experimentelor, pe tărâmul divin. Extrema stranietate a acestor relatări despre “alte lumi” şi “locuitorii lor”, a zdruncinat serios convingerile unui psihiatru de formaţie clasică, până atunci, pe care latura morală a împingerii la limită a unor oameni, numai de dragul cercetării ştiinţifice, nu l-a lăsat deloc indiferenţ mai ales că nu avea, practic, explicaţii pentru conţinutul rapoartelor, tot mai numeroase, dar motivaţia principală a stopării experimentelor, a fost presiunea crescândă generată de comunitatea psihiatrică şi de politicieni, pentru a-l forţa să se retragă din cercetarea psihedelică, finanţată din bani publici. Dr. Strassmann s-a retras, dar nu înainte de a încălca toate preceptele de siguranţă deontologică insuflate colegial de psihiatrul supervizor ce-i fusese impus de organismele de reglementare, Daniel Freeman, de la Universitatea California din Los Angeles, care rezumase magistral interdicţiile oficiale, de a nu căuta cumva remedii eficiente, psihiatrice sau contra dependenţei de droguri şi alcool, care ar fi ruinaţ în timp, monopoluri ale statului şi ale trusturilor farmaceutice, eliminând clienţii potenţiali. Documentarul explorează pe larg atitudinea societăţii faţă de uzul de droguri psihedelice şi contrastul dintre politica strictă antidrog a SUA – care interzice nu numai uzul acestor droguri, dar şi cercetările ştiinţifice asupra efectelor lor – şi societăţile mult mai tolerante, din alte părţi ale lumii.

Graham Hancock

Politica SUA în această privinţă este cel puţin indiferentă şi în mod cert ipocrită şi contradictorie, doar aparent lipsită de logică, însă, fiindcă accesul la realităţi alternative şi în dimensiuni superioare ale existenţei, asigurat de aceste substanţe, este o ameninţare directă la adresa modelului materialist al lumii terestre impus de “cei aflaţi la vârful puterii”, cum spune Graham Hancock în film. Declararea naturii ca fiind ilegală şi, simultan, acceptarea patentării ei de către corporaţii lacome ca Monsanto, reprezintă una dintre caracteristicile definitorii ale “minunii umaniste” numită capitalism. Joe Rogan, prezentatorul acestui documentar, dar şi al celui despre marijuana, The Union – The Business Behind Getting High, din 2007, este binecunoscut ca un critic virulent al acestei politici meschine, denunţând aparenta obtuzitate a politicienilor americani, care legitimează folosirea acestor droguri (inclusiv mult detestata marijuana) pentru bolnavii aflaţi în stare terminală, dar nu şi folosirea lor, legală, de către oamenii sănătoşi. Ce se poate concluziona din (a)moralitatea celor ce impun astfel de legi demente, în timp ce impun, tot legal, folosirea de substanţe ca de exemplu fluorul, acuzat tot mai insistent ca fiind inhibitor al activităţii epifizei şi, impliciţ a secreţiei naturale de DMT? Fie că bolnavii în stare terminală nu mai reprezintă oricum o ameninţare pentru ei, mai marii lumii, indiferent ce revelaţii spirituale vor avea folosind drogurile psihedelice, fiindcă nu vor mai trăi suficient de mulţ cât să şi povestească despre ele, fie că – din moment ce sunt privite ca nocive pentru un om sănătos, al cărui organism şi sistem imunitar ar suporta mult mai uşor o agresiune chimică, decât un bolnav aflat în stadiul terminal, cu sistemul imunitar ruinat de otrăvurile chimioterapeutice – sunt considerate un mijloc sigur de eutanasiere a unor indivizi deveniţi deja o povară, pentru o societate care celebrează “consumismul” şi nu bunăstarea membrilor ei. În orice caz, ipocrizia asasină a conducătorilor masoni ai acestei lumi este evidentă, nouă muritorilor de rând fiindu-ne permis să consumăm în orice cantitate şi legal, alcool, responsabil de 70-80.000 de decese anual numai în SUA şi de escaladarea violenţei sub orice formă, sau, de ce nu, tutun, bine tratat încă din faza de cultură cu insecticide şi erbicide radioactive, apoi cu amoniac în faza de fabricaţie, pentru a creşte gradul de dependenţă faţă de nicotină (fapt dovedit de documentele companiei Lorillard Tobacco Company deconspirate în anii ’70), ceea ce conduce, de asemenea, la peste 400.000 de decese anual numai în SUA.

sursa: http://active.info.ms/?a=articles&p=430

 

Scrisoare de la Neale Donald Walsch

Povestea fiecaruia dintre noi

Scurte comentarii de la Neale Donald Walsch

Saptamana trecuta am spus ca toata viata am cautat Cunoasterea Divinitatii. Toata viata, am stiut ca daca voi cunoaste Divinitatea, mi s-ar putea dezvalui totul. Totul despre Dumnezeu, despre viata si totul despre mine. Singurele intrebari pe care mi le-am pus au fost: ce este Cunoasterea Divinitatii si unde o pot gasi.

Apoi, am vorbit despre modul in care au inceput cautarile mele…la scoala romano-catolica din copilaria mea. Pana cand parintii mei m-au trimis la acea scoala, nu ma indoisem niciodata ca, daca-L voiam pe Dumnezeu alaturi de mine, nu trebuia decat sa-L chem. El ar fi fost intotdeauna acolo, dupa cum mi-a spus mama, iar eu o crezusem.

Cand m-am dus la St. Ignatius, dupa spusele calugaritelor, am aflat ca nu era chiar asa. Dumnezeu vrea sa vina la mine de fiecare data cand il chem, m-au asigurat ele, dar un suflet lipsit de puritate nu-L va primi niciodata pe Dumnezeu.

Am intrebat: Cine avea sufletul lipsit de puritate? Noi toti – mi s-a spus. Niciunul dintre noi nu este demn de a-L primi pe Dumnezeu in viata lui.

Cum puteam deveni demni de aceasta revelatie? Voiam cu disperare sa stiu. Crezusem ca Dumnezeu venea intotdeauna la noi. De fapt, mama ma invatase ca Dumnezeu era alaturi de noi in permanenta si ca, pentru a primi ajutorul si binecuvantarea lui Dumnezeu, nu trebuia decat sa-L chemam, fiindca El era Intotdeauna Acolo, iar ajutorul ar fi venit nemijlocit. Acum mi se spusese ca, ei bine, nu era chiar asa…

Trebuia sa fiu demn de a-L primi pe Dumnezeu sub acoperisul meu. Iar problema era ca ma nascusem nedemn de prezenta lui. La St. Ignatius, am invatat despre Pacatul Originar si despre faptul ca pacatuiam in fiecare zi si ca Dumnezeu nu putea veni in sufletul meu, daca eram un pacatos, dar ca nu trebuia sa disper, fiindca Dumnezeu imi putea ierta pacatele, iar apoi putea veni in sufletul meu, dar in primul rand, trebuia sa le marturisesc.

Dumnezeu nu putea ierta pacatele nemarturisite. Prin urmare, Taina Spovedaniei a fost creata de Cea Mai Sfanta Biserica – cea Catolica, aceasta fiind calea catre iertare si, in cele din urma, a Mantuirii.

Daca ne marturiseam pacatele, Dumnezeu ne-ar fi iertat, purificandu-ne din nou sufletele, stergand pacatele cu buretele. Apoi, puteam merge la Impartasanie. Il puteam primi pe Dumnezeu cel viu in vietile noastre, daca (literalmente, nu la figurat) consumam din carnea si sangele lui Christos, care era Fiul lui Dumnezeu si care murise pentru pacatele noastre.

Am fost invatat ca painea si vinul obisnuit s-au transformat in trupul si sangele lui Christos, in momentul Sfintirii (un ritual de baza al fiecarei Slujbe romano-catolice), cand a avut loc miracolul Transsubstantierii*, prima etapa din Sfanta Impartasanie.

*TRANSSUBSTANTIERE: In credinta crestina – prefacerea miraculoasa a painii si a vinului, din cuminecatura, in trupul si sangele lui Christos. NT:

Dupa cum va puteti imagina, dintr-o data, Spovedania a devenit foarte importanta pentru mine. Ma spovedeam cat de des puteam, asigurandu-ma ca nu existau pacate in sufletul meu, daca moartea mi-ar fi batut la usa.

Copil fiind, aceasta problema ma nelinistea teribil. Poate credeti ca glumesc sau exagerez putin, dar nu e cazul. Imi amintesc perfect ca, noaptea, imi era frica sa ma culc, mai ales daca stiam ca facusem prostii in ziua respectiva.

Daca ii raspunsesem obraznic mamei, ma certasem cu fratele meu sau, intr-un fel sau altul, ma purtasem aiurea, ma rugam cu frenezie, strangand cu putere ochii infricosati…

Acum, ma las in voia somnului. Il implor pe Domnul Dumnezeul meu sa-mi pastreze sufletul, Il rog sa-mi ia sufletul.

Speram ca seriozitatea mea sa poata  compensa comportamentul gresit.

Va impartasesc aceasta poveste personala dintr-un anumit motiv. Cautarea lui Dumnezeu, a trairii Experientei Divinitatii este un proces care a avut loc timp de secole, pe aceasta planeta. Este de remarcat faptul ca strabunii nostri si cei care ne-au educat ne-au oferit multe cai de acces. As vrea sa va vorbesc despre calea mea, pentru a va oferi macar un exemplu care sa va arate cat de mult ne-am complicat noi – toti oameni care traiesc pe Pamant – posibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu in sufletele noastre, de a-L gasi, de a ne Imprieteni cu Dumnezeu si de a trai in comuniune cu Dumnezeu.

(…) Intr-o zi, voi scrie o carte cu acest titlu: Povestea fiecaruia dintre Noi, care va relata calatoria Noastra, a Tuturor, in cautarea a ceea ce stim, in adancul inimilor noastre, ca este adevarat: ca Dumnezeu exista si ca El nu ne-ar parasi niciodata, nu ne-ar condamna la o tortura eterna si nu ar vrea sa ne raneasca in niciun fel.

Cu iubire si imbratisari,

sursa: newsletter-ul editurii ForYou